Abţinerea de la mâncare ne modifică biochimia creierului
alte articole
Nu este un secret faptul că abţinerea de la mâncare ne poate ajuta să ne recăpătăm sănătatea şi să ne prelungim viaţa. Această interdependenţă a fost confirmată de numeroase studii. O altă dovadă în acest sens a fost obţinută recent de către cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkins, care au descoperit că abţinerea de la mâncare, combinată cu o dietă ketogenică, este capabilă să reducă considerabil numărul de accese la copiii bolnavi de epilepsie.
Să vorbim mai întâi despre dieta ketogenică, care reprezintă un regim alimentar cu un conţinut redus de carbohidraţi. Aceasta reuşeşte să păcălească creierul, făcându-l să creadă că corpul suferă de foame. În consecinţă, organismul începe să ardă masiv rezervele de grăsimi acumulate anterior, în calitate de sursă primară de combustibil.
Atunci când există un deficit de carbohidraţi, ficatul începe să ardă grăsimi cu formarea unor compuşi cunoscuţi sub numele de corpi cetonici, care sunt folosiţi ulterior ca sursă de energie în loc de glucoză. Creşterea nivelului corpurilor cetonice determină anumite modificări biochimice în creier.
Deşi dieta ketogenică nu este echilibrată şi include doar anumite fructe şi legume, aceasta se dovedeşte utilă. Uleiul de nucă, uleiul de nucă de cocos, avocado, măslinele, ouăle, uleiul de măsline, laptele integral, brânza şi peştele gras (bogat în acizi graşi omega-3), toate surse importante de grăsimi. Grăsimile nesaturate ne protejează inima, vasele de sânge şi creierul şi determină creşterea nivelului de colesterol bun în sânge.
Observaţiile arată că dieta ketogenică ajută, în general, la circa o jumătate din pacienţi, în timp ce 20% din pacienţi au observat o îmbunătăţire semnificativă a stării lor de sănătate.
Un alt mod de a îmbunătăţi activitatea creierului în cazul epilepsiei - este renunţarea periodică la mâncare. Adam Hartman, un neurolog pediatru de la Universitatea Johns Hopkins, a declarat că flămânzirea nu sporeşte doar efectul terapeutic al dietei ketogenice, ci şi reprezintă o modalitate complet nouă de modificare a proceselor metabolice la pacienţii cu epilepsie.
Patru din şase copii care recurg la abţinerea periodică de la mâncare au constatat o reducere semnificativă a numărului de crize epileptice. În mod respectiv, flămânzirea poate constitui un tratament eficient pentru copiii bolnavi de epilepsie rezistentă la medicamente.
Oamenii de ştiinţă suspectează ca renunţarea periodică la nutriţie acţionează asupra celulelor nervoase într-un mod complet diferit decât o face dieta ketogenică. Prin urmare, cercetătorii consideră că cele două metode pot utile în cazul diferitor tipuri de crize epileptice.
