Anonimul, un festival de film viu, într-o ţară presărată cu morminte de idei

Joi, înspre sfârşit de săptămână, când Bucureştiul miroase a praf, caniculă şi soare, a plictiseală şi a asfalt încins, la Muzeul Ţăranului, "frumoşii nebuni" ai cinematografiei româneşti au dat startul festivalului internaţional de film independent Anonimul.

Cea de a X-a ediţie a festivalul va avea loc în perioada 9-18 august departe de trotuarele încinse ale capitalei, la Sfantu Gheorghe, în mirificul peisaj al Deltei Dunării şi va reuni cele mai noi, interesante şi premiate producţii cinematografice ale anului 2013.

Iubitorii de film sunt invitaţi în Deltă să vizioneze peste 100 de filme, multe dintre ele în premieră la noi. Irina Nistor a cărei voce traducea cândva (cinefilii săriţi de 40 de ani cu siguranţă îşi aduc aminte) toate filmele ce apăreau pe video în România anilor 90, descrie festivalul ca pe o "vacanţă grandioasă" presărată cu numeroase surprize cinematografice şi cu filme ce merită, cu siguranţă, atenţia publicului român.

Invitat de onoare la Anonimul este regizorul Istvan Szabo, regizor maghiar recompensat cu premiul Oscar pentru filmul Mephisto şi promite un regal de cinematografie, atât cu filme noi ale unor nume consacrate ale cinematografiei internaţionale, precum Quartet, film în regia lui Dustin Hoffman, cât şi surprize cinematografice, precum Roxanne, film românesc recomandat de către organizatori ca o surprinzătoare poveste despre iubire, prietenie, trădare, pe fundalul vremurilor tulburi dinainte de '89, când securitatea încerca să controleze, prin incitare şi delaţiune, destinele a milioane de români.

Sub egida festivalului, va avea loc competiţia de lungmetraj Anonimul 10, în cadrul căreia iubitorii de film vor putea vedea filme precum Maiorul, în regia lui Yuri Bykov, Lecţie de armonie, producţie a regizorului Emir Baigazin din Kazahstan, O poveste de dragoste Afgană, regizat de Barmak Arkram şi Matei, copil miner, în regia Alexandrei Gulea. Competiţia de scurtmetraj reuneşte 30 de pelicule, printre regizorii acestora numărându-se 3 câştigători ai Premiului Oscar, 9 regizori nominalizaţi la Oscar şi un câştigător al premiilor Emmy.

În "rest" dacă "rest" e cuvântul potrivit, vom putea vedea filme precum Poziţia Copilului (ultima peliculă a regizorului Călin Netzer, premiată cu trofeul Ursul de Aur la Berlin şi care ne va reprezenta la Oscaruri), Sunt o babă comunistă, în regia lui Stere Gulea, Mefisto, filmul premiat cu Oscar al regizorului Istvan Szabo, Viaţa mea cu Liberace, în regia lui Steven Soderbergh. Filmul ce va deschide festivalul este "The Grandmaster", cel mai recent film în regia lui Wong Kar-Wai, având ca subiect viaţa legendarului Ip Man, mentorul lui Bruce Lee.

Echipa Anonimul

Cei care ne invită la film independent sunt Marcel Iureş, Preşedintele Festivalului Anonimul, Ludmila Cvikova, selectorul Competiţiei de Lungmetraj, Irina-Margareta Nistor, selectorul Competiţiei de Scurtmetraj Ficţiune şi Animaţie, Miruna Berescu, Directorul Festivalului, Ada Solomon, producătorul filmului Roxanne, precum şi actorii deveniţi regizori în scurt metrajul Omnibus Anonimul 10, Dorian Boguţă şi Emanuel Pârvu.

În spatele strălucirii festivalului Anonimul stă multă muncă şi mult efort personal. Zece ani de muncă, timp în care festivalul a crescut "mare", cum remarcă dl Iureş, creatorul acestui festival, mare precum un copil care învaţă lucruri multe, limbi străine etc.

Festivalul înglobează foarte multă muncă iar sufletul lui, sufletul filmic, cum îl numeşte Marcel Iureş, vine din efort personal.

Sufletul filmic şi efortul personal într-o ţară presărată cu morminte de idei

Câte suflete sau cât suflet are oare Marcel Iureş pentru a însufleţi atât Festivalul Anonimul cât şi Teatrul Act, altă creaţie a marelui nostru actor? Nu am aflat răspunsul la această întrebare, însă am aflat că nimic nu se construieşte fără efort personal într-o ţară pe care Dl Iureş o aseamănă cu un cimitir de idei şi unde nu se construieşte decât prin efort personal, prin voinţă puternică, capacitate de a aştepta, rărunchi mari şi "O, Doamne", a oftat adânc Marcel Iureş, încă o dată, mult mult efort.

În continuare, câteva dintre gândurile lui Marcel Iureş despre cei doi mari A ai teatrului şi cinematografiei noastre independente, Act şi Anonimul.

"Festivalul Anonimul, la fel ca şi Teatrul Act sunt două gesturi personale, două gesturi făcute cu amândouă mâinile, pentru comunitate pentru ţară, pentru ce vreţi Dvs. Ele rezistă exclusiv graţie eforturilor personale.

Se clădeşte din ce în ce mai puţin în această ţară.

Orice democraţie este o doar o formă de faliment al persoanei. Statul, ideologiile, regimurile, ordinile mondiale şi locale au ostenit şi au nevoie de injecţii de la persoane, care au valoare de şuturi.

Fiind obosiţi, statul şi toată ideologia şi logosul regimului sunt doar cimitire în care zac idei. Unele moarte din epuizare, fiindcă şi-au făcut treaba, altele aşteptând în faşă, ca la om.

Trebuie să aştepţi...

Îţi trebuie voinţă. Dacă ai voinţă, lucrurile merg. În plus, trebuie să poţi să strigi tare. Fiind obosiţi, statul şi instituţiile publice se scoală greu şi atenţia lor e tare mică şi oricum se concentrează pe altceva.

Trebuie să ai rărunchi puternici să se audă până la preşedinte, deputaţi, guvern.

O, Doamne! este răspunsul lui Iureş întrebat cine infuzează suflet în teatrul Act cât Iureş e "pe drumuri", între Hollywood şi Bucureşti, cum este ţinut în viaţă proiectul, Iureş răspunde: O, Doamne, este mult, mult de povestit! Vorbim în toamnă pe acest subiect"