Şeful INSCOP sare să îl apere pe Nicuşor Dan după numirile controversate de la şefia marilor parchete

Sociologul Remus Ştefureac, directorul casei de sondare INSCOP, a vorbit, joi, pe pagina sa de socializare, despre "cea mai grea ecuaţie politică pentru cel mai încercat preşedinte", în contextul valului de critici cu care se confruntă Nicuşor Dan din rândul susţinătorilor săi după ce a dat undă verde la 7 dintre cele 8 propuneri făcute de ministrul PSD al Justiţiei, Radu Marinescu, pentru şefia marilor parchete.

Mai exact, sociologul a pus pe masă următorul tablou:

1. Parlamentul României este compus în acest moment din 9 entităţi: 7 partide (PSD, PNL, USR, UDMR, AUR şi POT şi SOS) plus Grupul Minorităţilor şi Parlamentarii Neafiliaţi. O ecuaţie politică foarte grea cu foarte multe necunoscute şi un potenţial maxim de blocaj şi instabilitate.

2. Guvernul României este compus din 4 partide (PSD, PNL, USR şi UDMR) care au: interese diferite, electorate diferite, structuri organizaţionale complexe construite pe modul de confruntare şi un etos politic profund în care dominantă este ostilitatea reciprocă.

3. Preşedintele României a fost ales în contextul celei mai grave crize a regimului democratic românesc de la reînfiinţarea sa în 1990, reuşind să devină preşedinte în urma mobilizării unei coaliţii eterogene formată din bazine electorale cu viziune şi interese adesea contrare. Dintre votanţi de tur 2 ai preşedintelui Nicuşor Dan, doar 36% provin din primul tur. Restul de 63% au venit în tabăra preşedintelui în turul 2. Este adevărat că 70% dintre tinerii cu vârstă de 18-24 de ani au votat cu Nicuşor Dan (conform sondajului INSCOP realizat în ziua votului care a estimat precis rezultatele finale ale alegerilor). Dar la fel de adevărat este şi că 64% dintre persoanele cu vârstă de peste 65 de ani (bazinul predilect de alegători PSD) au votat Nicuşor Dan.

Pe restul bazinelor de vârstă, scorurile în turul 2 au fost mult mai echilibrate, chiar cu un plus mic pentru George Simion pe categoria 25-44 de ani. Aşadar, votanţii reali ai preşedintelui României din turul 2 provin din mai multe zone, cu interese adesea divergente şi pe care preşedintele trebuie să le reprezinte. Pretenţia unui grup minoritar de alegători ai săi şi a unor formatori de opinie de a avea monopolul asupra acţiunii politice a preşedintelui este şi non-democratică şi, aş îndrăzni să spun, puţin arogantă.

4. România se află de mai mulţi ani în plin război informaţional, negat de cei mai mulţi politicieni, dar cât se poate de real, un război dur care a pus în genunchi democraţia românească, a urcat pe piedestal populismul radical, provocând fracturi grave şi aproape ireconciliabile în societate.

5. În plus, vremurile pe care le trăim, sunt marcate de cele mai mari confruntări militare de după al doilea război mondial, cu riscuri de securitate şi economice majore, care produc efecte directe în viaţa oamenilor.

Concluziile şefului INSCOP

"Toate aceste 5 repere impun ca reprezentarea echilibrată a tuturor părţilor şi negocierea permanentă între grupări politice şi grupuri sociale ultra-fragmentate, cu interese şi nevoi diferite, adesea divergente, să fie singurele căi de conduită politică rezonabilă pentru a evita dezastrul absolut: adică o ţară aruncată într-o criză politică fără precedent, cu risc de explozie socială, prăbuşire economică şi capturarea puterii de către vectori politici controlaţi/influenţaţi profund de către o putere străină ostilă.

Prin urmare, aceasta cred că este responsabilitatea politică supremă a preşedintelui şi a primului-ministru. Să caute consensul pe cât posibil, să negocieze permanent între componentele ultra-fragmentate ale întregului şi să se asigure că sunt ascultate şi reprezentate toate părţile esenţiale şi minim sănătoase din societate şi din politică, adică măcar acelea care s-au coalizat în mai 2025 şi au evitat la alegerile prezidenţiale dezastrul total.

Şi aceasta este cheia în care citesc eu deciziile recente ale preşedintelui Nicuşor Dan. Supărătoare pentru o parte a alegătorilor săi (cam o treime), dar necesare pentru a ţine echilibrul de ansamblu şi a construi, în aceste condiţii politice, sociale, interne şi internaţionale, o minimă infrastructură de putere vitală dacă dorim totuşi să avem un preşedinte relevant pentru următorii 4 ani."