Analist, despre cursul de schimb şi leul supra-evaluat: Cu o inflaţie mai mare decât în Zona Euro, leul ar trebui să se deprecieze
Profesorul universitar de economie Cristian Păun susţine, într-o scurtă analiză postată pe Facebook, că supra-evaluarea leului, menţinută în contextul unei inflaţii mai ridicate decât în Zona Euro, distorsionează preţurile şi puterea de cumpărare, făcând ca bunuri precum alimentele sau combustibilul să fie mai scumpe în România decât în ţări precum Bulgaria.
El explică fenomenul prin teoria parităţii puterii de cumpărare, potrivit căreia cursul de schimb ar trebui să reflecte diferenţele de inflaţie, iar menţinerea artificială a leului la un nivel ridicat generează dezechilibre economice şi o percepţie eronată asupra nivelului de trai.
Redăm postarea economistului
Românii faţă în faţă cu inflaţia:
"Mâncarea în România este mai scumpă ca în Bulgaria."
"Benzina în România este mai scumpă ca în Bulgaria."
Şi uite aşa, românii descoperă fără să vrea, o teorie elementară a cursului de schimb: paritatea puterilor de cumpărare. Popular denumită printre studenţi: "regula hamburgerului de la McDonalds". Simplă, eficientă, uşor de explicat şi de folosit pentru a înţelege nivelul şi dinamica cursului de schimb.
Ce spune teoria asta: cursul de schimb este raportul dintre preţul unui bun X în lei şi preţul aceluiaşi bun X în euro. Dacă vrei mai multă acurateţe, faci calculul pe un coş de bunuri. Corolarul direct al acestei teorii este: dinamica cursului de schimb este dată de dinamica preţurilor la bunurile X în lei şi dinamica preţurilor X în euro. Mai exact, dacă inflaţia în România este mai mare decât cea din Zona Euro (şi este de vreo 3 ori mai mare în ultimii 5 ani), leul ar trebui să se deprecieze faţă de euro. Nu să fie stabil. Dacă rămâne stabil, cu o asemenea diferenţă de inflaţie, el devine unul artificial. Supraevaluat, când inflaţia este cronică.
Şi, de aici, tot felul de probleme nevăzute. Cum ar fi importuri mai mari pentru că sunt mai ieftine în lei. Sau o convergenţă iluzorie calculată prin împărţirea unui PIB în lei pe locuitor la un curs supraevaluat, rezultând mai mulţi euro.
Dar să revenim la Bulgaria. De ce e mai scumpă la noi decât la bulgari benzina? Sau mâncarea? Sau orice? Sau decât în Franţa, sau Italia? Sau media Zonei Euro? Sau dacă nu e mai scumpă, de ce calitatea cumpărată de aceeaşi bani e mai proastă? Sau, de ce nu, cantitatea?
Simplu: când împarţi 10 lei la 5 lei / euro rezultă 2 euro pe litru la noi. La bulgari, supriza! Este 1,6-1,7 euro / litru. Desigur, diferenţa o putem pune pe aberaţiile fiscale de la noi: taxa pe stâlp, impozitul minim pe cifra de afaceri, supra-impozitarea profitului din petrol şi gaze, acciza la nivel maxim aproape, TVA mare etc.
Dar o parte din diferenţă vine şi din problema leului supraevaluat. La un curs de 6 - 7 lei, preţurile în euro din România s-ar fi aliniat instant la preţurile din Zona Euro. Mai ales cu acele preţuri. Cu care avem piaţă comună. Altfel dădea 10 lei / litru împărţit la 6 lei / euro, nu?
Desigur, paritatea puterilor de cumpărare nu este singura teorie care explică nivelul şi dinamica cursului de schimb. Mai sunt şi altele care o completează. Oricare din ele însă ne arată un leu supra-evaluat. Mai puternic decât variabilele macroeconomice din spatele lui.
