Birchall o pune la zid pe şefa CSM: Am fost hărţuită de Lia Savonea. De ce conduita abuzivă n-a contat în evaluarea candidaturii la şefia Înaltei Curţi?!

Fosta ministră a Justiţiei Ana Birchall a ridicat o problemă de transparenţă şi integritate în legătură cu numirea Liei Savonea la conducerea Înaltei Curţi, acuzând că, în timpul interviului din Consiliul Superior al Magistraturii, nu i-au fost adresate întrebări esenţiale privind o decizie a Curţii Constituţionale din 2020 care constata un abuz de putere comis de aceasta.

Birchall a reamintit că, în perioada în care Savonea conducea CSM, ar fi folosit funcţia pentru a o şicana şi intimida, după ce s-a opus numirii unei „favorite” la şefia Secţiei Speciale, şi a criticat faptul că aceste aspecte nu au fost analizate şi nu au contat în evaluarea candidaturii pentru cea mai înaltă funcţie din sistemul judiciar.

Redăm mai jos postarea Anei Birchall

Întrebare publică pentru conducerea CSM şi Secţia pentru judecători din CSM:

Aţi întrebat-o sau nu pe doamna Lia Savonea, în timpul interviului pentru funcţia de preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, despre decizia CCR din 2020 care, cu toate zbaterile lui Valer Dorneanu, în calitate de raportor, a constatat că a folosit abuziv funcţia de preşedinte al CSM pentru a şicana un ministru al Justiţiei?

Dacă nu, atunci explicaţi public de ce nu. Şi corectaţi această tăcere periculoasă invitând-o de urgenţă să dea explicaţii – fie în faţa CSM, fie în faţa Inspecţiei Judiciare.

Reamintesc un fapt esenţial: în 2019, doamna Lia Savonea – pe atunci preşedinte al CSM – a sesizat Curtea Constituţională acuzând un presupus „conflict de natură constituţională” între mine, ca ministru al Justiţiei, şi CSM. CCR a tranşat clar, în 2020: nu a existat niciun conflict.

A fost, de fapt, un abuz – o încercare de şicanare şi intimidare a unui ministru al Justiţiei care nu a acceptat jocuri de culise şi care s-a opus, legal şi ferm, numirii unei „favorite” a doamnei Lia Savonea în fruntea Secţiei Speciale, zisă şi „Nufărul”, unde doreau să îşi îngroape toţi corupţii dosarele.

De opt ori am blocat, împreună cu colegele şi colegii din CSM aflaţi de partea legii, prin vot şi argumente, această numire. Pentru acest „refuz”, am fost şicanată, atacată, hărţuită instituţional de o persoană care şi-a folosit funcţia publică pentru răfuieli personale.

Aceasta nu a fost o simplă neînţelegere între două instituţii. A fost un abuz de putere în toată regula, comis din cea mai înaltă poziţie a sistemului judiciar împotriva unui ministru al Justiţiei care nu s-a lăsat intimidat.

Când un ministru al Justiţiei este şicanat oficial de o preşedintă a CSM pentru frustrări personale, iar apoi aceasta ajunge şefă la ÎCCJ fără întrebări incomode, justiţia e în pericol.

Şi nu e tot. Inspecţia Judiciară ar fi trebuit să fie sesizată de către ministrul Justiţiei, domnul Radu Marinescu – care evident că nu a sesizat – sau să se autosesizeze, nu doar pentru folosirea funcţiei în interes personal, ci şi pentru hotărârile judecătoreşti controversate pronunţate de doamna Savonea de-a lungul carierei sale. Sau şi aceste aspecte incomode au fost „uitate”?

În orice stat de drept funcţional, un astfel de comportament, în care o persoană aflată în fruntea CSM îşi foloseşte poziţia pentru răfuieli personale, ar fi dus la sancţiuni disciplinare şi excluderea din magistratură, nu la promovarea în fruntea celei mai înalte instanţe din ţară.

Mă întreb şi întreb public, în numele transparenţei şi al respectului faţă de justiţie: de ce preşedinta CSM şi Secţia pentru judecători nu au considerat important să ceară explicaţii doamnei Savonea despre această decizie a CCR? De ce o conduită abuzivă, confirmată de Curtea Constituţională, nu a contat în evaluarea candidaturii pentru şefia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie?

Cât timp în vârful justiţiei ajung oameni care au hărţuit un ministru fără să dea nicio explicaţie, justiţia nu va fi nici dreaptă, nici credibilă. Cât timp tăcerea e premiată, iar adevărul e acoperit, niciun român nu va mai crede că legea e egală pentru toţi.

Justiţia nu e un club închis pentru privilegiaţi. Nu poţi reforma justiţia cu cei care au abuzat-o. Nu poţi cere încredere câtă vreme protejezi exact ceea ce e toxic.