Ce legătură este între Trump, Soros, fraţii Tate şi Plahotniuc. Care-i firul nevăzut dintre ei?
De ce fac americanii presiuni pentru ridicarea restricţiilor fraţior Tate? De ce tună şi fulgeră Elon Musk şi în genere echipa lui Trump contra lui Soros (retorica pe care o vedem, de altfel, şi la Călin Georgescu "al nostru")? Ei bine, pentru toate aceste întrebări există un răspuns, relevă consultatul politic Radu Hossu, cunoscut opiniei publice ca voluntarul decorat de Volodimir Zelenski pentru acţiuni umanitare în Ucraina.
Într-o amplă analiză publicată pe Facebook, Hossu sapă după rădăcinile antisoroşismului care înflăcărează acum discursurile liderilor americani şi ale partidelor de extremă dreapta, explică geneza sloganului "Make America Great Again" şi arată că unul dintre personajele cheie din echipa lui Trump, Richard Grenell, a fost discipolul celui ce a inventat lupta contra lui Soros.
Grenell, arată Hossu, a fost, printre altele, apărător al lui Plahotniuc, oligarhul moldovean acuzat de acte grave de corupţie, a fraţior Tate şi a lucrat şi pentru Viktor Orban.
Indiferent însă de cât de zgomotos devine discursul politic, românii trebuie să îşi amintească însă că au ştampila de vot şi să nu se lase descurajaţi, arată Hossu.
Redăm postarea:
Am ajuns la o intersecţie. Înspre Est sau înspre Vest. Urletele din jur au o menire: să ne facă să uităm că noi suntem pe scaunul şoferului.
Noi = cei care votează şi aici mă refer în special la cei care votează pentru mai binele României aşa cum anterior a fost demonstrat: în NATO, în Uniunea Europeană, cu valori şi principii democratice, europene, provenite din cultura civilizaţională europeană;
Intersecţia = ne poate duce înspre Rusia, prin reconfigurarea geopolitică de acum prin care potenţiala retragere a protecţiei americane permite o avansare a influenţei ruseşti. Sau ne poate duce spre Vest, adică spre Europa. O Europă care abia acum realizează cât de nasoală e treaba. Poate că această Americă nu este ceea ce ne dorim, însă s-ar putea să fie America de care avem nevoie;
Urletele = propaganda şi gălăgia şi bombardamentul mediatic. Aceste "urlete" nu sunt însă generate de dezbaterile inerente ale unei societăţi democratice. Nu. Sunt injectări de zgomot din interiorul societăţii şi din exteriorul ei, cu două obiective tactice importante şi un singur obiectiv strategic:
- Obiectiv Tactic 1: demoralizarea noastră (vezi "noi") şi instalarea unei forme de apatie civică, care să se materializeze în "nu merg la vot", "ei sunt mai mulţi", "toţi sunt la fel" şi prin dezangajarea în dezbaterile cu prietenii, cunoştinţele noastre, colegii noştri. Să stăm în banca noastră şi să nu ne intereseze de nimic, că oricum "nu avem nicio putere" şi "nu putem schimba nimic";
- Obiectiv Tactic 2: erodarea şi deşirarea fibrei sociale. Într-un studiu făcut de Pew Research prin 2016-2017, dacă-mi aduc aminte bine, legat de câtă încredere îi oferi unui individ pe care l-ai cunoscut în acel moment, pe o scară de la 1 la 10, în România, media era de 3. În ţările nordice între 7 şi 8. Acesta este un indicator care este direct corelat cu coeziunea socială. România avea deja o societate cu puţină încredere între semeni şi cu şi mai puţină încredere în instituţii şi politicieni. Pe acest fundament, toate "urletele" din zilele astea, amplificate de indivizi cu putere de influenţă globală (Musk, Vance, Trump etc.) îşi găsesc mult mai uşor urechi să fie auzite;
- Obiectiv Strategic: Câştigarea preşedinţiei de către un individ favorabil Rusiei şi care să arunce România în acea zonă gri din perspectivă geopolitică, din care să profite Rusia şi indivizi în România care nu au nicio treabă cu valorile despre care discutam mai sus.
