Adunaţi de Istorie: demagogul gospodin Putin şi slugarnicul său servitor, pan Ianukovici
Preşedintele rus Vladimir Putin şi şeful statului ucrainean Viktor Ianukovici. (SERGEI KARPUKHIN / AFP / Getty Images)
În 2008, atunci când Putin ataca Georgia în timpul Jocurilor Olimpice de la Beijing, Ucraina condusă de Iuschenko a sprijinit armata georgiană cu arme şi logistică, lucru care l-a înfuriat pe Vladimir Vladimirovici.
În octombrie al aceluiaşi an, Putin s-a întâlnit la Moscova cu Iulia Timoşenko, pe atunci prim ministru al Ucrainei, aflată la cuţite cu pro-vesticul Iuschenko. La una dintre întâlniri, Putin, adânc rănit, a ţinut să dea o declaraţie presei, făcând apel la sentimente, fraternitate şi alte asemenea, ca într-un film rus cu lacrimi şi vodcă.
"Când oameni şi sisteme militare sunt folosiţi pentru a omorî soldaţi ruşi, este o crimă. Cu câţiva ani în urmă nici nu mă puteam gândi că ruşii şi ucrainienii vor trage unii în alţii. Dar s-a întâmplat, şi este o crimă."
În demersul său oratoric de atunci, Putin părea să nu-şi amintească de Holodomorul din 1932-33, când Stalin, georgian ce-i drept, care conducea criminalul regim sovietic, a ţinut să şteargă 7 milioane de ucrainieni de pe faţa Pământului, omorându-i prin înfometare.
Dar schimbătoare sunt sentimentele, ca vântul stepei! La numai şase ani după declaraţia sa de iubire, tătuca n-a ezitat să autorizeze mişcări de trupe împotriva Ucrainei şi ameninţarea cu invazia - chiar dacă, pentru a-şi dovedi bărbăţia faimoasă, a pus Parlamentul să dea cu subsemnatul - vorba ceea, nu se ştie niciodată!
Acum învrăjbirea celor două popoare nu mai este o crimă.
Crimeea se putea obţine şi diplomatic, contra gaz.
Dar, nu! Ţarul face o declaraţie aici. Orice pentru imagine, devenită mai mare şi mai reală decât micul Putin. Sau poate pentru prietenia cu nevolnica sa slugă, Ianukovici - rămasă mai întâi fără funcţie după ce a pus lunetiştii să tragă în tineri, mai apoi fără demnitate, după discursul în care şi-a ameninţat propriul popor cu agresiunea stăpânului său de la Răsărit.
Cum face Rusia de rămâne mereu huliganul necivilizat şi certat cu viitorul, de la marginea Europei? Cum de atrage ea în orbită şi apără mereu trădători de neam şi tot soiul de răufăcători dubioşi?
Secolul XX a fost secolul marilor criminali şi al marilor crime. Totuşi XXI s-ar putea să însemne capătul acestora.
