Ambasadorul Italiei: „Vom susţine aderarea României la Schengen”
alte articole
„România a îndeplinit condiţiile acestei aderări încă din 2011 şi în prezent ar trebui să fie deja membru al spaţiului Schengen. Este nevoie, însă, de consens şi, în calitate de preşedinte al Uniunii Europene, Italia va încerca să atingă acest obiectiv al aderării României la Schengen”, a declarat Diego Brasioli, în cadrul unei conferinţe de presă dedicate priorităţilor preşedinţiei italiene a UE, preluate de la 1 iulie.
În opinia ambasadorului, abordarea aderării în doi paşi este una ”foarte potrivită”. Diego Brasioli a mai afirmat că aderarea României la Schengen este şi în interesul investitorilor italieni pentru că acest lucru ar ajuta şi afacerile pe care ei le derulează în ţara noastră.
La rândul său, ministrul de Externe român Titus Corlăţean, a declarat că România contează pe sprijinul Italiei pentru aderarea la spaţiul Schengen.
Pe de altă parte, Diego Brasioli a prezentat priorităţile preşedinţiei italiene a UE: creşterea economică şi crearea de noi locuri de muncă, Uniunea să rămână un protector al libertăţilor fundamentale, precum libertatea de circulaţie, şi asigurarea unui rol global pentru UE.
Pe fondul unui şomaj de 26 de milioane de oameni în Europa, miza este ca aceasta să-şi îmbunătăţească competitivitatea. Preşedinţia italiană se va concentra pe combaterea şomajului în rândul tinerilor şi va investi în educaţie, training şi mobilitate, cât şi pe aprofundarea şi întărirea uniunii monetare.
Ambasadorul Italiei s-a referit şi la problema migraţiei cu care Italia se confruntă direct prin refugiaţii din ţări africane care caută să intre clandestin pe mare în Uniunea Europeană. El a anunţat că ţara sa va susţine un sistem comun de securizare a frontierelor şi a pledat pentru mai multă solidaritate europeană în privinţa politicii de azil.
Pe de altă parte, Italia va continua să susţină procesul de extindere al UE şi va acţiona pentru o coordonare mai bună cu Uniunea pentru Meditarana. Brasioli consideră că UE ar trebui să joace un rol mai important în tranziţia ţărilor din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii. În plus, preşedinţia italiană va acorda asistenţă umanitară Siriei şi va încerca să contribuie la stabilitatea Libanului prin sprijinirea forţelor armate libaneze.
Referitor la Ucraina, ambasadorul a declarat că preşedinţia va susţine suveranitatea, integritatea şi independenţa ţării. Pe de altă parte, însă Rusia rămâne, în opinia sa, un partener important cu care trebuie relansat dialogul.
În privinţa comerţului, preşedinţia italiană se angajează să susţină Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (Transatlantic Trade and Investment Partnership - TTIP).
La rândul său, ministrul de Externe român Titus Corlăţean a arătat că “România împărtăşeşte pe deplin obiectivul unei Europe mai puternice şi mai solidare aşa cum este reflectat în priorităţile preşedinţiei italiene”, afirmând necesitatea adoptării cu prioritate de măsuri pentru creştere economică şi stimularea creării de locuri de muncă, în special pentru tineri.
Angela Filote, şefa Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti, a observat că preşedinţia italiană nu va avea o misiune uşoară pentru că va lucra cu un Parlament European mai puţin cooperant, după victoria înregistrată de partidele extremiste la alegerile europarlamentare. Pe de altă parte, Filote a subliniat că regândirea Strategiei Europa 2020 va fi una dintre sarcinile principale ale preşedinţiei italiene. „Ne dorim nu numai intrarea pe plus a economiei europene, ci şi creşterea nivelului de trai al cetăţenilor. Trebuie să ne asigurăm că va fi o creştere economică care să nu polarizeze Europa, ci care să întărească sentimentul de solidaritate”, a precizat şefa Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti.
Ca şi Brasioli, Filote a făcut apel la prevenirea tragediilor de la Lampedusa, în care mulţi refugiaţi şi-au pierdut viaţa încercând să intre ilegal pe teritoriul UE cu ambarcaţiuni improvizate.
Pe de altă parte, reprezentanta Comisiei Europene la Bucureşti a susţinut că UE trebuie să vadă în ce măsură capacitatea ei de soft power face faţă celei de hard power în noul context geopolitic.