Român, supravieţuitor al temniţelor chineze, despre vizita unor şefi ai sistemului penitenciar comunist: S-a pus covor roşu pentru torţionari

Marius Balo, profesorul clujean care a fost închis mai mulţi ani în China, atrage atenţia opiniei publice asupra unei vizite efectuate recent la Bucureşti de o delegaţie formată din şase reprezentanţi ai sistemului penitenciar din Shanghai, primiţi oficial la Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP).

Balo, care a trăit pe propria piele abuzurile din închisorile regimului comunist chinez, denunţă atitudinea autorităţilor române, care, potrivit lui, i-au primit „cu covor roşu şi cu fast pe torţionarii comunişti”, ignorând „crimele şi cruzimea fără margini a acestora”.

Profesorul relatează că l-a cunoscut personal pe şeful delegaţiei chineze, Dai Weidong, director general adjunct al sistemului penitenciar din Shanghai.

„Dragi prieteni,

La începutul acestei săptămâni, 20-21 octombrie, Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP) a 'avut onoarea' de a găzdui 'o delegaţie formată din şase reprezentanţi ai sistemului penitenciar din Shanghai, Republica Populară Chineză, condusă de Dl Dai Weidong, director general adjunct'.”

Potrivit lui Balo, Dai Weidong vizita periodic penitenciarul chinez în care românul a fost întemniţat pe nedrept opt ani, „asigurându-se de implementarea exemplară a sistemului draconic de muncă forţată în care eram cu toţii înregimentaţi”.

Într-un comunicat transmis publicaţiei Epoch Times, Balo descrie scenele de umilinţă şi brutalitate la care erau supuşi deţinuţii în timpul acestor vizite.

„Mi-l amintesc foarte bine pe Dl director adjunct Dai Weidong! Venea periodic în vizită la penitenciarul Qing Pu din Shanghai, unde am fost întemniţat pe nedrept timp de opt ani de zile (2014-2022), şi împreună cu directorul închisorii, Dl Li Qiang, se asigura de implementarea exemplară a sistemului draconic de muncă forţată în care eram cu toţii înregimentaţi.

Încolonaţi în fiecare dimineaţă în faţa dormitoarelor, întemniţaţii erau forţaţi să îngenuncheze în faţa gardienilor pe măsură ce se numărau, fiecare pe el însuşi. Odată numărătoarea încheiată, începeau jurămintele de credinţă faţă de Partid şi faţă de liderul suprem!

Gong chan dang shi wo de mama! – Partidul Comunist Chinez este mama mea! Acesta era cântecul cu care începea ziua de muncă, în timp ce deţinuţii erau mânaţi, în pas de marş, înspre fabricile închisorii. Cei care, fiind prea bolnavi sau prea în vârstă, nu puteau mărşălui, erau conduşi, în pas normal, de un alt gardian în urma grupului.

Exista şi o a treia categorie, a celor care nu se puteau ţine pe picioare. Şi aceştia erau forţaţi să plece înspre fabrici. Regula era ca nimeni, indiferent de cât de bolnav sau neputincios ar fi fost, să nu rămână în dormitoare. Acestea erau închise cu cheia până seara, iar neputincioşii şi muribunzii erau aruncaţi claie peste grămadă pe un căruţ rudimentar, pe care doi întemniţaţi, asemenea unor catâri de povară, îl trăgeau după ei pe drumul care ducea spre fabrici.

Dl director adjunct Dai Weidong se asigura de asemenea că, în zilele de miercuri, eram cu toţii plini de elan proletar, în timp ce eram scoşi pe terenul de fotbal din curtea închisorii şi forţaţi să recităm poezii, cântece patriotice sau să punem în scenă piese de teatru de preamărire a Partidului Comunist şi a liderului suprem. La finalul zilei primeam un picior de raţă, singura bucată de carne a săptămânii.”

Balo se întreabă dacă oficialul chinez le-a vorbit reprezentanţilor ANP despre aceste practici şi dacă a fost menţionat şi cazul Alinei Apostol, o româncă aflată încă în detenţie în China.

„Oare Dl director adjunct Dai Weidong le-a relatat omologilor români despre aceste aspecte? Oare au discutat despre cazul Alinei Apostol, românca întemniţată încă acolo? Sper din tot sufletul că au făcut-o şi o vor trimite pe biata femeie acasă, ajunsă după aproape opt ani petrecuţi deja în temniţele din raiul comunist, un sac de oase fără dinţi în gură!

Să o ajute Dumnezeu, iar pe noi să ne ierte că, primindu-i cu covor roşu şi cu fast, scuzăm crimele şi cruzimea fără margini a acestor torţionari comunişti!

Vă mulţumesc!

Marius Balo.”