Analiza lui Lăzăroiu. Cum va arăta România sub guvernarea PNL-PSD? Răspunsuri la întrebări-cheie

Sebastian Lăzăroiu
Sebastian Lăzăroiu (reportervirtual.ro)

Analistul politic Sebastian Lăzăroiu vede un viitor sumbru pentru România sub conducerea unei mari coaliţii PNL-PSD, nici nu se pune problema de reforme reale, motivul pentru care grosul banilor din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), care reprezentau o adevărată şansă de modernizare pentru ţară, nu vor putea fi accesaţi.

Politologul a remarcat, de asemenea, o dublă premieră:

I. Pentru prima oară în 30 de ani, PSD vine la guvernare să strângă gunoiul după petrecere. Până acum au strâns ceilalţi după ei (excepţie guvernul Năstase).

II. Pentru prima oară partidul cu cei mai mulţi parlamentari cedează funcţia de premier unui aliat de dimensiuni considerabil mai mici (neconfirmat, dar probabil).

Redăm mai jos întrebările-cheie la care răspunde Lăzăroiu:

1. Cât ar putea dura o guvernare PSD-PNL?

Mă bazez pe singura experienţă, din 2009, deşi situaţiile sunt numai vag comparabile. Atunci a fost o decizie strategică a PDL, să nu lase PSD în opoziţie înaintea prezidenţialelor. PSD a acceptat de foame şi din lăcomie. Chiar dacă contextele sunt diferite, pot să vă spun că şi pesediştii, şi pedeliştii erau exasperaţi după primele 6 luni. Şi unii, şi alţii cu ochii pe sondaje. Cele mai multe conflicte mocnite erau pe numirile de clientelă şi pe contracte.

USL nu e relevant în discuţie. USL a fost o alianţă politică asumată, cu adversar bine definit, care a participat în alegeri ca atare.

Deci, cam după 6 luni, dulăii încep să se mârâie şi să-şi fure ciolanul. Dacă acul sondajelor începe să se mişte în dreptul USR şi AUR, mârâielile vor deveni tot mai sonore. Frica de trădare, de anticipate, de irelevanţă, laolaltă cu insaţiabilitatea şi frenezia de a extrage rente vor face ravagii.

2. Ce şanse ar fi să vedem PSD gata să se apuce de reforme?

Să nu plecăm cu prejudecăţi la drum. Sunt oameni în PSD care înţeleg nevoia de modernizare a statului (Ciolacu, Tudose, Dâncu, Grindeanu). Ei sunt totuşi lideri politici slabi, nu uitaţi asta. Un singur tartor i-a ţinut pe tuşă timp de trei ani şi le-a ridiculizat o mare revoluţie (cu Firea pe post de trompetă) în două sau trei şedinţe. Ei vor fi conduşi de baza partidului, şi-aşa convinsă greu să intre la guvernare. Dar, dacă tot au intrat, vă daţi seama că începe feudalizarea şi jaful, pentru că ei, din păcate, nu ştiu altceva. Pe harta lor mentală guvernarea înseamnă bani şi rubedenii puse în funcţii. Aşadar, reforma administraţiei sau a companiilor pline de căpuşele lor trebuie să mai aştepte. Nu văd de unde ar putea veni impulsul.

3. Ar putea fi PNL factorul reformator al coaliţiei?

Puţin probabil. PNL e practic consumat de bătălii interne, de nemulţumiri crescânde faţă de lipsa direcţiei, de anxietăţi legate de supravieţuirea politică. Cu o ureche ciulită la cântecele de sirenă ale lui Orban, cu cealaltă la ştirile de dimineaţă despre oamenii săltaţi de DNA, mulţi liberali vor intra repede în horă. Dacă-i bal, bal să fie. Teama că n-o să mai prindă vreo guvernare în următorii ani îi va împinge să-şi umple sacoşele, care cât apucă cu două mâini. Mulţi ştiu că "soarta PNŢCD", care li se tot flutură de jurnalişti, nu mai e doar o metaforă.

4. Dar cum rămâne cu PNRR?

Într-adevăr, cele 30 de mld sunt condiţionate de reforme. Dar un avans de 3-4 miliarde, cu cerinţe minime de început, nu e chiar de colo. Cu restul vor încerca să păcălească Comisia Europeană, în bunul stil românesc (cum am făcut şi cu MCV, şi cu banii europeni). Peste banii de avans, dacă mai smulg prin negocieri şi şobolăneli politice la Bruxelles încă 1-2 miliarde, e superb, nici nu-şi doresc mai mult. Reforma pensiilor, a salarizării - doar mici cosmetizări şi termene împinse tot mai în faţă. Deci, dacă iau 5-6 miliarde pentru clientela lor numeroasă, să fie primit.

5. Va avea loc o depolitizare a administraţiei la un nivel decent, funcţional?

În niciun caz. Politizarea va merge în profunzime, ca de obicei. Tot ce nu e roşu va fi galben şi invers. De la portar la director totul e cu voie şi control de la partid. Sunt multe guri de hrănit, mulţi nepoţi, naşi, fini şi, peste toate, entuziasmul libertăţii de a fura (nu uitaţi că, după ce-a plecat Năsui de la minister, s-au tras salve de şampanie).

6. E vreo şansă să avem miniştri competenţi, pentru că, nu-i aşa, ştiţi refrenul, "useriştii nu se pricep, noi avem experienţă"?

Asta este doar o propagandă bine întreţinută şi fără suport faptic. Uitaţi-vă la ultimele guvernări PSD sau la demnitarii cu care populează liberalii funcţiile publice şi o să realizaţi că, cu mici excepţii, PNL şi PSD suferă de o lipsă cronică de competenţe. Mulţi politruci, gurişti, recitatori, dar oameni care să înţeleagă ce înseamnă să generezi politici publice, puţini şi timizi.

Nu plec de la prezumţia de neghiobie şi hoţie. Încerc, de pildă, să mă gândesc că PSD ar vrea să demonstreze că poate şi altceva, să spulbere stereotipurile despre ei, consolidate în prea mulţi ani la guvernare. Prefer să sper că liberalii se vor simţi vinovaţi pentru trădarea electoratului şi îşi vor lua revanşa faţă de oamenii care sperau să-şi ţină promisiunile din campanie. Dar ştiu că e foarte greu să se întâmple asta. Sunt forţe mai presus de bunele lor intenţii, care ţin de un tip de cultură politică a organizaţilor. Ele sunt cu adevărat constrângătoare.

În plus, clientela, care înseamnă puzderie de firme şi firmuliţe, presă, băieţi şmecheri, funcţionari de toate felurile şi cu toate acoperirile, aşadar, toţi aceşti atârnători rapace au grijă să înăbuşe orice politici care le-ar leza lor interesele. O groază de oameni politici de la noi nu-şi mai aparţin demult. Ei sunt doar nişte marionete, fie inocente, fie bine orientate. Mulţi dintre ei nici nu realizează. De asta şi dorm bine noaptea şi ridică din umeri ziua.