Şeful Camerei de Comerţ: Nu se justifică şapte primării la Bucureşti, nici 42 de judeţe, nici comune sub 5.000 de locuitori sau oraşe sub 10.000
Preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României, Mihai Daraban, a pledat, într-o intervenţie la postul B1 TV, pentru o reformă administrativă profundă în România, considerând că actualul sistem – cu prea multe primării, judeţe şi comune – este ineficient, costisitor şi menţinut artificial din motive politice.
Oficialul denunţă dependenţa partidelor de primari şi blocajul generat de interesele acestora, care împiedică reforma.
Redăm mai jos intervenţia.
Jurnalist: Domnule Daraban, aş vrea să încep puţin cu actualitatea: alegeri la Primăria Capitalei, vom vedea cine vor fi candidaţii. Un lucru interesant, se vorbeşte despre desfiinţarea sectoarelor, deci să avem o singură primărie generală şi chiar despre desfiinţarea judeţului Ilfov.
Mihai Daraban: Noi vorbim din 2019 de reorganizarea administrativă a României şi printre cele solicitate de noi se înscrie şi Capitala, bineînţeles. Totdeauna am spus: de ce să avem şapte primării cu cea generală? Vedeam, la un moment dat, se plantau palmieri, alţii îi scoteau a doua zi. Adică de ce să avem şapte bugete, şapte consilii locale şi aşa mai departe? Când, până la urmă, trebuie spus că, după ultimul recensământ, cel puţin cel din 2021, Bucureştiul are doar 1.716.000 de locuitori. Mulţi tind să spună: dom’le, suntem 2.500.000, eu ştiu, e mult trafic, sunt foarte mulţi care stau în afara Bucureştiului şi vin pe timp de zi. Dar realitatea în Bucureşti asta este: 1.716.000 de oameni, deci nu se justifică şapte primării, efectiv. Aşa cum am spus că nu se justifică nici 42 de judeţe, nici comune sub 5.000 de locuitori sau oraşe sub 10.000.
Dar noi spunem, noi auzim, noi o spunem de şase ani de zile şi cred că, chiar cu acest risc de a mă repeta şi de a deveni la un moment dat enervant, până la urmă o să susţinem la infinit acest lucru, pentru că noi ne apărăm. Cea mai bună apărare e atacul. Şi noi ne dăm seama că, oricât am lucra, oricât am creşte cifra de afaceri, profitul, nu putem satisface apetitul de consum al statului român sub nicio formă – apetitul de consum, mai ales în domeniul administraţiei.
Niciodată noi nu ne-am legat de aparatul bugetar acela strict necesar, adică poliţie, armată, educaţie, sănătate, chiar şi magistraţi şi aşa mai departe, deşi sunt blamaţi zilele acestea. Noi avem ce avem cu administraţia şi cu cheltuielile aferente administraţiei, pentru că avem miliarde de euro îngropate în săli de sport, tragem canalizări şi gaz şi nu se cuplează nimeni, din păcate se fac şcoli unde nu-s copii şi nu mai spun câte alte obiective de parcuri, nu mai vorbesc prin afara comunelor. Şi aceştia sunt bani îngropaţi, până la urmă.
Jurnalistă: Şi e blocaj în coaliţia de guvernare, inclusiv pe reforma administraţiei locale.
Mihai Daraban: E blocaj pentru că domnii primari votează la congrese. Domnii primari vor umple sălile la congrese, sunt membri cu ştate vechi în partidele respective, nu spun care partid anume, dar sunt jucători politici.
Jurnalistă: Adică politizează foarte mult administraţia?
Mihai Daraban: Şi conducerea centrală ţine cont de ei, că de asta li s-au şi satisfăcut toate dorinţele. De câte ori au cerut bani, în general li s-a dat. Pe acest principiu, că „dom’ne, am nevoie de domnul primar”. Dar, din păcate, nu a contat, sau studiile de fezabilitate, aşa-zisele studii, au fost aşa... să existe, să fie nişte hârtii care să fie puse la dosar, dar fără nicio bază ancorată în realitate.
Jurnalistă: Primarii nici măcar nu mai sunt un vehicul electoral în ziua de astăzi, dacă ne uităm la ultimele alegeri. Cu toate acestea, sunt ascultaţi, menajaţi şi există o incapacitate a administraţiei centrale de a trece dincolo de ei şi de voinţa lor.
Mihai Daraban: Va trebui să înţelegem cu toţii că această reorganizare administrativă, care, dacă se face, nu înseamnă că este un experiment în România, ci pur şi simplu s-a întâmplat şi în alte ţări. Trebuie să dau exemplu: la polonezi s-a întâmplat şi au adus multă eficienţă şi în utilizarea banului public, şi în crearea unui confort bugetar naţional, ca să-ţi permită, la un moment dat, să dai nişte facilităţi, să creezi nişte mecanisme fiscale, astfel încât să încurajezi investiţiile în ţara ta. Pentru că, până la urmă, chiar şi Polonia, aşa cum este, mai dezvoltată decât noi, ţările din blocul fost-comunist toate sunt cu balanţa comercială negativă.
Adică suntem nişte importatori de lux, noi, cei din Est, pentru că foarte multe produse, din păcate, nu sunt produse la noi în ţară. Stăm bine la capitolul industriei – că am ultimele cifre şi chiar stăm foarte bine, din punct de vedere al numărului de firme implicate în industrie şi al cifrei de afaceri din industrie. Din păcate, suntem lohnişti, trebuie recunoscut.
Dacă acum vreo 15 ani, lohnul era, nu ştiu, erau nişte branduri de lux din domeniul textilelor – să nu le dau, că am înţeles că nu e bine, sau să dau minim trei – acum lohnul este cutie de viteză, arbore cotit, pompe, subansamble la marile produse pe care marile societăţi occidentale le exportă pe toată planeta. Pentru că noi le şi spunem de multe ori diplomaţilor români: când vă prezentaţi la o ţară, nu vă mai canalizaţi doar pe schimburile bilaterale, pentru că ne facem de râs ca cifră. Dar spuneţi că „noi suntem şi creăm, made în România” – se găseşte în foarte multe locuri pe planeta Pământ, multe dintre produse neajungând sub steag românesc, e adevărat.
Jurnalistă: E important ce spuneţi, şi spuneţi că sunt semnale încurajatoare în industrie, pentru că oamenii se plâng că sunt facturile mari la energie etc.
Mihai Daraban: Sunt buni, vorbesc de industrie non-energofagă, că trebuie şi aici subliniat ce tip de industrie ne-a mai rămas în România. Adică noi nu avem o industrie energofagă, nu mai iese fum pe coşuri, nu mai există noţiunea de siderurgie, din păcate, turnătorie şi aşa mai departe. Lucrurile acestea energofage au cam dispărut. Partea cealaltă nu consumă chiar atât de multă energie, dar contează, contează energia.
