Cazul Bâstroe, ipocrizia supremă! [Opinie]

S-au inflamat public tot felul de politruci cu privire la cazul Bâstroe, politruci care făceau recent spume la gură în discursuri anti-natură au devenit brusc mari ecologişti. Mai ţineţi minte cum ataca Ciolacu un partid de opoziţie.

”Îi invit să-şi facă un call-center la partid şi să le explice românilor care nu-şi pot plăti facturile care sunt motivele de mediu pentru care ei s-au opus finalizării acestor hidrocentrale. Să le explice românilor cum, de fiecare dată, gândacii, liliecii, urşii şi alte animale sunt invocate pentru a bloca orice investiţie majoră pentru România!”

Astfel de declaraţii, în care urlă dispreţul patologic faţă de natură, nu sunt cu nimic mai acceptabile în secolul 21 decât discursurile rasiste sau anti-semite. Ca să nu mai vorbim de manipulare, de faptul că finalizarea hidrocentralelor nerentabile nu poate decât eventual să crească preţul la energie.

Acum iată că Ciolacu mai că-şi smulge hainele de pe el de îngrijorare pentru soarta naturii: ”Delta Dunării e sacră pentru România, nimeni nu se poate apropia”. Parcă îl şi văd cum se urcă cu baioneta în lotcă şi atacă vasele de dragaj.

Departe de mine ideea de nega impactul de mediu al dragărilor de pe Bâstroe, reale sau prezumtive, dar politicienii din actuala coaliţie de guvernare, care au emis în 14 decembrie Ordonanţa Ecocidelor iar acum o aprobă în Parlament, sunt ultimii oameni de pe Pământ care ar putea să-şi permită să vadă paiul din ochiul Ucrainei.

Ordonanţa Ecocidelor (OUG 175/2022), care scuteşte de la evaluarea legală de mediu 9 proiecte hidroenergetice ceauşiste, reprezintă cel mai amplu atac asupra naturii din Europa contemporană. Şi este deja de notorietate mondială, fiind dată ca exemplu negativ în scrisoarea celor 100 de organizaţii din întreaga lume, adresată Comisiei Europene.

Chiar şi transformarea întregului braţ Chilia în cale de navigaţie maritimă ar fi zero comparativ cu ce implică Ordonanţa Ecocidelor: devastarea a 23 de situri Natura 2000, a doua parcuri naţionale, un parc natural şi un sit Ramsar, accentuarea antropizării într-un al treilea parc naţional, secarea a zeci de râuri, exterminarea singurei populaţii româneşti viabile de lostriţă, o nouă lovitură gravă dată sturionilor etc.

Şi cum să apelezi la foruri faţă de care până mai ieri îţi manifestai dispreţul, ignorându-le demersurile?

Încă din 2004 Ministerul de Externe invocă Convenţia de la Ramsar, pe cazul Bâstroe

Delta Dunării este şi sit Ramsar, dar mai avem în România un sit Ramsar extrem de preţios, ”Confluenţa Olt-Dunăre”, şi am cheltuit bani europeni ca să ne mândrim cu el.

Ordonanţa Ecocidelor prevede distrugerea acestui sit, prin construirea unui baraj la Islaz. Pe plan internaţional, din Ordonanţa Ecocidelor cel mai grav este proiectul de la Islaz.

Confluenta Olt-Dunare (captură de ecran de pe https://www.youtube.com/watch?v=268jg_TA5jE)

De Convenţia de la Ramsar se ocupă Secretariatul Convenţiei de la Ramsar, cu sediul la Gland, în Elveţia. Dar cum ar putea Guvernul României să mai apeleze la Secretariatul Convenţiei de la Ramsar, în condiţiile în care în decembrie anul trecut şi-a manifestat dispreţul faţă de această instituţie, ignorându-i complet demersurile?

Este probabil premieră mondială faptul că un for internaţional s-a adresat unui stat semnatar chiar în perioada de consultare publică internă a unui act normativ care încalcă o convenţie. Secretariatul Convenţiei de la Ramsar s-a adresat încă din 30 noiembrie Guvernului României, mai exact doamnei Roxana Ionescu de la Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, care are calitatea de centru focal pentru Convenţia de la Ramsar. S-a adresat sesizând faptul că, prin emiterea Ordonanţei Ecocidelor, România încalcă Convenţia de la Ramsar. Deci Secretariatul a sesizat Guvernul României în perioada de consultare publică, chiar cu două săptămâni înainte de emiterea ordonanţei. Dar Guvernul tot a emis Ordonanţa, şi tot a inclus în ea barajul de la Islaz. A emis Ordonanţa, şi a ignorat complet forul internaţional. În 22 decembrie am primit un e-mail de la Secretariat, în care scrie că nu a primit niciun răspuns de la Guvernul României.

Este de înţeles că politicienii PNL PSD simt nevoia organică să profite de perenitatea propagandei hidroenergetice ceauşiste, că trebuie să se facă şi ei că fac ceva pe palierul energie (nu contează că fac cel mai iraţional lucru, să facă ceva) şi că ei trebuie să profite de momentul de indulgenţă al Comisiei Europene pentru o ”frontier country” şi să mai manipuleze populaţia împotriva societăţii civile. Ca să asigure că România nu devine o democraţie funcţională, situaţie în care ei, politicienii politruci, ar zbura de la guvernare şi din Parlament.

Deci este de înţeles faptul că au emis Ordonanţa Ecocidelor, oricât de revoltător ar fi. Dar puteau măcar să scoată din ea proiectul de la Islaz, mai ales că este un proiect care nu se încadrează deloc în propaganda Ordonanţei, un proiect la care stadiul lucrărilor este zero! Şi este un proiect absolut insignifiant energetic, are prevăzută o capacitate instalată de doar 28 de MW! Ca o comparaţie, gândiţi-vă că prosumatorii, deşi dezvoltarea acestui ”sector energetic” este în cel mai incipient stadiu şi este continuu sabotată de autorităţi, atinseseră deja la 1 ianuarie o capacitate instalată de 423 de MW.

Cu toată importanţa Ordonanţei Ecocidelor pentru politruci, importanţă ca şarlatanie guvernamentală, politrucii la putere puteau fără nicio reţinere să scoată din Ordonanţă barajul de la Islaz, să nu ignore faptul că Secretariatul a sesizat Guvernul României. Dar au ales să-şi manifeste dispreţul faţă de Secretariat şi faţă de Convenţia de la Ramsar. Şi mai au acum tupeul să invoce convenţii şi să apeleze la foruri internaţionale pe cazul Bâstroe?!

Călin Dejeu este colaborator Epoch Times România. Opiniile din acest articol aparţin autorului.