Aici eu nu descriu nimic ceea ce experţii în comunicare strategică nu ştiu: este vorba de tactici PsyOps (cum sunt denumite operaţiunile de manipulare a opiniei publice de către CIA) sau Active Measures (aşa cum sunt denumite aceste activităţi dezvoltate de KGB în anii 70 sub Andropov). În 2020 vorbeam despre război informaţional asupra României. Din 2022, am repetat de nenumărate ori această sintagmă şi ea este adevărată şi evidentă.
"Cazul Soros": George Soros, inamicul mondial, este creaţia unui om: Arthur Finkelstein - strateg politic specializat în sociologie. Arthur Finkelstein nu este foarte cunoscut în general, se găsesc doar câteva articole de presă despre el, însă este recunoscut ca fiind inventatorul mitului Soros, pentru a-l menţine la putere pe Viktor Orban printr-o metodă de campanie negativă pe care a patentat-o prima dată pentru Netanyahu în 1996 (da, da. Aţi citit bine, Netanyahu a fost premier în Israel prima dată acum 29 de ani).
Finkelstein şi asociaţii lui - Arthur's Kids (Copiii lui Arthur) au dezvoltat o metodă de campanie negativă bazată pe absenteism, numită "vot de respingere". Metoda funcţionează perfect în combinaţie cu "descurajarea votului". Viktor Orban avea nevoie după câştigarea alegerilor cu o majoritate confortabilă, de un inamic extern, altul decât cel pe care-l folosise deja (birocraţii de la Bruxelles). Şi aici intră în scenă Soros: care era maghiar, cunoscut pentru crahul din 1992 când a făcut un miliard de dolari din căderea lirei sterline.
Tot ceea ce se discută acum negativ despre George Soros, prin a cărui fundaţie Open Society Foundation - printre cele mai importante fundaţii de caritate de pe planetă - a ajutat la dezvotarea democraţiei în Europa de Est, a fost construit începând cu 2015 şi a culminat cu 2017 în Ungaria, pentru Viktor Orban. Vă aduceţi aminte cum eu distribuiam banii lui Soros în Braşov în calitate de organizator al protestelor soroşiştilor? (Asta era acuza, nu realitatea) Asta era în 2017, cu ocazia OUG13. În cazul în care nu v-am convins că această metodă funcţionează şi este pusă în aplicare şi în momentul ăsta la noi, vă mai spun despre acest om (individ care este esenţial de studiat pentru oricine vrea să înţeleagă ce ni se întâmplă din perspectivă comunicării publice) atât: Make America Great Again vă suna cunoscut? El este autorul acestui slogan, pentru Ronald Reagan şi apoi folosit tot de el şi Copiii lui în campania lui Donald Trump din 2016.
Şi că tot vorbim despre Arthur's Kids. Unul dintre oamenii de influenţă ce au învăţat de la Finkelstein nu doar metoda de campanie ci şi implementarea ei, este un anume Richard Grenell. Vă sună cunoscut? Richard Grenell este fostul ambasador al SUA la Berlin. Consultant politic la rândul lui, este unul dintre "Copiii lui Arthur" şi a lucrat în campania lui Trump din 2016. După victoria lui Trump, a fost recompensat cu funcţia de Director al National Intelligence (şeful comunităţii de informaţii din SUA). Ştiţi pentru cine a lucrat în acea perioadă şi a fost acuzat că a încălcat legea? Pentru Viktor Orban. Şi mai ştiţi pe cine apăra în aceeaşi perioadă? Pe Vlad Plahotniuc, beneficiar al "Jafului Secolului" din Republica Moldova - 1 miliard de dolari furaţi din banca centrală, de Ilan Shor.
