Asociaţia 'Handicap International', care are o filială şi în România, sărbătoreşte 30 de ani de activitate

În cei treizeci de ani de activitate, 'Handicap International' a desfăşurat acţiuni aproape în întreaga lume, în ţări precum Cambodgia, Rwanda, dar şi în România şi în multe altele, afirmă Jean-Baptiste Richardier, director general şi cofondator al acestei asociaţii într-un interviu publicat joi de ziarul 20 Minutes.

Cu această ocazie, 20 Minutes a decis să urmărească Handicap International timp de un an, informând despre acţiunile duse în lumea întreagă. Handicap International gestionează 324 de programe, obiectivul fiind, aşa cum s-a verificat cu ocazia seismului din Haiti în 2010, desfăşurarea de acţiuni în următoarele 72 de ore de după o catastrofă. Din acest motiv, redacţia ziarului 20 Minutes a hotărât să se mobilizeze şi să dea cuvântul, în fiecare săptămână, victimelor asistate la faţa locului de Handicap International, experţilor sau voluntarilor.

Răspunzând unei întrebări a ziarului legată de momentul în care a fost creată această asociaţie, Jean-Baptiste Richardier a spus: 'În 1979, am fost trimis, în calitate de medic, la frontiera tailandeză, ca să-i ajut pe khmerii care se refugiau. Am fost şocat când am văzut că nu se oferea niciun ajutor celor 6.000 de cambodgieni cărora le fuseseră amputate mâinile sau picioarele, pe motiv că nu existau mijloace pentru aplicarea unei asistenţe de urgenţă. Din această revoltă s-a născut Handicap International'.

Deşi nu avea nicio pregătire în domeniul protezelor şi echipamentelor pentru persoane cu dizabilităţi, Jean-Baptiste Richardier şi Claude Simonnot, un alt cofondator, au urmat un stagiu de reeducare funcţională.

În 1990, Handicap International şi-a extins câmpul de acţiune în România, dedicându-se persoanelor cu handicap mintal, deoarece ceea ce i-a animat de la început pe membrii asociaţia este 'integrarea celor care sunt excluşi din viaţa de zi cu zi'.

În 1992, în Cambodgia, asociaţia s-a implicat în ajutoarea victimelor violenţelor din această ţară, dar şi în deminarea unor zone, în scopul protejării populaţiei.

'Handicap International s-a declarat ferm în favoarea interzicerii armelor convenţionale (minele antipersonal şi bombele cu dispersie) care continuă să facă victime - 98% din victime sunt civili şi o treime din răniţii în exploziile de mine sau bombe sunt copii - chiar după încheierea conflictelor. În 1997, a fost semnat la Ottawa un tratat care interzice folosirea minelor antipersonal şi în 2008 a fost încheiat un alt tratat, la Oslo, de interzicere a bombelor cu dispersie. Astfel, Handicap International şi alte cinci ONG-uri reunite în cadrul Campaniei internaţionale pentru interzicerea minelor antipersonal (ICBL) au primit în 1997 premiul Nobel pentru pace', a precizat Jean-Baptiste Richardier.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), în lume există un miliard de persoane cu handicap, adică 15% din populaţia globului. Majoritatea acestora trăiesc în ţări în curs de dezvoltare şi au nevoie de un ajutor pe care nu-l pot primi întotdeauna din partea statului lor.

În peste 80 de ţări încă mai sunt mine antipersonal şi în 44 bombe cu dispersie (BASM), care nu au fost detonate.

Peste 60.000 de persoane au beneficiat de sprijinul misiunilor specializate în asistenţă psihosocială.