Analiza momentului din economie: Care e situaţia REALĂ a României şi planul de 30 de MILIARDE de EURO / "Aşa a ajuns Israelul putere mondială"

Expertul în fiscalitate Gabriel Biriş avertizează că România se confruntă, în perioada 2026–2031, cu una dintre cele mai dificile ajustări bugetare din istoria recentă — o corecţie de aproximativ 11% din PIB, echivalentă cu un efort uriaş de reechilibrare fiscală.

După ani de politici pro-ciclice, creşteri de deficit în ani electorali şi o legislaţie fiscală instabilă, Gabriel Biriş susţine că ţara nu poate atinge ţinta de 2,5% deficit bugetar doar prin tăieri de cheltuieli sau creşteri de taxe.

Soluţia, spune expertul, este stimularea masivă a investiţiilor în producţie şi recâştigarea încrederii investitorilor, concomitent cu o reformă de substanţă a companiilor de stat, care ar putea fi grupate într-un super-holding capabil să atragă capital privat fără pierderea controlului statului.

Problema deficitului bugetar al României

"Am început să atrag atenţia atât în media, cât şi la diverse conferinţe la care am participat în ultima perioadă asupra uriaşei ajustări a deficitului bugetar pe care România trebuie să o facă în următorii 6 ani (2026 – 2031).

Am prezentat graficul din foto la:

- Conferinţa ASPES/BNR, 23 septembrie;

- Conferinţa Finanţarea Societăţilor Comerciale/IBR, 25 septembrie;

- Conferinţa Finanţarea Dezvoltării - (Re)capitalizarea economiei, Curs de guvernare/Camera Deputaţilor,

- Evenimentul Bucharest Food Summit/ASAS, 1 octombrie.

În grafic vedeţi evoluţia deficitului în ultimii 22 de ani (2004 – 2025) şi ajustarea ce trebuie făcută în următorii 6 ani (2026 – 2031).

Observăm următoarele:

- O evoluţie puternic pro-ciclică (BAD, BAD, BAD!), corelată în special cu perioadele de alegeri;

- Trei spike-uri: 2009 (post Lehmann, dar şi anul în care dl Băsescu a trebuit reales), 2020 (pandemie) şi 2024 – fără crize, dar cu 4 runde de alegeri...

- De remarcat că în 2015, deficitul ajunsese sub 1% PIB!

- Pentru 2024, deficitul a fost bugetat la 5,5% PIB, ajustat ulterior la 7%, în final ajungând la aproape 9% PIB (pe cash, că pe ESA a fost mai mare);

- Pentru 2025, deficitul a fost bugetat la 7% PIB (urmare a acordului cu Comisia) şi acum rectificat la 8,4% PIB.

De aici plecăm, urmând ca până în 2031 să ajungem la 2,5% PIB, adică o ajustare de vreo 6% PIB...

Din păcate, nu va fi singura, pentru că:

- Trebuie să creştem cheltuielile cu apărarea cu 3% PIB, şi

- Trebuie să suportăm cataclismul pensionării “decreţeilor” – încă aprox. 2% PIB.

Deci, în următorii 6 ani va trebui să facem o ajustare de 11% PIB, more or less!

Să nu uităm şi că 2028 şi 2029 vor fi ani electorali! Deja auzim declaraţii cum că din 2027 ne va fi mai uşor...

Cifrele ne spun însă cu totul altceva!

Cred că este evident pentru oricine că o astfel de ajustare nu poate fi făcută doar prin creşterea veniturilor (chiar şi presupunând că scădem GAP-ul de TVA la media UE), nici doar prin reducerea cheltuielilor şi nici măcar printr-o combinaţie a celor două.

Va trebui să creştem PIB-ul, iar acest lucru trebuie făcut prin creşterea investiţiilor în producţie, atât pentru creşterea gradului de acoperire a consumului intern din producţie internă, cât şi pentru creşterea exporturilor."

Creşterea economiei prin investiţii

"Fără investiţii în producţie nu avem nicio şansă să ajustăm deficitul la un nivel rezonabil (sub 3%)!

Iar investiţii noi (fără ajutoare de stat) nu avem cum să vedem dacă păstrăm în legislaţia fiscală barabarisme precum:

- Impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA) 1%;

- Impozitul pe construcţii de 0,5% din valoarea investiţiilor;

- Limitarea la 1% a deductibilităţii cheltuielilor de consultanţă, management şi IPR;

- Reducerea de la 7 la 5 ani a perioadei de recuperare a pierderilor, plus limitarea la 70% din profit a recuperării acestora;

- Cvadrupla impozitare a dobânzilor (şi aşa uriaşe, din cauza dobânzilor la care se împrumută statul!) plătite de companii româneşti către bănci româneşti (dobânzile ce depăşesc 1 milion euro/an sunt nedeductibile la companii, impozabile la bănci, care pe aceleaşi sume plătesc şi impozit suplimentar de 4%, impozit nedeductibil la calculul profitului impozabil)!

- Imposibilitatea de a recupera investiţia prin amortizări, în condiţiile inflaţiei uriaşe.

Ca să nu mai vorbim şi de lipsa totală de predictibilitate a legislaţiei fiscale, modificările succedându-se cu o viteză ameţitoare...

Avem nevoie de o schimbare de abordare, avem nevoie să redăm încrederea investitorilor oneşti în România!

În plus, avem nevoie şi de capital!

Am supus dezbaterii o idee veche a mea, prezentată prima dată în urmă cu un deceniu, idee pe care o sintetizez aici:

- Avem peste 1.000 de companii de stat. Multe sunt degeaba, dar sunt şi companii care au valoare;

- Estimez valoarea acestora la peste 30 miliarde de euro;

- Putem să ne folosim de această valoare pentru a atrage capital,

- Grupându-le într-un super-holding,

- În care să atragem investitori,

- Fără să vindem acţiuni (ca să nu păţim precum cu miliardele încasate de stat pe privatizări, miliarde tocate pe cheltuieli aiurea de la buget!).

- Diluăm participaţia statutului, dar păstrăm controlul. O felie mai mică dintr-un tort mai mare.

- Banii atraşi (aprox egal cu 30 mld euro) îi investim, prin holding, în subsidiare, le modernizăm şi creşte valoarea;

- Putem crea şi fonduri de venture capital în care să investim alături de privaţi. Investiţii nu ajutoare de stat! Aşa a ajuns Israel putere mondială în tehnologie!

Evident, pentru asta e nevoie de super manageri! Avem şi la noi, găsim şi afară – riscul este, again and again, politicul...

Simplu, nu?"