Plahotniuc şi Shor au fost şi sunt investigaţi în continuare în Republica Moldova nu doar pentru acest jaf, ci şi pentru crimă organizată şi trafic de persoane. Ştiţi cine mai sunt acuzaţi de exact aceleaşi lucruri viol şi apăraţi de Richard Grenell, "copilul" lui Arthur Finkelstein, inventatorul mitului George Soros? Fraţii Tate. Da. Cel care l-a întrebat pe Emil Hurezeanu de fraţii Tate şi a pus presiune practic pe România să li se ridice interdicţia de a părăsi ţara are legături directe şi apropiate cu Trump, care a beneficiat enorm de pe urma audienţei şi popularităţii acestor indivizi în rândul tinerilor din SUA.
Totul este documentat. Tot ceea ce spun eu aici este demonstrabil cu fapte şi probe. Iar când vorbesc despre metodele de campanie dezvoltate de Finkelstein, vă pot spune că sunt extrem de eficiente, dacă sunt aplicate de cine trebuie. Şi dacă aţi ajuns până aici citind acest text, totul pare că este pierdut, nu? Şi că un Călin Georgescu sau orice alt extremist va câştiga alegerile, din cauza a ceea ce v-am spus mai sus: suntem supuşi unui atac intern şi extern asupra percepţiei societăţii şi mai mult de atât, suntem supuşi unor atacuri împotriva instituţiilor fundamentale ale democraţiei din România, de către inamici interni şi externi.
Însă:
Noi suntem încă şoferul şi putem rămâne pe locul şoferului dacă conştientizăm acest lucru în primul rând. Conştientizarea asta este primul cel mai important pas, pentru că ea setează noua paradigmă. Dacă tu, cel care citeşti acum, eşti conştient că "urletele" din jurul tău sunt menite, au un scop clar, să te facă pe tine să nu te duci la vot sau cel mult să votezi împotriva unui inamic imaginar ca USAID sau Soros, atunci poţi face ceva.
Următorul pas, după conştientizarea asta, este să acţionezi. Ce acţiuni sunt importante:
- să izolezi "urletele" de mesajele importante, cu profunzime. Le poţi distila printr-un proces simplu de a răspunde la câteva întrebări: "este ceva ce nu pot confirma sau infirma din surse credibile?", "îmi provoacă o emoţie?", "emoţia este negativă?", "aceasta mă face să mă simt îngrijorat faţă de viitor?". Dacă la toate astea răspunsul este da, atunci nu e informaţie, e propagandă!;
- să rămâi pozitiv/ă. Scopul mecanismului de manipulare de opinie la care suntem supuşi cu toţii este să îţi pierzi speranţa şi să de dezangajezi civic. Dracu' nu este atât de negru pe cât pare, ştiţi de ce? Pentru că este desenat într-atât de negru, însă în realitate nu e chiar aşa. Votul final contează, iar acolo fiecare dintre noi contează;
- mergi la vot. Cea mai puternică lovitură pentru mecanismul ăsta de manipulare este votul. Niciodată nu a funcţionat această strategie care este deja evident implementată în România, dacă absenteismul nu a existat şi în schimb a existat o prezenţă mare la vot;
- convinge-i pe cei din jur că votul lor contează. Cea mai importantă cohortă din populaţie care poate schimba rezultatul alegerilor sunt moderaţii scârbiţi. Adică cei care sunt rezilienţi la propagandă negativă, dar în acelaşi timp sunt şi predispuşi la dezangajare civică/politică pentru că se declară scârbiţi. Aceştia sunt întotdeauna îndeajuns de mulţi încât să modifice balanţa înspre moderaţie, centrism, echilibru, continuitate. De ce are nevoie România? În primul rând de continuitate în politica externă. Unde-i găsim pe aceşti oameni? Peste tot în jurul tău.
Noi alegem dacă vrem spre Europa sau spre Rusia. Să ne asigurăm că rămânem în scaunul şoferului şi menţinem drumul european! Ultima redută este informarea corectă. Conştientizarea şi acţiunea în urma ei. Dar mai ales votul!
