Camelia Bogdan nu se lasă: Ce plan are după ce Dan Voiculescu a cerut rejudecarea dosarului ICA cu ajutorul Liei Savonea

Camelia Bogdan, magistrata care l-a condamnat la 10 ani de puşcărie pe Dan Voiculescu în dosarul ICA, a anunţat că a luat o serie de măsuri după ce afaceristul a cerut Tribunalului Bucureşti rejudecarea cauzei în baza unei decizii controversate luate de judecătoarea Lia Savonea.

Mai exact, acţiunea lui Dan Voiculescu vizează atât revizuirea condamnării penale, cât şi contestarea obligaţiei de plată a prejudiciului de 60 milioane de euro şi invocă o decizie din 2025 a unui complet al Înaltei Curţi, condus de Lia Savonea, prin care i s-a atribuit o pretinsă răspundere penală în legătură cu modul în care au fost dispuse confiscările din dosar.

Primul termen al procesului va fi joi, iar preşedintele completului în acel dosar este judecătoarea Sprîncu Ana-Maria. Potrivit publicaţiei G4media, Dan Voiculescu a solicitat anonimizarea numelui său pe portalul instanţei.

Într-o declaraţie remisă Epoch Times, Camelia Bogdan a calificat decizia Liei Savonea din 2025 drept nelegală, pentru că a fost emisă cu încălcarea tuturor garanţiilor procesuale, atribuindu-i-se răspunderea penală în mod selectiv, în timp ce colegul său de complet, Mihai Alexandru Mihalcea, a fost exonerat de către Lia Savonea. Asta deşi Mihalcea fusese găsit incompatibil de către ÎCCJ în mai 2025, având un interes procesual personal în cauză. El a fost parte acuzată de către "proxi-urile" (societăţile) lui Dan Voiculescu, dar nu a fost citat de către Lia Savonea. În schimb, Mihalcea a respins cererea de recuzare a Liei Savonea formulată de Camelia Bogdan, deşi Mihalcea însuşi era parte în cauză.

Practic, completul condus de Lia Savonea a decis că Bogdan ar fi săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu în legătură cu confiscările din dosarul ICA, deşi hotărârea dispusă de fosta judecătoare şi Mihai Mihalcea fusese validată de CEDO. Această constatare, a explicat fosta judecătoare, a fost "pronunţată fără existenţa unei urmăriri penale, fără rechizitoriu, fără trimitere în judecată, fără judecată în fond şi fără administrare de probe, încălcând în mod direct art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 396 din Codul de procedură penală, care permit stabilirea vinovăţiei doar după o judecată publică, contradictorie şi echitabilă."

Camelia Bogdan a subliniat că actul emis la 11 septembrie 2025 de către un judecător de cameră preliminară "este ultra vires, contrar principiului separaţiei funcţiilor judiciare şi contrar exigenţelor unui 'tribunal stabilit prin lege', în sensul jurisprudenţei CEDO."

Fosta judecătoare atrage atenţia asupra riscurilor pentru statul de drept şi pentru drepturile procesuale ale magistraţilor şi avertizează asupra dispariţiei şi posibilei alterări a unor dosare şi probe esenţiale.

Pusă în faţa acestui precedent extrem de grav pentru sistemul judiciar, Camelia Bogdan a anunţat că a informat Secretariatul UNCAC, GRECO, MONEYVAL, Secretariatul Comisiei de la Veneţia şi conducerea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la riscurile sistemice generate de reinterpretarea retroactivă a confiscărilor din dosarul ICA, la presiunile exercitate asupra unui magistrat implicat în recuperarea produsului infracţiunii şi la posibilele încălcări ale obligaţiilor internaţionale ale României în domeniul combaterii corupţiei şi spălării banilor.

Totodată, fosta judecătoare va solicita Curţii Europene a Drepturilor Omului dispunerea unor măsuri provizorii (Rule 39), pentru protejarea efectivităţii procedurii aflate pe rolul instanţei de la Strasbourg.

Redăm mai jos declaraţia de presă, integrală, transmisă de Camelia Bogdan:

Dr. Camelia Bogdan informează opinia publică asupra unor evoluţii procedurale fără precedent în dosarul nr. 2655/1/2023 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, evoluţii care au determinat sesizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Bogdan c. României, nr. 31287/2025, precum şi solicitarea unor măsuri provizorii în temeiul Rule 39, având în vedere riscul iminent de revizuire a unor hotărâri definitive validate de CEDO, distrugere a probelor şi de compromitere a dreptului de petiţionare.

Situaţia de fapt care a determinat sesizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Bogdan c. României, nr. 31287/2025, priveşte o serie de măsuri fără precedent adoptate în dosarul nr. 2655/1/2023 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care judecătoarei Camelia Bogdan i-a fost atribuită, în mod ultra vires şi selectiv, o pretinsă răspundere penală, în absenţa oricărei proceduri penale legale.

La 11 septembrie 2025, un complet al Înaltei Curţi, condus de preşedinta instanţei LIA SAVONEA, a emis o constatare de vinovăţie împotriva Cameliei Bogdan, afirmând că aceasta ar fi săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu în legătură cu confiscările dispuse în dosarul ICA. Această constatare a fost pronunţată fără existenţa unei urmăriri penale, fără rechizitoriu, fără trimitere în judecată, fără judecată în fond şi fără administrare de probe, încălcând în mod direct art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 396 din Codul de procedură penală, care permit stabilirea vinovăţiei doar după o judecată publică, contradictorie şi echitabilă.

