Armand Goşu: România e coaptă deja pentru a intra în zona de influenţă a Rusiei. Iar "elitelor" care "controlează cam tot" în ţară le convine

Istoricul Armand Goşu a atras atenţia, într-o intervenţie la TVR, că Ucraina traversează o perioadă decisivă, iar un posibil acord ruso-american privind împărţirea sferelor de influenţă ar putea viza şi România, pe care o vede expusă riscului de a intra într-o zonă de influenţă rusească.

În acelaşi timp, expertul în spaţiul ex-sovietic a avertizat că, în spatele unor eventuale acorduri comerciale cu companii americane, s-ar putea ascunde interese ruseşti şi a susţinut că anumite cercuri politice, de afaceri şi din servicii ar putea fi favorabile unui asemenea aranjament, în care România ar rămâne într-o zonă gri, cu acces diminuat la fondurile europene.

Redăm mai jos intervenţia expertului.

Jurnalist: La ce univers de timp ne gândim când vorbiţi şi de planul de pace şi de toată această accelerare a negocierilor? Când ar putea să se petreacă aceste mutări radicale? În aceste zile am intrat într-un segment de timp în care lucrurile se vor întâmpla cu mare viteză.

Armand Goşu: Totul se va întâmpla cu o viteză foarte mare şi nu trebuie să ne uităm... că noi ne ducem pe fentă, ne uităm la ce se întâmplă acolo – acolo e o grădiniţă. Kindergarten american, unde încep şi îşi dau cu poşetele în cap. E dezgustător ce se întâmplă, dar nu ne ajută dacă îi urmărim cu atenţie.

Eu cred că ar trebui să stăm cu ochii pe Ucraina şi europenii cred că înţeleg să ajute Ucraina să reziste următoarele săptămâni, următoarele luni. Pentru că e ultima şansă a lui Putin de a obţine o pace în condiţiile pe care el şi le doreşte. Şi e ultima şansă a lui Putin, cred, de a obţine, şi aici iar e de văzut ce se întâmplă, că n-am informaţiile,dacă el cu Trump vor reuşi împreună, într-un fel, să taie felii de zone de influenţă.

Pentru că dacă Ucraina e împinsă, cum pare în momentul ăsta, spre Rusia, Trump e foarte deranjat de faptul că Ucraina rezistă. Trump e foarte deranjat de victoriile Ucrainei. Îl lasă pe Zelenski aproape singur. Temerea mea cea mare este că nu e vorba doar de Ucraina şi că este un pachet mai mare care va fi livrat lui Putin.

Jurnalist: Cine ar mai putea să i se alăture Ucrainei?

Armand Goşu: Mi-e teamă de România, că poate să intre în pachetul ăsta. Mi-e teamă ca şi alte ţări din zona asta ortodoxă şi veche, cu moştenitoarele civilizaţiei ortodox-bizantine, ar putea Trump, la fel în care el înţelege, să zică: „Da, trebuie să aveţi şi voi acolo o reprezentare mai bună”.

Jurnalist: Deci, printr-o tranzacţie între doi oameni, să revină Cortina de Fier sub o formă actualizată, 2026.

Armand Goşu: Nu va fi o Cortină de Fier, va fi o cortină de business, de fapt, unde vei avea companii, chiar dacă au steagul american pe ele, dar, de fapt, sunt interese ruseşti în spate. Că nimeni nu vine să-ţi pună ştampila, să vină cu lupa, să zică: „Molecula asta de gaz scrie «Made in USA» pe ea”. Nu! Poate să fie moleculă rusească pe care ţi-o plimbă ei pe nu ştiu unde, ţi-o bagă pe Coridorul Sudic şi tu arzi şi banii, de fapt, să îi împartă ruşii cu americanii.

Jurnalist: Aşa să citim episodul Kimberly Guilfoyle?

Armand Goşu: Eu aşa l-aş citi....

Jurnalist: Această preocupare de a face contracte comerciale directe care să avantajeze nişte companii americane cu resurse din surse gri.

Armand Goşu: N-au americanii nici de unde să mai trimită atâta gaz, n-au niciun interes. Preţul ar fi fost şi pe mine mă interesează, ei gândesc cât câştigă la tranzacţie. Bun, dacă iei gaz scump, dacă piaţa asta nu-i foarte bogată, e o piaţă germană, înseamnă că nu câştig foarte mult la mia de metri cubi. Atunci nu e rentabil. Bun, ce fac? Păi uite, iau gaz rusesc, îl plimb puţin, îi pun ştampile de gaz american şi îl bag pe coridorul sudic.

Jurnalist: Noi, în România, avem nişte oficiali care par să agreeze formula asta. În ianuarie se făceau presiuni să încheiem acest contract cu gazul care ar fi urmat să urce prin Coridorul Vertical şi să treacă, să rămână şi pe la noi.

