Cazul judecătorilor sancţionaţi de CSM după condamnarea lui Chiţoiu. Judecătoarea din documentarul Recorder rupe tăcerea
Fosta judecătoare Andrea Chiş, care apare în documentarul "Justiţie Capturată" realizat de Recorder, a reacţionat tranşant, într-o postare intitulată "Despre drept(uri), abuz de drept şi lipsă de transparenţă", după scandalul provocat de Secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, care i-a sancţionat pe cei doi magistraţi ce au transformat, în apel, pedeapsa de trei ani de închisoare cu suspendare, primită de fostul ministru Daniel Chiţoiu pe fond, într-o condamnare de patru ani de închisoare cu executare.
Reacţia fostei judecătoare
Săptămâna aceasta, Secţia pentru judecători în materie disciplinară a CSM a sancţionat doi colegi judecători de la Curtea de Apel Piteşti pentru ca şi-ar fi exercitat funcţia cu rea-credinţă prin modul în care au motivat o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare a unui om politic, pentru uciderea din culpă a doua persoane.
Soluţia Secţiei disciplinare naşte multe întrebări, o parte dintre acestea fiind deja adresate în spaţiul public.
Eu aş dori să mă reîntorc la valorile care ar trebui să caracterizeze sistemul judiciar, activitatea organelor de administrare ale sistemului şi în mod special activitatea CSM.
Valoarea de transparenţă, chiar afişată pe site-ul CSM, este sistematic încălcată în sistemul judiciar, începând de la nepublicarea considerentelor hotărârilor judecătoreşti. Nu avem acces public la motivarea hotărârii judecătoreşti pronunţate în apel de cei doi judecători sancţionaţi, hotărâre ale cărei considerente au stat la baza reţinerii abaterii disciplinare de către Secţia disciplinară.
Chiar se reţine de către Inspecţia Judiciară, în alt dosar disciplinar, că un alt judecător ar fi dat presei motivarea unor hotărâri, în vederea unei investigaţii jurnalistice. O astfel de situaţie este posibilă pentru ca sistemul judiciar nu comunică hotărâri la solicitări ale jurnaliştilor, apreciind că nu sunt de interes public (?!).
De ce atâta lipsă de transparenţă? De ce atâta secretomanie? Poate ne răspunde garantul independenţei justiţiei (CSM), care ştie şi subliniază în proiectul TAEJ (Transparenţă, Accesibilitate şi Educaţie Juridică pentru îmbunătăţirea comunicării publice la nivelul sistemului judiciar) că încrederea se câştigă prin transparenţă.
Transparenţa sistemului judiciar începe cu publicarea hotărârilor judecătoreşti, ele fiind un mijloc important de comunicare a sistemului cu societatea.
Tot lipsă de transparenţă este şi nepublicarea hotărârii de sancţionare adoptată de Secţia disciplinară, deşi aceasta trebuie să fie motivată deja la data pronunţării, pentru că aşa prevede legea privind CSM. Asta contează cu atât mai mult cu cât hotărârea a fost luată cu o majoritate strânsă de 5 la 4, deci motivarea opiniei separate este relevantă şi prezintă interes cel puţin identic, dacă nu mai mare, cu cea a opiniei majoritare.
Lipsă de transparenţă este şi faptul că atunci când căutăm comunicatul de presă privind hotărârea de aplicare a sancţiunilor disciplinare, acesta nu poate fi găsit la secţiunea comunicate sau la cea privind hotărârile Secţiei disciplinare, ci la secţiunea „Noutăţi”, fiind intitulat „informare”. Mi-a luat mult timp să găsesc acest comunicat.
Lipsă de transparenţă este şi absenţa de pe site a structurii votului. Nu rezultă câţi judecători ai Secţiei disciplinare au dat hotărârea de sancţionare şi câţi au fost împotrivă. Chiar şi presa a fost în eroare iniţial afirmând că a existat o singură opinie separată. Bănuim doar că realitatea a fost aflată pe „surse”. Mai lipseşte să se facă dosar disciplinar cuiva care a divulgat structura votului, ca să ajungem cu Inspecţia Judiciară direct în romanele lui Orwell.
Poate dacă am vedea şi opiniile separate am înţelege cum opinia majoritară poate să reţină „o încălcare conştientă, macroscopică, flagrantă şi nescuzabilă a unor principii fundamentale ale dreptului penal”. Accentuez cuvântul „macroscopică”, care înseamnă, potrivit DEX, care poate fi văzut cu ochiul liber, „din avion” aş adăuga. Cum pot afirma aşa ceva 5 judecători când 4 „nu au văzut” acelaşi lucru nici după deliberare?
Tot lipsă de transparenţă este şi faptul că nu ştim soluţiile de clasare ale Inspecţiei Judiciare în alte sesizări, inclusiv din oficiu, privind aceeaşi abatere disciplinară, ca să vedem dacă sunt respectate aceleaşi criterii în toate ori contează pe cine vizează hotărârea judecătorească (de condamnare, în situaţia dată), aşa cum opinia publică şi chiar judecătorii sancţionaţi au perceput.
Nu în ultimul rând, vorbind despre valori şi principii, ajungem la dreptul la apărare, care este un drept fundamental al justiţiabilului, garantat de Constituţie în art. 24. Văzând, însă, modul în care acesta este exercitat, mai ales în procesele penale, şi în urma reacţiilor repetate ale UNBR, este timpul să dezbatem public care este rolul avocatului, care sunt atribuţiile lui în proces şi ce înseamnă „libertatea avocatului de a construi şi susţine apărarea” şi care sunt limitele acestei libertăţi.
