ANALIZĂ: Războiul PSD-Bolojan, reforme blocate, ameninţări hibride şi tensiuni sociale. România, pe un butoi de pulbere

Evenimentele din ultima săptămână îţi arată că PSD a crescut nivelul în războiul cu premierul Ilie Bolojan. Partidele politice par incapabile să facă reformele necesare, ameninţările hibride se înmulţesc, iar tensiunea în societate creşte. Pârghiile de putere sunt la PSD, iar preşedintele trebuie "să rămână în picioare", a atras atenţia, într-o nouă analiză, politologul Cristian Hriţiuc.

Redăm mai jos analiza intitulată "Putem să uităm de reformele necesare? Mai rezistă Coaliţia?":

Legea reformei pensiilor magistraţilor a picat la CCR. Reforma din administraţie trenează. În domeniul companiilor de stat nu s-a intrat cu tancul, pentru a reduce sifonarea banilor publici şi pentru a le face să funcţioneze cu adevărat pe principii de performanţă, iar digitalizarea ANAF şi reforma acestei instituţii vitale pentru diminuarea evaziunii fiscale par departe de grafic. Aşa cum au mers lucrurile până acum, trebuie să fii copil ca să crezi că putem avea o reformă administrativă, să schimbăm forma actuală de organizare, care datează din anii ’70.

Avem o suită de factori interni care ne arată că statul disfuncţional nu are capacitatea să se redreseze şi, în plus, mai avem un război hibrid din partea Federaţiei Ruse, care creşte în intensitate de la o zi la alta. Se diversifică şi nu rămâne doar în zona de război cognitiv, ci merge şi în zona de sabotaje.

Jocul partidelor politice din ultima săptămână confirmă faptul că putem să ne luăm adio, în perioada următoare, de la reformele necesare.

PSD

PSD a ridicat nivelul în războiul cu Bolojan. S-a trecut la ameninţări şi şantaj, iar atacurile nu mai vin de la personaje marginale, precum Câciu, ci de la liderul partidului, Sorin Grindeanu.

Social-democraţii nu vor, în ruptul capului, să accepte o variantă a reformei administraţiei locale, pentru că o consideră un atac la baza partidului, la primarii pe care îi mai au şi care sunt cu un ochi la AUR şi cu altul la fondurile guvernamentale.

Mai mult decât atât, faptul că Sorin Grindeanu a devenit purtătorul de cuvânt al magistraţilor, al grupării conduse de Savonea, arată clar că acesta vrea să păstreze o relaţie „caldă” cu Justiţia, care a devenit cea mai puternică putere în stat. Să nu uităm că PSD şi-a dorit tot timpul o relaţie „caldă” cu Justiţia, acolo unde sunt „motorul şi curentul”, de unde poate veni protecţia, imunitatea. Nu există dovezi concrete şi nici nu vor fi, ca să putem proba că votul de 5-4 de la CCR privind legea reformei pensiilor magistraţilor a fost un vot ghidonat politic, dar sunt multe coincidenţe.

S-a stat două luni până s-a dat verdictul şi s-a ajuns în situaţia în care Bolojan nu mai poate negocia serios, pentru că, într-o lună de zile, trebuie să dovedim la Bruxelles că avem jalonul îndeplinit, altfel pierdem banii. Membrii CCR puşi de PSD au votat împotrivă. Ultimul intrat la CCR, Mihai Busuioc, a votat împotrivă. Iar culmea, Sorin Grindeanu află „pe surse” de la CCR că proiectul este neconstituţional şi pe fond. Preşedintele PSD ţine legătura cu sursa lui de acolo şi ne face un pustiu de bine, informându-ne cu privire la aspectele legii, înainte să se vadă cu CSM-ul şi să dialogheze.

Nu în ultimul rând, aducerea lui Ciolacu înapoi în prim-plan, prin desemnarea sa drept candidat PSD la Buzău, ne arată că vechea tabără care a condus România şi Partidul Social Democrat este din nou la putere. Copilotul Grindeanu a trecut la volan, şoferul Ciolacu a trecut pe locul copilotului.

PNL

La PNL există o aşteptare ca Ilie Bolojan să cedeze emoţional şi să plece acasă. Sunt doar câţiva deputaţi tineri care se luptă să îl susţină pe liderul partidului, iar restul se ascund în tranşee sau vorbesc despre teme conexe, mai puţin despre reformele necesare. Real vorbind, Ilie Bolojan are de partea lui o minoritate şi a greşit când, la congres, nu şi-a asigurat o echipă puternică în spatele său.

Mai mult decât atât, Ilie Bolojan nu a înţeles că, în condiţiile date, trebuie să fii şi actor politic, nu doar tehnocratul cu intenţii bune. Ca să „tragi” populaţia după tine şi să o faci parteneră în realizarea reformelor, nu poţi doar să prezinţi sec reformele. Când te baţi cu interese divergente şi când ai în jurul tău oameni politici care vor să păstreze status quo-ul actual, trebuie să fii mai viclean decât ei. Nu merge cu corectitudinea dusă la extrem.

Realist vorbind, Ilie Bolojan nu are nicio pârghie politică puternică prin care să preseze PSD pentru adoptarea măsurilor propuse. Niciodată, în istoria post-decembristă a României, reformele nu s-au făcut cu „vorba bună”, ci s-a mers pe principiul „morcovul şi băţul”.

USR şi UDMR

Sunt partidele care par cele mai apropiate de premier şi de politică reformistă. Însă nu au forţa politică parlamentară necesară. Mai mult decât atât, USR este privit cu neîncredere de majoritatea liberalilor, pentru că, de-a lungul anilor, au existat războaie crâncene între ei, iar partidul din vremea lui Drulă a avut şi multe excese.

Preşedintele Nicuşor Dan

Strategic, joacă corect. Stă încă în expectativă şi încearcă să medieze. Aşa cum am mai scris, el trebuie să rămână în picioare în condiţiile în care Bolojan pică.

Jocul lui este de neînţeles pentru o parte din publicul care susţine „dreapta” din România şi care ar vrea ca Nicuşor Dan să fie precum Băsescu pentru Boc.

Doar că, ce să vezi, nici Nicuşor Dan nu are încă pârghii reale de putere şi mai are şi un premier care nu are susţinerea totală a propriului partid.

Pârghiile puterii: Parchet, şeful DNA, CSM – la PSD.

O altă majoritate se poate face mai degrabă între PSD şi AUR.

Serviciile stau cuminţi pe bară şi se uită cu „atenţie şi îngrijorare”.

Acesta este tabloul politic. Se pare că mai degrabă intrăm într-o perioadă în care Coaliţia se va rupe, decât într-una în care ritmul reformelor se va accentua. Campania locală din Bucureşti va accentua fricţiunile, iar o minte înfierbântată poate crea condiţiile propice ruperii Coaliţiei.

Ce şanse are România?

Am văzut cum arată scena politică. Ca să vedem cum arată România şi ce şanse are, trebuie să ne uităm la ultimele sondaje: când ai 7 din 10 cetăţeni care spun că legea nu se aplică în mod egal tuturor, ştii că stai pe un butoi cu pulbere.

Inechităţi, inegalităţi, război hibrid, scorul extremiştilor în creştere, război la graniţă, partide mainstream preocupate de conservarea intereselor – toate acestea te fac să îţi pui semne de întrebare cu privire la şansele României.

Soluţii:

Pârghii de putere pentru aplicarea reformelor cu „băţul şi morcovul” în mână.