Botox şi tetanos, un cocteil surprinzător împotriva epilepsiei şi durerilor cronice

Există două bacterii cu care oamenii, de obicei, nu vor să aibă de-a face: prima este responsabilă de botulism, cealaltă de tetanos. Cu toate acestea, oameni de ştiinţă au creat din cele două un tratament împotriva epilepsiei şi durerilor cronice, informează cotidianul francez Le Monde.

Prima bacterie, Clostridium botulinum, este responsabilă de botulism. Toxina botulinică pe care aceasta o produce este cea mai puternică dintre otrăvuri, blocând comunicarea dintre nervi şi muşchi, provocând astfel paralizia, apoi decesul. Într-o formulă foarte diluată (dintre care cea mai cunoscută este faimosul Botox), această toxină, injectată în unii muşchi ai feţei, atenuează ridurile.

A doua bacterie, Clostridium tetani, este cea care provoacă tetanos. Contrar precedentei, neurotoxina pe care o secretă acest bacil este capabilă să ajungă la creier şi, luând drept ţinte neuronii, să împiedice eliberarea anumitor neurotransmiţători, având drept consecinţă spasme musculare violente, care pot provoca moartea.

Prin urmare, două bacterii 'ucigaşe'. Cu toate acestea, o echipă internaţională formată din cercetători din Marea Britanie, Italia şi Australia s-a gândit tocmai la acest duo pentru a elabora un tratament, o moleculă împotriva epilepsiei şi durerilor cronice. Un studiu despre acest 'cocteil' a fost publicat în ediţia din octombrie a revistei Bioconjugate Chemistry.

După cum rezumă Bazbek Davletov, unul dintre autorii studiului, titular la catedra de Biomedicină de la Universitatea Sheffield, toxina botulinică poate, prin capacitatea de a bloca anumiţi neuroni bine selecţionaţi şi pe perioade lungi, să producă un analgezic a cărui acţiune să dureze mai multe luni. Până acum, însă, 'puternica şi toxica sa acţiune paralizantă a mascat potenţialul său în calitate de tratament al durerilor prelungite'.

Prin urmare, este necesar să se reuşească o dublă misiune. Prima, să se împiedice toxina botulinică să ajungă la interfaţa nervilor şi a muşchilor, unde ea acţionează de obicei. În acest scop, echipa condusă de Bazbek Davletov a găsit în urmă cu doi ani, prin hazard, o soluţie, constatând că această toxină, odată devenită mai lungă prin ataşarea unei molecule, începea să aibă mari probleme în a se 'strecura' printre joncţiunile neuro-musculare.

A doua parte a misiunii era de a învăţa toxina botulinică să se 'agaţe' de celulele nervoase ale creierului implicate în senzaţia de durere. Tocmai neuronii cerebrali sunt ţintele privilegiate ale toxinei fabricate de bacteria responsabilă de tetanos.

Prin urmare, s-ar 'împuşca doi iepuri deodată' prin alipirea la toxina botulinică a acelei părţi a 'colegei' sale tetanice care ştie să ţintească neuronii. Acest 'mariaj sulfuros', acest bricolaj al moleculelor, a fost realizat de autorii studiului datorită unei tehnici pe care tot ei au inventat-o, tehnică pe care Bazbek Davletov a denumit-o 'fixarea proteinelor'.

Nu mai rămânea decât să se verifice în practică dacă molecula astfel obţinută îşi va respecta promisiunile. După ce s-au asigurat că 'lipitura' a prins bine, oamenii de ştiinţă au realizat numeroase experienţe, in vitro, pe neuroni de rozătoare, dar şi in vivo.

De exemplu, ei au injectat unor şoareci o doză masivă din toxina lor botulinică reconfigurată, o doză de 100.000 de ori mai crescută decât cea care, cu toxină normală, ucide 50% dintre animale. Niciun şoarece nu a prezentat semne de paralizie musculară şi toţi au supravieţuit, ceea ce arată că prima parte a misiunii a fost îndeplinită.

Apoi, autorii studiului au testat molecula lor pe cortexul vizual al unor şobolani. Ei au constatat că regiunea îşi pierde o bună parte din reactivitate în faţa unor stimuli vizuali la care erau supuse animalele, dovadă că aceşti neuroni au fost plasaţi în stare de somnolenţă.

În sfârşit, o ultimă experienţă a constat în evaluarea acţiunii pe care toxina reconfigurată o are asupra durerii. Oamenii de ştiinţă au provocat o inflamare artificială la şobolani, în partea stângă din spate, apoi le-au injectat animalelor molecula creată. Timp de 11 zile, biologii au constatat o reducere semnificativă a hipersensibilităţii.

Pentru autorii studiului, această moleculă este în primul rând un instrument care le va permite, prin atingerea unor sau altor populaţii de celule nervoase, să înţeleagă mecanismele diferitelor tipuri de durere sau să determine durata lor. Însă, interesează şi potenţialul terapeutic al moleculei create. După cum explică Bazbek Davletov, 'analgezicii actuali nu alină durerile prelungite decât temporar şi au adesea efecte indezirabile'. 'O singură injecţie cu noua moleculă în locul dureros ar putea scăpa oamenii de durere pentru mai multe luni şi acesta este efectul care trebuie testat acum', a subliniat cercetătorul.

Articolul evocă de asemenea cazul 'epilepsiilor refractare', care rezistă la orice tratament medicamentos. Pentru persoanele care suferă de această boală, o ultimă soluţie este adesea cea chirurgicală. Studiul subliniază că o injecţie cu molecula botox-tetanos nou creată ar putea fi una eficace timp de mai multe luni pentru a dezactiva crizele şi că ea va permite, dacă nu evitarea operaţiei, atunci cel puţin evaluarea şanselor de succes.

Ar fi chiar posibil, cred cercetătorii, ca în timpul pauzei provocate de 'adormirea' zonei responsabile de boală, această regiune defectuoasă să fie scoasă definitiv din circuit, creierul 'recablându-se' în afara ei.