40 de ani de la instaurarea regimului khmerilor rosii. Vă mai amintiţi de Câmpurile Morţii?

Ne-am obişnuit deja că în fiecare decembrie şi ianuarie să ne trecem în revistă criminalii. Fie că e vorba de Ceauşescu, Dej, Iliescu, sau oameni şi lucruri conexe, emitem judecăţi de valoare care, storc unora o lacrimă pentru unii, fie un oftat pentru alţii.

Oricât ar regreta unii serviciul sigur la pachet cu concediul la mare, sau alţii zâmbetul tovarăşului democraţiei originale, există un context mai larg care îi grupează pe mai toţi liderii comunişti sub aceeaşi ideologie - cea a omorurilor.

Niciunul n-a omorât din întâmplare sau din greşeală. Toţi au omorât sistematic, din convingere, sau la comandă.

Partidul, la origine o bandă de borfaşi şi lumpeni-proletari, îşi propunea să ajungă la putere şi să jefuiască, sprijinindu-se pe o teorie la fel de bezmetică - a lui Karl Marx, bazată pe aşa numitul darwinism social. Temându-se de răzbunarea celor jefuiţi, liderii Partidului - oricare ar fi fost ei (Lenin, Stalin, Mao, Pol Pot, Castro, Dej, Ceauşescu, Jiang Zemin, etc)- şi-au ucis victimele pentru a elimina o sursă viitoare de necazuri, dar şi pentru că, în Manifestul Comunist, Marx propusese violenţa ca mijloc de instaurare a "noii ordini" .

Unul dintre cele mai macabre exemple de materializare a aberaţiei comuniste este regimul lui Pol Pot - de la instaurarea căruia se împlinesc 40 de ani (1975).

De numele lui Pol Pot se leagă unele dintre cele mai înspăimântătoare atrocităţi din istorie. Liderii comuniştii au fiecare ”recordurile” lor în privinţa răului; cel al dictatorului cambodgian nefiind numai uciderea unei treimi din populaţia propriei ţări - ci a modului absolut în care a reuşit să sfărâme societatea ţării sale. A ucis mai bine de 2,5 milioane de oameni (dintr-o populaţie de 8 milioane), în doar 3 ani (1975-1978).

Pol Pot îl venera pe Mao Zedong, din care se revendica. Începând cu 1965 cambogianul a vizitat China de patru ori pentru a asculta personal învăţăturile lui Mao Zedong şi a-şi însuşi teoriile genocidale ale lui Mao: ”revoluţia politică trebuie însoţită de mii de crime”, „puterea politică creşte din ţeava puştii”, etc.

Ulterior, aceste idei au devenit fundamentul guvernării instituite de Pol Pot în Cambogia. Gherilele lui Pol Pot au obţinut victoria în anul 1975, astfel khmerii roşii au trecut la ”reconstruirea” Cambodgiei din temelii, resetând chiar şi calendarul pornind de la anul Zero.

Pol Pot a obţinut decimarea populaţiei ţării sale pe două căi: instalarea unui regim de teroare absolută şi asasinarea "opoziţiei" (inclusiv copii sub zece ani) şi printr-o agricolizare absolută.

Sub ameninţarea pedepsei cu moartea, toţi cambodgienii au fost forţaţi să-şi părăsească casele şi satele pentru a intra în uriaşele cooperative agricole naţionale. Cei bolnavi, handicapaţi locomotor, cei prea tineri sau prea bătrâni ca să poată merge pe picioarele lor către fermele colective, aşa numitele Câmpuri ale Morţii, erau ucişi pe loc, fiind consideraţi "paraziţi" care nu contribuie activ la construirea "noii societăţi". Cei care au refuzat să meargă, la fel cu cei care s-au opus noului regim, au fost şi ei ucişi instantaneu fără niciun proces. Oamenii din toate oraşele au fost duşi cu forţa în mediul rural.

Toate drepturile civile şi cetăţeneşti au fost abolite într-o singură zi. Familiile nu mai aveau drept să-şi crească copiii, Partidul Comunist luându-le copiii pentru a-i plasa în diferite tabere de muncă. Fabricile, şcolile, universităţile, spitalele, pieţele, magazinele şi absolut toate proprietăţile private au fost închise sau confiscate.

Toate religiile au fost interzise cu desăvârşire. Templele budiste, misiunile creştine, moscheele au fost incendiate, iar orice om bănuit că se roagă era împuşcat instantaneu.

În acele timpuri, în Cambodgia erau împuşcaţi inclusiv cei care ştiau o limbă străină, ba chiar şi oamenii care purtau ochelari de vedere sau râdeau şi plângeau în public. Cei care aveau pe nas urme de ochelari, fiind în acest caz bănuiţi de apartenenţă la burghezie şi deci contra-revoluţionari, erau deseori trimişi în lagăre.

Unul dintre sloganurile khmerilor roşii ilustra cum nu se poate mai bine ideologia criminală a lui Pol Pot: Dacă te păstrăm în viaţă, nu ne aduci niciun profit, dacă te ucidem, nu ne aduci nicio pierdere.

Mao, mentorul "spiritual" al lui Pol Pot, care era şi bun prieten al familiei Ceauşescu, era la vremea respectivă cel mai mare criminal în serie al Isoriei cunoscute, cu un număr de peste 40 de milioane de victime la activ

”În 1951, când Mao organizase ”reforma agrară” prin suprimarea ”reacţionarilor”, a stabilit chiar şi cote: „în zonele rurale, pentru a stârpi reacţionarii, ar trebui ucişi peste 1 la mie din totalul populaţiei...în oraşe, procentul ar trebui să fie mai mic de 1 la mie”. Populaţia Chinei la acea vreme număra aproximativ 600 de milioane; doar acest „ordin regal" dat de Mao Zedong a cauzat cel puţin 600.000 de morţi.” (Nouă Comentarii ale Partidului Comunist Chinez, Comentariul 7-Despre istoria omorurilor în Partidul Comunist)

După cum a arătat Istoria, comuniştii nu s-au priceput prea bine la construit, însă au fost mari maeştri ai morţii. Omorul nu era folosit numai pentru suprimarea oponenţilor, ci era omniprezent. Execuţiile şi epurările din interiorul Partidelor Comuniste sunt binecunoscute. Cu excepţia lui Lenin, care a murit de moarte naturală, toţi membrii Biroului Politic al Partidului Comunist al Sovietelor din primele două perioade de administraţie au fost executaţi, ori s-au sinucis. Tot astfel şi în timpul Revoluţiei Culturale chineze - aproape toţi membrii seniori din Partid au fost eliminaţi. (Nouă Comentarii despre Partidul Comunist)