Ce se va întâmpla cu R. Moldova? Expert: Biden a salvat-o în momente foarte grele. Nu ştim ce va face Trump

Fostul secretar de stat Iulian Fota, expert în securitate naţională, a atras atenţia, într-o intervenţie la post B1, că nu este clar ce se va întâmpla cu Republica Moldova sub administraţia Trump, în contextul în care administraţia Biden a salvat ţara în nişte momente foarte grele.

Jurnalistă: În Uniunea Europeană au existat întotdeauna suspiciuni legate de faptul că românii au fost prea pro-americani. Vă amintiţi discursul francez, discursul german? Acuza România că e foarte entuziasmată atunci când trebuie să implementeze un proiect american. Jacques Chirac, în 2003, spunea că România a ratat o bună ocazie să tacă, acuzând-o de infantilism, că se bucură ca un copil când vin americanii. Şi acum, când Macron a organizat acest summit la Paris, trebuie să ne amintim şi faptul că francezii, de exemplu, sau chiar germanii nu ne consideră cei mai stabili şi consecvenţi aliaţi, nu?

Iulian Fota: Acum câteva zile, mi-a zis cineva: „Uite, americanii tăi ce fac?” Băi, asta e o realitate. Eu am muncit din 1997, de vreo 28 de ani, ca să-i aducem pe americani aici, să construim împreună cu ei, să dezvoltăm partea strategică, să facem scut, să asigurăm o prezenţă militară semnificativă, să extindem baza de la Kogălniceanu şi multe altele, inclusiv să ajutăm Republica Moldova.

Nu ştiu ce va face administraţia Trump pentru Moldova, dar să ştiţi că administraţia Biden, efectiv, a salvat Moldova în nişte momente foarte grele, pentru că ei au fost cei care, din câte înţeleg din discuţii mai puţin publice, i-au convins pe ruşi să nu ia în calcul nicio soluţie militară în ceea ce priveşte Republica Moldova. Nu ştim ce va face administraţia Trump, repet, în acest moment nu există nimic clar. Nu au strategii, nu au planuri, nu au nimic.

Trump are nişte idei clare, rigide, obsesii fixe, iar cei din jurul lui încearcă acum, pe acest schelet, să adauge un pic de consistenţă. Dar vedeţi că merge greu şi nici ei între ei nu sunt chiar omogeni. Unul pune ceva pe un os, iar celălalt vine şi zice: „Nu, ai greşit osul, trebuie pus în partea cealaltă.”

O chestie foarte interesantă: Kellogg – şi asta am citit bine în presa americană, deci ştiu ce spun – era anunţat iniţial ca emisar special pentru Ucraina şi Rusia. Kellogg a fost la Moscova şi a vorbit cu Putin în pregătirea discuţiei telefonice dintre Trump şi Putin. Acum, Kellogg a fost întrebat: „De ce nu sunteţi în Arabia Saudită?” Şi a răspuns: „Păi, eu sunt emisar special pentru Ucraina şi relaţiile cu Europa. Asta e altceva, ăsta e un alt job.” O fi Ucraina acolo un punct comun, dar acum este despre Ucraina şi Europa, nu despre Ucraina şi Rusia. De aceea nu este în Arabia Saudită.

Deci, vedeţi, nici în interiorul Casei Albe oamenii ăştia încă nu au responsabilităţile clar definite. Până la urmă, de cât timp s-a instalat Trump? Sunt vreo trei săptămâni, abia şi-a încheiat echipa şi abia acum s-au apucat de treabă.

Dar de multe ori spun: „Domnule, hai să nu ne mai aruncăm după declaraţiile lui, hai să nu le mai luăm pe toate în dramatic sau în tragic, că unele dintre ele s-ar putea ca peste 2-3 săptămâni să nu mai fie valabile sau să fie nuanţate. Ce a zis azi s-ar putea să se schimbe complet şi să vină cu o abordare total diferită de cea de până acum.”

Jurnalistă: Există un interviu recent acordat lui Tucker Carlson de către Viktor Orban, postat pe TikTok – o lecţie geopolitică şi de pragmatism oferită de prietenul ruşilor în Europa, prietenul lui Trump în Europa.

Iulian Fota: O lecţie de maximă ipocrizie. De ce? Pentru că Viktor Orban era unul dintre cei mai activi promotori ai aderării Ungariei la NATO încă de la începutul anilor ’90. Omul ăsta s-a zbătut şi s-a luptat pentru ca Ungaria să intre în NATO, iar acum priveşte extinderea NATO de către Occident, pentru care Ungaria însăşi a insistat, ca pe o greşeală sau o eroare. Ceea ce, evident, este un punct de vedere total eronat.

Ştiţi care este miza? Miza nu este lărgirea NATO, ci dreptul nostru de a adera la organizaţiile pe care noi le dorim sau în care ne regăsim. Nu este vorba doar de NATO, ci despre România, Ungaria, Ucraina. Au ucrainenii dreptul să-şi hotărască singuri soarta? Păi, dacă au acest drept – şi acesta este unul dintre marile mize ale momentului – atunci, dacă ei vor să intre în NATO şi NATO prevede această posibilitate, ca orice ţară europeană care respectă valorile Alianţei să poată fi primită, care este problema? Care este alternativa? Ca cei mari să hotărască peste capul nostru?