Ce mai cenzurează Partidul în China

O nouă analiză pe calculator a obiceiurilor de cenzură ale Partidului Comunist Chinez evidenţiază o strategie susţinută mai degrabă de teama de a pierde controlul asupra maselor, decât pur si simplu de a fi criticat.

Scopul cenzurării mass-mediei sociale din China, indiferent de conţinut, este de a imobiliza "acţiunea colectivă prin tăierea legăturilor sociale", potrivit unui nou studiu realizat de Gary King şi colegii săi de la Harvard, discutat în cadrul American Political Science Review.

Având aproximativ 270 de milioane de utilizatori, pe baza cifrelor oficiale, microblogul Weibo este cea mai populară reţea socială din China şi poate fi asemănată cu Twitter. Cu toate acestea, compania trebuie să menţină o echipă internă de cenzură controlată de partid, care să filtreze cuvintele sensibile.

Sina şi Tencent sunt cele mai mari platforme de Weibo, echipe lor de cenzură depăşind 1 000 de cenzori. Ajutaţi de instrumente automate, aceşti supraveghetori on-line pot stinge vocile dizidente în câteva minute, a arătat un alt studiu recent.

Prin urmărirea a 85 de teme cheie în milioane de mesaje postate pe aproape 1 400 de reţele sociale, înainte ca unele să fi dispărut, oamenii de ştiinţă de la Harvard au descoperit că o creştere a cenzurii prevesteşte de obicei o acţiune din partea autorităţile în lumea externă blogurilor.

"Spre deosebire de părerile anterioare, postările cu critici negative, chiar caustice, la adresa statului, liderilor şi politicilor nu sunt mult mai susceptibile de a fi cenzurate", scrie King şi co-autoarele Jennifer Pan şi Margaret E. Roberts.

"Cenzura este orientată spre încercarea de a preveni activităţile colective care au loc în prezent sau care pot apărea în viitor - şi, ca atare, expun în mod clar intenţia guvernului".

Echipa a constatat că aproximativ 13 la sută din toate mesajele de pe reţelele sociale sunt cenzurate, iar acest lucru este destul de stabil în timp, deşi există o fluctuaţie mare în volumul postărilor şi contracararea cenzurii. Un model distinct a fost descoperit când aceste date au fost organizate în jurul acestor explozii ale volumului şi au fost corelate cu evenimentele din lumea reală.

Una din dovezile evidente este un episod de cenzură non-politică. După criza nucleară de la Fukishima, s-a zvonit că iodul ar proteja împotriva expunerii la radiaţii, declanşând o goană după sare în provincia Zhejiang. Chiar dacă zvonul era fals şi nu avea legătură cu Partidul Comunist, a urmat o suprimare şi cenzurare a . Acesta a stârnit, cu toate acestea, acţiuni colective din partea persoanelor din afara a administraţiei locale.

Dovezile sugerează că cenzura se învârte în jurul ideii de formare de grupuri, iar acest lucru poate escalada pe măsură ce ameninţările percepute cresc. Această teorie se potriveşte cu evenimentele care au avut loc în jurul aniversării pe 4 mai a protestului privind mediul, care a avut loc în Sichuan la sfârşit de săptămână.

Începând cu 29 aprilie, după ce termeni de căutare cum ar fi "4 mai" şi "Pengzhou petrochemicals" au fost blocaţi on-line, localnicii au răspândit vestea privind organizarea unor demonstraţii oral şi cu ajutorul mesajelor text. Unităţile de "menţinere a stabilităţii" au acţionat imediat, începând cu o campanie de împărţire de fluturaşi din uşă în uşă şi terminând cu modificarea calendarului de către oficialii locali şi forţarea potenţialilor protestatari să lucreze sau să meargă la şcoală sâmbătă.

King şi colaboratorii săi au concluzionat că deşi criticarea pe internet a autorităţilor locale şi centrale ar putea face de râs oficialii, Partidul Comunist pare să fie de părere că acest lucru nu ameninţă puterea, atâta timp cât reuşeşti să elimini discuţiile asociate cu evenimente ce presupun o acţiune colectivă - unde o entitate diferită decât Partidul influenţează comportamentul maselor din China"

Această strategie de control al informaţiilor permite prezenţa câtorva scântei, dar stinge imediat acţiunile majore, înainte de a se uni şi a ameninţa controlul Partidului asupra populaţiei.