"Ce are presa cu Călin Georgescu?" - Cum explică jurnalistul Alex Nedea de ce toată presa e cu ochii pe câştigătorul primului tur

Jurnalistul Alex Nedea de la Recorder a încercat, joi, într-o postare pe pagina sa de Facebook, să răspundă la una dintre afirmaţiile promovate în spaţiul public de o parte dintre susţinătorii lui Călin Georgescu: “Toată presa vorbeşte acum despre Georgescu pentru că e cumpărată de partidele care se simt ameninţate că pierd puterea”.

Mai exact, Nedea a ţinut să le transmită susţinătorilor lui Georgescu că nu toţi jurnaliştii care vorbesc zilele astea despre el sunt plătiţi de partide, în condiţiile în care mulţi o fac dintr-un simţ al datoriei sau “pur şi simplu dintr-un instinct de supravieţuire”.

“Ştim cu toţii ce se întâmplă cu jurnaliştii în regimuri ca cel al lui Vladimir Putin, lider pe care Georgescu îl admiră în mod public. Acum democraţia e într-un pericol existenţial. În Rusia, jurnaliştii independenţi mor otrăviţi sau putrezesc în închisoare”, a adăugat el.

De asemenea, Nedea a afirmat că este convins că nu toţi cei care au pus ştampila pe Călin Georgescu au ştiut şi ce votează.

“Mai e atât de puţin timp la dispoziţie şi alegătorii trebuie să ştie ce votează. De aia scormoneşte acum presa după informaţii despre Călin Georgescu, ca cele pe care le-aţi văzut la Recorder. De aia se descoperă acum că prezidenţiabilul Georgescu care “luptă cu sistemul” e de fapt chiar un produs al sistemului, că Georgescu a fost prin guvernele dubioase ale anilor 1990, că era considerat lobbist PSD, că a ajuns secretar de stat într-un Guvern PD în urma unui concurs măsluit, cum susţinea presa vremii. De aceea e plină acum presa de declaraţiile dubioase ale acestui domn. Pentru că, în general, pe TikTok el şi-a decupat din interviuri doar secvenţele favorabile, cele despre “grija pentru popor şi patrie”. Lipsesc sau sunt puţin promovate cele care ar creiona portretul unui om delirant: sucuri care conţin nanocipuri, periculoasa tehnologie 5G din telefoane, piramidele egiptene”, a mai scris el.

În continuare, redăm postarea integrală a lui Nedea:

Ce are presa cu Călin Georgescu. Explicaţiile unui jurnalist:

Există de câteva zile în rândul votanţilor lui Călin Georgescu această afirmaţie: toată presa vorbeşte acum despre Călin Georgescu pentru că e cumpărată de partidele care se simt ameninţate că pierd puterea. Şi de ce nu ai crede asta, când partidele chiar au plătit milioane de euro către televiziuni şi publicaţii? Un alt argument al votanţilor lui CG vine şi din această întrebare: “De ce toată presa a sărit acum pe Georgescu?”.

Vreau să vă explic de ce pentru că de înţelegerea acestui aspect depinde chiar democraţia din ţara asta, care, aşa cum observa Gabriel Liiceanu, poate arde mai uşor decât o casă.

Pentru cei care nu mă cunosc, lucrez de 25 de ani în presă, ştiu cum funcţionează mecanismele din interiorul ei, sunt autorul unor investigaţii pe care le-am văzut distribuite masiv pe grupul susţinătorilor lui Călin Georgescu. Cea mai recentă e Schema Nordis.

De ce îl asaltează presa pe Georgescu acum? În primul rând că, atunci când te trezeşti cu un străin în casă, reacţia normală e să îl iei la întrebări, cine e, ce caută acolo. Poate a venit să te fure sau poate a intrat doar pentru că ţi-a luat bucătăria foc când tu dormeai.

“Dar până la alegeri, de ce nu v-a interesat deloc de Călin Georgescu şi acum vă interesează? Pentru că ameninţă partidele vechi, nu!?”. Nu neapărat.