Armand Goşu: Eu sunt convins ca şi aici sunt mulţi care ar fi foarte confortabili cu un aranjament de genul ăsta, care să împingă România într-o zonă de influenţă rusească. Cu nişte condiţii. Business-urile lor să fie sigure, banii europeni să fie înlocuiţi de bani de la ruşi, cel puţin parţial, şi România să rămână într-o zonă gri care i-ar conveni cel mai mult acestei elite de business, politice, de servicii, care domină şi controlează cam tot în România.

Jurnalist: Ce alte indicii mai puteţi să ne împărtăşiţi cu privire la extinderea acestei zone gri?

Armand Goşu: Totuşi viaţa politică, România este singura ţară unde ruso-americanii, ambasadoarea de la Atena, a reuşit această retorică cu poporul român, a dat guvernul Bolojan jos asta e o tâmpenie, poate la Băneasa s-o creadă cineva, o tot repetă Grindeanu de parcă suntem o ţară de cretini.

Este evident că au fost implicaţi, este evident că sunt nişte simple unelte, oameni din servicii de la Cotroceni, consilierul ăla şi lideri politici din anumite partide politice. Au fost instrumentalizaţi şi România a fost atât de slabă pentru că, atenţie, în Polonia a fost un scandal la fel de mare, chiar mai mare, pentru că americanii au încercat şi în Polonia să dea guvernul jos, ori polonezii au zis nu, deşi şi acolo situaţia politică e foarte strânsă.

Nu poţi să nu te gândeşti că există, cel puţin pe zona asta de Europa Centrală, un deal, un posibil deal ruso-american pentru o reîmpărţire a sferelor de influenţă a marilor business-uri. Şi ăsta deja îl vezi că Polonia, România, Bulgaria, Grecia.

Jurnalist: Aşadar, spuneţi, ca să sintetizez, că oamenii politici care au fost surprinşi foto-video în anturajul fostei, de-acum, ambasadoare Kimberly Guilfoyle sunt parte a unei strategii, a unei intenţii mai mari a marilor puteri de a îndepărta, OK, prin mijloace democratice, un guvern care refuză să intre într-un contract.

Armand Goşu: Miza pentru americani e să slăbească Europa...

Jurnalist: Stai puţin, asta e miza lui Putin!

Armand Goşu: Nu..., şi a lui Trump... Tocmai aici e problema... Trump, America şi cu Rusia s-au întâlnit pe aceasta platformă comună. Ei vor să slăbească Europa. Europa este prinsă în această menghină.

Gândiţi-vă la Primul Război Mondial, gândiţi-vă la Al Doilea Război Mondial, gândiţi-vă acum că Europa, Uniunea Europeană, aşa cum este ea, este înconjurată dinspre Atlantic şi dinspre Vest şi dinspre Est de două forţe ostile. Ori e foarte greu de rezistat în condiţiile astea. Iar decisivă ar putea să fie înfrângerea Ucrainei şi condiţii nefavorabile ale unei păci cu Rusia, care să ducă la preluarea ostilă a controlului asupra Ucrainei de către Rusia, ar avea semnificaţia înfrângerii Europei de acest duet Washington-Moscova.

Ştiu că e greu de crezut, e greu de imaginat, dar îi rog pe cei care au dificultăţi să se ridice puţin şi să încerce o interpretare a istoriei diplomaţiei internaţionale pe ultimele două secole. Lucrurile se schimbă. Personajul care astăzi este pozitiv, mâine poate să fie negativ. Prietenul şi aliatul de astăzi, mâine poate să-ţi fie duşman.

Hai să încercăm să le vedem în perspectivă, lucrurile. România a avut o şansă extraordinară, a avut de mai multe ori în istorie şanse extraordinare, dar poate să aibă şi ghinion. În 44-45 a avut ghinion, a rămas de partea asta a Cortinei de Fier. A rămas sub influenţă rusească.

Nu ştim dacă aranjamentele care se fac... Problema însă este că aranjamentele care se fac... pe deasupra... astea s-au făcut. Tot timpul se discută... implementarea lor depinde şi de situaţia politică internă. De asta Polonia, balticii, zona scandinavă va fi greu de pus la pământ. Orice ar face Trump, orice presiune ar pune Trump pe Polonia, oricum ar vrea Trump să... Sigur că în Polonia anul viitor o să avem alegeri.

Pe când România a fost prima care a cedat. Dar ea a fost prima care a cedat şi pentru că deja în 2024 era practic frântă. Erau alegeri anulate, cu alegeri mutate, de primăvară-vară, toamnă. Le-au împachetat în aşa fel încât au avut o reacţie de respingere din partea populaţiei. Deci România este coaptă deja pentru a intra în zona de influenţă a Rusiei.

Jurnalist: Şi ce se întâmplă cu democraţia din România?

Armand Goşu: O să rămână..., dar democraţia n-a fost niciodată... mare democraţie în România. O să rămână cu – „Alo! – Lia?!” cu... Totul va fi controlat în continuare.

