"Călin Georgescu, 'corbii' Rusiei şi agentura GRU din România" - Analiza unui cunoscut jurnalist

Jurnalistul Răzvan Gheorghe a atras atenţia, într-o analiză publicată pe pagina sa de socializare, că fostul prezidenţiabil Călin Georgescu nu e o apariţie nouă în peisajul românesc al ideilor pro-ruse. De ani buni, el îşi plasează discursul public în zona mitologiilor sovietice reciclate şi a nostalgiei imperiale ruseşti.

Potrivit jurnalistului, legăturile sale din trecut, mediile care l-au format şi protectorii care l-au susţinut conturează un tablou clar: cel al unui personaj crescut şi orientat în siajul „corbilor” – reţeaua de ofiţeri, diplomaţi şi politicieni români conectaţi la GRU, serviciul de spionaj militar al Moscovei.

Într-un moment în care propaganda rusă caută breşe în interiorul societăţii româneşti, jurnalistul opinează că traseul lui Georgescu devine o piesă importantă dintr-un puzzle mai mare – cel al influenţei persistente a Rusiei în România postcomunistă.

Redăm mai jos analiza intitulată „Georgescu, 'corbii' Rusiei şi agentura GRU din România”:

Am fost întrebat, la B1 TV, în cadrul emisiunii ”Bună, România!”, ce cred despre Călin Georgescu şi despre jocurile pe care le face. Am spus următoarele.

Georgescu e de mult timp pe orbita Moscovei. Şi asta ca mod de gândire, ca paradigmă în care înţelege trecutul, prezentul şi viitorul.

În 2000, pe Georgescu îl găsim partener de afaceri cu Sergiu Celac, diplomat comunist şi unul dintre traducătorii lui Ceauşescu. Nu oricine putea fi partener de business cu un astfel de personaj. În schema lor de ”afaceri” se regăsea şi un offshore din Insulele Cayman care ulterior va fi implicat în devalizarea uzinelor Republica.

Încă din timpul desfăşurării loviluţiei din 89, Celac este numit ministru de Externe, până în iunie 90, când devine ambasadorul României în Marea Britanie (două funcţii babane care nu ajungeau pe mâna oricui). Georgescu îl cunoştea pe Celac de dinainte de 89. Celac îl ajută în 93-94 să primească bursă de la Guvernul Marii Britanii şi se-ngrijeşte de traiul lui G în UK, făcându-i intrarea în diverse medii.

E bine de ştiut că Sergiu Celac a fost, în mod indubitabil, în siajul aşa-numiţilor ”corbi”. Ba chiar a fost ”corb” cu acte în regulă. Securitatea ceauşistă îi numea ”corbi” pe oamenii ruşilor din Armată, servicii şi din politică (Dosarele ”Corbii” 1 şi 2). De aceste dosare se ocupa UM 0110, unitatea Securităţii de contraspionaj pe ţările din Est – în special se viza combaterea spionajului sovietic.

Reţeaua GRU – spionajul militar sovietic – era foarte puternică în armata RSR. Foşti ofiţeri recrutaţi şi şcoliţi la Moscova ajunseseră generali, colonei şi maiori. Erau sursă de ”inspiraţie” pentru alte potenţiale cadre.

Câteva nume de generali din reţeaua GRU a ”corbilor”: Nicolae Militaru (cel mai cunoscut), Vasile Ionel, Marin Pancea, Decebal Ilina, Ştefan Kostyal. Printre contactele lor politice – Iliescu, Măgureanu şi Brucan. Corbii între ei. Cu toţii vor ajunge curând la putere, căţărându-se pe cadavrele tinerilor spulberaţi la Revoluţie. (Ca o paranteză, ”Scrisoarea celor 6” a reprezentat un avertisment-afront pe care ”corbii” gorbaciovişti i l-au dat lui Ceauşescu, însă aceasta nu a înţeles adevărata stare de lucruri şi nici nu a acţionat în direcţia lichidării lor, din teamă de Moscova, preferând marginalizările şi eternele rotiri de cadre).

Prima putere impusă după decembrie 1989 este regimul corbilor. E condus de Ion Iliescu (generalii Vasile Ionel şi Marin Pancea sunt în anturajul lui de intimi), Nicolae Militaru (şeful agenturii GRU) e numit în fruntea Ministerului Apărării, Decebal Ilina devine coordonator al Direcţiei de Informaţii Militare iar Măgureanu e şef la SRI. O veritabilă declaraţie de război la adresa NATO – spion sovietic decorat de KGB, Mihai Caraman e numit la şefia recent înfiinţatului SIE, de unde va mai fi schimbat doar cu scandal diplomatic, la solicitarea explicită a conducerii NATO.

Urmează anii în care ”corbii” îşi infiltrează iubirea de Moscova în serviciile recent înfiinţate cu hălci din fosta Securitate. Şi agentura GRU din armată va merge mai departe.

În acest prim regim Iliescu, la toate etajele puterii au fost ”corbi” şi oameni de casă ai ”corbilor”. Sergiu Celac era un ”corb” indubitabil, ba chiar unul de vază, fiindcă altfel nu ar fi fost preferat de Iliescu şi de ceilalţi corbi ai Rusiei pentru o funcţie atât de importantă cum era (mai ales în acel context fluid şi cel puţin delicat) şefia Ministerului de Externe (ulterior fiind trimis ambasador în UK, o altă poziţie de top). Celac a fost protectorul lui Georgescu în UK, a fost cel care i-a facilitat bursa din partea guvernului britanic. Oare G a ajuns acolo la studii, sau a fost legendat aşa pentru niscai acţiuni de spionaj? E legitimă întrebarea.

”Corbii” Rusiei şi primul lor regim impus în sânge reprezintă mixul care l-a plămădit pe Georgescu. Ei l-au orientat în viaţă, protejându-l în etape-cheie. Până când l-au înţepat serviciile secrete ruseşti, cel mai probabil în Austria. Şi l-au instrumentat efectiv împotriva României, apăsându-i pedala încă din perioada 2014-2015. Dar asta s-a întâmplat şi pentru că G gândea deja aşa. ”Corbii” îi arătaseră calea.

Potrivit istoricului Marius Oprea, la vârful reţelei GRU din România s-a operat o schimbare de ştafetă la mijlocul anilor 90, când generalul Decebal Ilina a preluat şefia în urma morţii generalului Nicolae Militaru. Având în vedere că, pe-atunci Ilina avea 40 şi ceva de primăveri, acum ajungând la 77, într-o ţară pe care a trădat-o din nou şi din nou, e foarte probabil să mai fi avut loc o schimbare de ştafetă, pentru întinerirea cadrelor, dar şi pentru adaptarea la noile realităţi de lângă – războiul Rusiei în Ucraina, gonflarea AUR et Co, evoluţiile din Basarabia ş.a.m.d..

Dincolo de Georgescu, Simion şi Şoşoacă (adică, dincolo de ceea ce se vede şi se aude distinct), autorităţile noastre de forţă ar trebui să stea cu ochii geană pe zonele invocate mai sus, dar şi pe ramificaţiile acestora, întrucât de acolo, din subteranele ”corbilor”, vine adevăratul pericol rusesc din interiorul României.