Jurnaliştii (atunci când nu sunt plătiţi expres pentru a invita/favoriza un anumit candidat) tind să se concentreze doar pe candidaţii care ar aduna un număr relevant de potenţiali votanţi. Ştiţi cine e Popescu Sebastian? E unul dintre candidaţii de acum de la prezidenţiale. A luat 0,15%, mai puţin decât un candidat care şi-a rugat alegătorii să nu îl voteze, şi tot l-au votat 0,21% (Ludovic Orban). Dacă v-aş scrie acum un articol despre trecutul lui Sebastian Popescu, v-aţi pierde 5 minute din viaţă să îl citiţi? Nu. Dar dacă l-aş chema la un podcast, l-aţi asculta? Nu. Dar citiţi acest articol despre Călin Georgescu chiar dacă l-aţi votat sau nu.

Aşa funcţionează jurnalismul peste tot în lumea democratică. Presa e acolo unde e şi interesul publicului. Iar interesul public e în jurul candidaţilor relevanţi pentru alegători, în sensul că are un număr semnificativ de oameni care intenţionează să pună ştampila pe el. Dar cum ştim, în general, că un candidat e relevant şi altul nu e? Până acum presa apela la specialişti, la sociologi care făceau sondaje de opinie. Călin Georgescu a fost cotat până de curând cu sub 1% în toate sondajele, la fel ca şi candidatul Popescu Sebastian. De aia CG nu a fost chemat la majoritatea televiziunilor, de aia nu a scormonit nimeni în trecutul lui, cum nu a scormonit nimeni nici în trecutul lui Popescu.

Lucrurile se schimbă complet acum, după ce omul nu numai că a luat 23% din voturi, dar e pe cale să ajungă preşedintele unei ţări de 20 de milioane de oameni, printre cele mai mari din Uniunea Europeană. În momentul în care scriu acest text, avioane cu jurnalişti străini zboară spre România pentru a face materiale despre Georgescu (nu şi despre Sebastian Popescu, din păcate). Acum presa naţională şi cea internaţională simte că există un uriaş gol informaţional în societate şi acţionează nu la comandă, ci din instinct. E normal să caute informaţii despre candidatul despre care nu se ştia aproape nimic în afara TikTok-ului.

“Bine, dar de ce nu scrieţi acum şi despre Lasconi, ci doar despre Georgescu”? Explicaţia e la fel de simplă: pentru că pe Lasconi deja o ştie o ţară întreagă. De când s-a aflat că va candida, presa i-a răscolit trecutul. Ce era de aflat, s-a aflat. Nu e cazul şi la Georgescu. Când te trezeşti cu străinul acela în sufragerie, nu sari de pe canapea şi încerci să afli cine e şi ce vrea? Sau continui să vorbeşti cu soacra despre ce-a mai fost aseară la Insula Iubirii?

Eu ştiu că nu toţi cei care au pus ştampila pe Călin Georgescu au ştiut şi ce votează. Mulţi au vrut să dea un pumn în gura actualilor politicieni. Care şi-o meritau cu vârf şi îndesat. Oh, ce şi-au mai căutat-o: Nordis, Palatul Împăratului, Puterea din umbră şi câte şi mai câte alte exemple.

Problema e că într-o democraţie alegătorii trebuie să voteze informat. Altfel ajungem în două secunde la dictatură. Iar acum alegători au votat de data asta masiv neinformat, căci presa nu a livrat la timp informaţie.

“Te-ai vândut şi tu Alex Nedea, aveam încredere în tine!”. De trei zile sunt asaltat de oameni care îmi reproşează că am “trădat” pentru că mă aflu printre jurnaliştii care îl atacă pe Călin Georgescu.

