Canada şi UE anunţă o nouă alianţă deschisă ţărilor care împărtăşesc aceleaşi valori

Canada şi Europa au anunţat o nouă alianţă a naţiunilor cu viziuni comune, menită să servească atât ca un „baldachin protector sub care cetăţenii noştri să poată prospera”, cât şi ca un puternic scut împotriva naturii imprevizibile a geopoliticii, invitând în acelaşi timp şi alte ţări să se alăture iniţiativei.

Vineri, în cadrul unei conferinţe de presă susţinută la Montreal, prim-ministrul Mark Carney şi preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au denumit noul parteneriat „Alianţa pentru Viitor” şi au afirmat că „cel mai strâns parteneriat posibil între Canada şi blocul celor 27 de state membre are potenţialul de a oferi stabilitate şi oportunităţi fără precedent”.

„Societăţile noastre au fost zguduite de noi furtuni”, a declarat Carney, potrivit The Guardian, referindu-se la efectele devastatoare ale crizei climatice, dar şi la „eroziunea normelor democratice” şi la „utilizarea comerţului ca armă”.

La încheierea summitului de două zile, Canada a acceptat să contribuie la un împrumut de sprijin în valoare de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina. Liderii au mai afirmat că discuţiile viitoare vor conduce la o piaţă mai integrată, în valoare de zeci de miliarde de dolari, la reducerea restricţiilor comerciale şi de călătorie, precum şi la noi oportunităţi educaţionale pentru ambele părţi.

În timp ce un război comercial între Canada şi Statele Unite l-a determinat pe Carney să caute noi parteneri geopolitici, dependenţa excesivă de companiile americane – în special în domeniul apărării – a făcut, de asemenea, Canada să ezite.

Săptămâna trecută, Elon Musk a redus viteza serviciilor Starlink şi Starshield deasupra Ucrainei la mijlocul lunii octombrie, perturbând grav operaţiunile militare şi de apărare ucrainene.

Carney şi-a exprimat în repetate rânduri îngrijorarea că tehnologiile de apărare ale Canadei ar putea fi la cheremul actorilor politici sau al companiilor cu interese opuse. Musk, care deţine şi cetăţenie canadiană, este un critic al Partidului Liberal aflat la guvernare în Canada şi a militat pentru separarea provinciilor.

Carney a indicat fuziunea planificată între compania canadiană de inteligenţă artificială Cohere Inc şi compania germană Aleph Alpha GmbH ca un pas către reducerea dependenţei de giganţii americani din domeniul IA. În urma acestei fuziuni, noua companie va avea două sedii centrale, la Berlin şi Toronto, iar guvernul federal al Canadei a anunţat că va deţine o participaţie în Cohere în valoare de până la 1,6 miliarde de dolari canadieni.

„Nu aşteptăm ca viitorul IA să fie decis în altă parte de către cei pe care nu-i cunoaştem sau în care nu avem încredere”, a declarat Carney joi.

Bruxelles şi Ottawa au anunţat, de asemenea, vineri un acord care va integra Canada în reţeaua europeană de supercalcul, oferind canadienilor acces la calculatoarele europene pentru antrenarea modelelor de IA.

Pe lângă promisiunile măreţe de a contribui la remodelarea ordinii globale sau de a oferi un refugiu sigur naţiunilor cu viziuni similare care doresc să facă faţă incertitudinii, liderii canadieni şi ai UE au prezentat, de asemenea, noua lor relaţie, mai profundă, ca una care abordează sursele cheie de îngrijorare pentru cetăţeni, inclusiv costul vieţii.

„Când comerţul devine un instrument de presiune economică, familiile sunt cele care plătesc preţul, de la rafturile supermarketurilor până la costul unei maşini noi”, a spus Von der Leyen, subliniind că furnizorii de energie, minerale critice sau semiconductori, care înainte erau de încredere, „sunt transformaţi din ce în ce mai mult în instrumente de presiune”.

„Mai multă concurenţă, mai multe opţiuni”, a spus Carney mai devreme în cursul zilei, sugerând că alianţa ar putea găsi modalităţi de a asigura certitudine în jurul lanţurilor de aprovizionare şi de a „rezista împreună la şocuri”.

Liderii au adus din nou în discuţie perspectiva ca Canada să devină membru asociat. Această calitate reprezintă un teritoriu neexplorat, a afirmat Von der Leyen.

„Avem ambiţia, încrederea şi creativitatea necesare pentru a o contura împreună. Această [calitate de membru asociat] este un parteneriat nu împotriva altcuiva, ci pentru puterea noastră comună”, a mai declarat şefa Comisiei Europene.

Deşi liderii şi-au exprimat angajamentul faţă de ideea statutului de membru asociat, aceştia au precizat că o definire mai clară a rolului va fi stabilită la summitul din 2027. Unii membri ai UE s-au arătat nemulţumiţi de ideea ca să i se acorde Canadei o denumire fără semnificaţie juridică, temându-se că aceasta ar crea confuzie în rândul altor naţiuni care doresc să adere la Uniune. Germania şi alte state au acţionat în culise pentru a elimina această expresie dintr-un proiect al declaraţiei summitului. Totuşi, atât Von der Leyen, care a propus prima dată acest termen, cât şi Carney au făcut din nou referire la „statutul de membru asociat” în cadrul summitului.

Preşedintele Consiliului European, Antonio Costa, a declarat între timp că Canada este „de departe cea mai europeană dintre ţările neeuropene”, o opinie care reflectă convingerea că, în ciuda distanţei geografice, există un sentiment colectiv de valori comune.

Costa a afirmat că cele două părţi vor urmări „cea mai strânsă, cea mai profundă şi cea mai puternică asociere din istorie între Uniunea Europeană şi o ţară neeuropeană”.

Cu toate acestea, simplul fapt al organizării summitului a provocat tensiuni în provincia Quebec, unde Partidul Separatist din Quebec (Parti Québécois) a fost recent ales să formeze un guvern minoritar. Premierul, Paul St-Pierre Plamondon, a lipsit de la eveniment după ce Ottawa a refuzat să-i permită să ia cuvântul în public în cadrul acestuia.

„Guvernul federal ar vrea să ne facă să credem că acordarea permisiunii premierului din Quebec de a servi cocktailuri cu creveţi la o recepţie constituie o formă acceptabilă şi suficientă de influenţă pentru reprezentarea intereselor Quebecului”, a scris St-Pierre Plamondon într-o postare pe reţelele sociale la începutul săptămânii.

El a afirmat că invitaţia de a sta la masa principală reprezintă o cerere a guvernului federal adresată Quebecului „de a se alinia din nou, cu tot ce implică aceasta în ceea ce priveşte vasalizarea şi invizibilizarea Quebecului, în schimbul obţinerii unor locuri mai bune de la care să urmărească petrecerea”.