Problemă este că cei de aici care au controlat şi care influenţează procesul politic vor banii de la Bruxelles. Va fi foarte greu de păcălit Bruxelles-ul să-ţi mai dea banii. Bruxelles-ul şi ce urmează acum, asta pare să se contureze, că vor fi tot mai puţini bani de la Bruxelles şi cei care vor lua decizii la nivelul european vor trebui să restructureze UE, să restructureze mecanismele de decizie din UE şi să creeze o UE din cercuri concentrice, în care România va fi undeva pe ultima, dacă vreţi, undeva foarte departe de centru, o capacitate de a influenţa foarte puţin centrul.

Ori asta va fi o problemă pentru elita politică de la Bucureşti şi atunci sigur pot să înceapă nişte tulburări pe plan intern.

Nicuşor Dan până la urmă era pentru rolul ăsta văzut. E un om care îţi asigură o faţă bună, uite, în Bruxelles vin bani. În momentul în care nu vor mai veni bani, va fi complicat, pentru ca ruşii nu s-au obişnuit să aducă bani sau americanii, ei s-au obişnuit să ia bani. Ei până acum luau banii Bruxelles-ului.

Toată şmecheria era să-i mai păcăleşti. România aşa a funcţionat de 20 de ani. Să-i mai păcălească, să ne mai facem, reformăm puţin justiţia, mai anticorupţie, mai legăm, mai îl plimbăm pe la televiziune, pe nu ştiu care, nişte cătuşe... Nu mai merge... Nu mai merge pentru că s-a schimbat acolo... Imaginea României nu s-a schimbat, ei ştiau destul de bine ce se întâmplă aici.

Dar în momentul ăsta, la Bruxelles şi în principalele capitale, au decis să strângă rândul. Sigur că dorinţa lor este să ţină România în... în (interior)… De ce? Pentru că au cheltuit câteva sute de miliarde. După ce ai cheltuit câteva sute de miliarde, nu poţi să laşi o ţară ca România să zici: „Lasă că vin ruşii şi americanii ca să câştige, să strângă beneficiile investiţiilor voastre”...

Bun şi atunci, uite, dovada: Rheinmetall s-a dus la Mangalia. Încep să construiască. În acelaşi timp, nu văd ca Berlinul şi Parisul să fie fericite deloc. Nici cu Nicuşor Dan, nici cu situaţia politică din România. Ba, din contră, fac tot posibilul şi dau toate semnalele să spună că nu e OK ce se petrece în România.

Jurnalist: Vorbiţi de Berlin şi de Paris, dacă ne limităm doar la aceste ţări, de acum sau cele de după alegeri? Pentru că semnalele sunt destul de puternice că radicalii vor prinde putere.

Armand Goşu: Sunt destul de clare din primăvară. Eu aş vedea totuşi în primăvară că s-a schimbat ceva. S-a schimbat ceva în tonul lor, s-a schimbat ceva în presă, tonul diplomaţiilor, al comentatorilor, adică nu mai vor să facă pe proştii. Înţeleg ce se întâmplă, poate mai bine decât noi de multe ori. Au început să spună apăsat: „Băi, aţi luat-o razna, nu merge”. Deci e un risc destul de mare.

Ei, s-ar putea să se producă, după ce ai investit acest guvern, s-ar putea să se producă totuşi pe scena politică românească nişte evoluţii mai interesante, pentru că cei care, elita, băieţii cu bani, servicii, s-ar putea să zică că nu mai au nevoie de Nicuşor şi s-ar putea să înceapă o altă dinamică, să caute o soluţie la...

Şi s-ar putea atunci să intri într-o dinamică de anticipate, nu doar parlamentare, ci şi prezidenţiale, ca să relegitimezi clasa politică românească şi elita politică românească. Pentru că trebuie să fie acceptată ca interlocutor valid, valabil, în marile capitale.

Jurnalist: Riscul n-ar fi să vină radicalii la putere?

Armand Goşu: Ba, tocmai asta... Ăsta e şantajul pe care îl fac cei de acum, să spună: „Vreau să dăm ţara pe mâna AUR”. În acelaşi timp, există destul de multe informaţii... în străinătate, că AUR e o structură controlată, inventată şi controlată aici, tocmai folosită pe post de sperietoare de...

Să ştiţi că nu sunt atât de naivi şi atât de proşti occidentalii. Ştiţi că există convingerea asta pe la noi, prin servicii, pe la MAE, că, dom'le, occidentalii sunt nişte prostuţi. Îi fentăm noi întotdeauna. Nu înţeleg nimic din România. Poate că acum 10 ani, acum 15 ani, această afirmaţie era valabilă, corectă sau măcar parţial corectă. Dar în ultima parte, în ultimele luni, nu mi se mai pare deloc corectă. Adică ei înţeleg foarte bine ce se întâmplă aici.