Nu toţi jurnaliştii care zilele astea vă vorbesc despre Georgescu sunt plătiţi de partide. Mulţi o fac dintr-un simţ al datoriei (mai avem aşa ceva în ţară, şi chiar sunt mulţi). Alţii o fac pur şi simplu dintr-un instinct de supravieţuire. Ştim cu toţii ce se întâmplă cu jurnaliştii în regimuri ca cel al lui Vladimir Putin, lider pe care Georgescu îl admiră în mod public. Acum democraţia e într-un pericol existenţial. În Rusia, jurnaliştii independenţi mor otrăviţi sau putrezesc în închisoare. Inclusiv asta e astăzi în minţile multora din colegii mei astăzi. La asta mă gândesc şi eu acum. Că poate citiţi rândurile unui viitor jurnalist condamnat din cauza unei investigaţii de tipul Schema Nordis, care va fi considerată o infracţiune de genul “justificarea terorismului”, cum sună în Rusia acuzaţiile oficiale la adresa jurnaliştilor liberi.

Mai e atât de puţin timp la dispoziţie şi alegătorii trebuie să ştie ce votează. De aia scormoneşte acum presa după informaţii despre Călin Georgescu, ca cele pe care le-aţi văzut la Recorder. De aia se descoperă acum că prezidenţiabilul Georgescu care “luptă cu sistemul” e de fapt chiar un produs al sistemului, că Georgescu a fost prin guvernele dubioase ale anilor 1990, că era considerat lobbist PSD, că a ajuns secretar de stat într-un Guvern PD în urma unui concurs măsluit, cum susţinea presa vremii.

De aceea e plină acum presa de declaraţiile dubioase ale acestui domn. Pentru că, în general, pe TikTok el şi-a decupat din interviuri doar secvenţele favorabile, cele despre “grija pentru popor şi patrie”. Lipsesc sau sunt puţin promovate cele care ar creiona portretul unui om delirant: sucuri care conţin nanocipuri, periculoasa tehnologie 5G din telefoane, piramidele egiptene – centrale de energie electrică şi conducta noastră de apă cu care vom cuceri lumea. Presa arată toate aceste declaraţii pentru că alegătorul trebuie să se întrebe ce va face un astfel de om când va trebui să stea de vorbă cu liderii lumii şi să “negocieze pentru demnitatea poporului român”. Cât de demn poate arăta un popor în ochii celorlalţi lideri de stat, dacă poporul ăla le trimite la discuţii un asemenea reprezentant pe care să îl vadă toată lumea?

După ce a câştigat primul tur, Călin Georgescu a refuzat să răspundă întrebărilor jurnaliştilor în prima conferinţă de presă. “Nu iau întrebări!. Voi fi preşedinte care pune poporul pe primul loc”, a strigat el la jurnalişti, aproape dintr-o respiraţie. Numai că jurnaliştii sunt, de fapt, reprezentanţii poporului, al poporului cu TikTok, dar şi al celui fără TikTok.

“Aşa funcţionează democraţia, domnule Georgescu. Liderii politici răspund la întrebările presei”, îi spune un reporter. “Până şi Putin ia întrebări de la presă”, îi strigă un altul. Nu poţi să pretinzi că vrei să fii preşedintele poporului, şi să răspunzi, cu aroganţă, că nu răspunzi întrebărilor presei. Când eu merg pe teren şi pun o întrebare unui primar, ştiu că nu întreb pentru mine ci pentru milioanele de oameni care vor urmări investigaţia mea. Reporterii la care se răţoia Georgescu erau reprezentanţii poporului pe care vrea să îi conducă cinci sau chiar zece ani. Iohannis măcar a fost destul de şmecher să răspundă la toate întrebările presei până s-a văzut preşedinte şi în al doilea mandat. Dar ce e de aşteptat de la un domn care arată aceeaşi aroganţă chiar dinainte de a ajunge la Cotroceni?

Ştiu că sunt mulţi votanţi care au pus ştampila pe Călin Georgescu au vrut să dea un pumn în gura actualilor politicieni. Sper doar că pumnul ăsta să nu sfârşească tot în gura noastră.