Judecătorul de cameră preliminară nu are competenţa legală de a stabili vinovăţia unei persoane. Prin urmare, actul emis la 11 septembrie 2025 este ultra vires, contrar principiului separaţiei funcţiilor judiciare şi contrar exigenţelor unui „tribunal stabilit prin lege”, în sensul jurisprudenţei CEDO.

În plus, constatarea de vinovăţie contrazice două ordonanţe definitive ale Parchetului General – nr. 125/P/2022 şi nr. 300/II/2 – care au stabilit că fapta nu există, că nu a fost săvârşit niciun abuz în serviciu şi că măsurile de confiscare din dosarul ICA au fost dispuse legal. Aceste soluţii definitive au autoritate de lucru judecat şi exclud posibilitatea unei constatări ulterioare de vinovăţie în lipsa unei proceduri penale începute in personam, prin atribuirea calităţii de suspect conjunct cu respectarea drepturilor procesuale.

Caracterul selectiv al atribuţiei de răspundere penală este deosebit de grav. Confiscările din dosarul ICA au fost dispuse în 2014 de un complet colegial format din doi judecători: Camelia Bogdan şi Mihai Alexandru Mihalcea. Deşi actele de deliberare şi pronunţare au fost comune, constatarea din 2025 a atribuit exclusiv Cameliei Bogdan o pretinsă răspundere penală, în timp ce judecătorul Mihalcea a fost în mod arbitrar exonerat, deşi figura în aceleaşi ordonanţe de clasare.

Mai mult, judecătorul Mihai Alexandru Mihalcea a soluţionat el însuşi cererea de recuzare formulată de Camelia Bogdan împotriva Liei Savonea, deşi era parte vizată în dosarul nr. 2655/1/2023 şi trebuia citat în procedură. Această situaţie a generat un conflict de interese evident, confirmat ulterior de Înalta Curte, care, prin decizia din 20 mai 2025, în dosarul nr. 2655/1/2023/a2.1, a stabilit că judecătorul Mihalcea era incompatibil, având un interes personal în cauză. Cu toate acestea, actele sale anterioare – inclusiv soluţionarea propriei incompatibilităţi şi a recuzării Liei Savonea – au produs efecte procedurale care au afectat dreptul la un proces echitabil.

Ulterior contestării legalităţii procedurilor, dosarul principal 2655/1/2023 şi mai multe „dosare asociate” generate prin art. 104 din Regulamentul intern al ÎCCJ au dispărut din platforma electronică a instanţei. Aceste dosare conţin titluri executorii, cheltuieli judiciare impuse fără bază legală, încheieri privind recuzări şi acte procedurale esenţiale pentru cauza de la CEDO. Dispariţia lor creează un risc iminent de alterare sau distrugere a probelor, afectând dreptul de petiţionare protejat de art. 34 CEDO.

Se cuvine reamintit că legalitatea măsurilor de confiscare dispuse în dosarul ICA a fost deja confirmată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Camelia Rodica Voiculescu şi alţii c. României, nr. 502/2015, hotărâre din 22 februarie 2022, prin care Curtea a declarat inadmisibile criticile reclamanţilor şi a constatat că procedura penală din 2014 a respectat exigenţele art. 6 CEDO, că motivarea hotărârii a fost suficientă şi că măsurile de confiscare au urmărit un scop legitim şi au fost proporţionale. Această hotărâre definitivă confirmă că soluţia din 2014 a fost conformă cu standardele europene şi exclude orice posibilitate de reinterpretare penală ulterioară a actelor colegiale ale completului care a pronunţat decizia.

Ansamblu de măsuri ridică probleme grave sub aspectul încălcării Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, inclusiv:

- art. 6 – dreptul la un proces echitabil, prin atribuirea vinovăţiei fără proces, prin lipsa imparţialităţii şi prin intervenţia unui judecător incompatibil;

- art. 8 – atingerea adusă reputaţiei profesionale şi vieţii private prin constatări de vinovăţie fără bază legală;

- art. 13 – lipsa unui remediu efectiv împotriva actelor ultra vires;

- art. 18 – utilizarea procedurilor judiciare în scopuri străine de cele pentru care au fost instituite;

- art. 34 – obstrucţionarea dreptului de petiţionare prin dispariţia dosarelor şi inaccesibilitatea probelor.

În paralel cu procedura de la Strasbourg, Camelia Bogdan a informat Secretariatul UNCAC, GRECO, MONEYVAL, Secretariatul Comisiei de la Veneţia şi conducerea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, în virtutea obligaţiilor sale profesionale şi a cadrului internaţional anticorupţie. Aceste notificări privesc riscurile sistemice generate de reinterpretarea retroactivă a confiscărilor din dosarul ICA, de presiunile exercitate asupra unui magistrat implicat în recuperarea produsului infracţiunii şi de potenţialele încălcări ale obligaţiilor României în materia combaterii corupţiei şi spălării banilor.

În consecinţă, Camelia Bogdan va solicita Curţii Europene măsuri provizorii (Rule 39) pentru a proteja efectivitatea procedurii, urmând să continue toate demersurile necesare la nivelul Consiliului Europei şi al organismelor internaţionale competente pentru apărarea statului de drept şi a integrităţii mecanismelor de recuperare a produsului infracţiunii.