Strugurele: un fruct antic, bogat în proprietăţi benefice

.
. (photos.com)

Printre aliaţii sănătăţii şi frumuseţii ies în evidentă, datorită proprietăţilor lor benefice, strugurii, un adevărat concentrat de substanţe valoroase.

Strugurii sunt rodul viţei de vie (Vitis vinifera), un arbust din familia Vitaceae. Cu boabe mici sau mari, rotunde sau alungite, adunate în ciorchini, de culori diferite, albi, negri sau roz, în funcţie de utilizarea lor, sunt struguri de masă, struguri de vin, sau pentru prepararea stafidelor (soiuri fără seminţe).

Originea viţei-de-vie şi a vinului

E greu de stabilit când anume a apărut vinul. Cele mai vechi informaţii sunt de natură arheologică şi constau în diferite reziduuri găsite în vase ceramice din perioada neoliticului. Catalogarea acestora drept vinuri a ridicat însă o serie întreagă de controverse din cauza gradului ridicat de degradare a vaselor.

Apariţia vinului este legată de zone foarte extinse situate între Africa de Nord şi Asia Centrală şi de Sud în care cresc struguri sălbatici. Astfel, s-ar putea ca vinul să fi apărut pentru prima dată în zona caucaziană (actuala Georgie) cu 6.000 de ani î.H. Nu este însă exclus ca vinul să fi apărut pe lângă Marea Caspică sau în Mesopotamia, în zona Iranului de astăzi. Totuşi aici datele înclină mai mult spre 4.000 î.H.

Cu toate acestea, primele dovezi arheologice care să ateste cu certitudine producerea vinului provin din Egipt şi datează doar din anul 2.500 î.H., deşi se pare că specia de struguri cea mai potrivită pentru obţinerea vinului, Vitis vinifera, era cultivată în Orientul Apropiat deja cu 4.000 de ani î.H., iar înainte s-ar fi încercat cultivarea unei specii sălbatice, Vitis silvestris, pe Valea Nilului şi în sudul Mediteranei până la Gibraltar. Tot în Egipt se pare că s-au descoperit şi primele reacţii chimice de fermentare şi de oxidare, strugurii, cu conţinut bogat de zahăr şi cu un suc abundent, având tendinţa naturală de a fermenta.

Indiferent unde anume s-a produs pentru prima dată această licoare, Egiptul joacă un rol extrem de important datorită papirusurilor descoperite în morminte ce datează din 2.700-2.500 î.H. şi demonstrează că egiptenii aveau deja cunoştinţe importante cu privire la efectul temperaturii asupra fermentării vinului, iar vasele destinate păstrării vinului prezentau inscripţii care menţionau anul, via şi producătorul, astfel, se poate spune că ar reprezenta cele mai vechi etichete cunoscute până în prezent.

Proprietăţile antioxidante ale strugurilor, soluţia pentru o sănătate de fier!

Resveratrolul prezent în struguri este o substanţă antioxidantă, care a atras atenţia specialiştilor .

Resveratrolul este un antioxidant conţinut cu precădere de strugurii roşii – atât în fruct cât şi în coajă, ce are un efect mult mai puternic chiar decât unele vitamine sau decât beta-carotenul, atunci când vine vorba despre întărirea sistemului imunitar. Resveratrolul este unul dintre cei mai puternici antioxidanţi cunoscuţi până în momentul de faţă. Potrivit statisticilor, acesta este de 4-5 ori mai puternic decât beta-carotenul, de 50 de ori mai puternic decât vitamina E şi de 20 de ori mai puternic decât vitamina C.

Concentraţia de resveratrol nu este egală în cazul tuturor sortimentelor de struguri. Conţinutul diferă în funcţie de locul unde strugurii au fost crescuţi – climat rece sau cald, dar şi de folosirea pesticidelor – fructele organice conţin mai mult resveratrol.

Expunerea fructelor la o sursă de căldură duce la reducerea drastică a conţinutului de resveratrol precum şi îndepărtarea cojii fructelor.

Seminţele de struguri sunt antioxidanţi naturali

Antioxidanţii reprezintă unul dintre cei mai buni aliaţi ai corpului nostru împotriva radicalilor liberi şi a celulelor care determină apariţia cancerului.

Seminţele de struguri conţin antioxidanţi şi alte elemente necesare pentru combaterea unor afecţiuni, iar beneficiile date de către extractele de seminţe de struguri sunt numeroase.

Extractele de seminţe de struguri pot ajuta la prevenirea cancerului, insuficienţă venoasă cronică, edem, hipertensiune arterială, colesterolul ridicat, hemoroizi.

Stafidele pot fi folosite în cura de slăbire

Stafidele sunt fructe uscate obţinute din struguri fără sâmburi, prin uscarea naturală a boabelor de struguri la soare sau în cuptoare speciale.

Micuţe, dulci ca mierea, delicioase, dând savoare oricărui desert datorită conţinutului bogat în fructoză - un zahăr natural - poate aduce organismului energie. S-a constatat că datorită lipsei grăsimilor şi a sării nu îngraşă. Din acest motiv, stafidele se numără printre puţinele fructe dulci recomandate în curele de slăbire, consumate în cantităţi moderate.

Unul dintre studiile efectuate recent demonstrează că stafidele au rolul de a scădea apetitul, reducând în acelaşi timp riscul apariţiei afecţiunilor cardiovasculare. De aceea, din dieta femeilor cu vârsta cuprinsă între 50 şi 70 de ani nu trebuie să lipsească stafidele.

Aceste fructe uscate conţin fructoză şi glucoză care nu afectează sănătatea dinţilor prin producerea de carii aşa cum o fac celelalte dulciuri ce conţin zahăr procesat chimic. 100 grame de stafide conţin 268 calorii, iar strugurii din care se obţin stafidele au 76,70% apă, 21,41% zahăr şi 0,47% acizi organici.

Stafidele sunt bogate în antioxidanţi numiţi polifenoli având un rol important în prevenirea apariţiei neoplasmelor, a tumorilor maligne. Stafidele mai conţin şi vitamine precum vitamina A sau C şi o cantitate semnificativă de potasiu, substanţă minerală care ajută la fluidizarea sângelui şi la echilibrarea tensiunii arteriale. Prin urmare, dacă suferiţi de anemie sau vă simţiţi epuizat fizic, nu ezitaţi să consumaţi stafide. Sistemul imunitar nu are decât de câştigat, iar anumite afecţiuni precum cancerul sau cele ale inimii sunt ţinute deoparte. Pe lângă potasiu, stafidele mai conţin minerale precum fier, calciu, magneziu, iod, care sunt asimilate repede şi uşor de către organism. Ar fi bine ca în loc de bomboane să consumăm stafide!

Strugurii sunt utilizaţi pe scară largă în produsele cosmetice

Piele tânără şi suplă? Femeile din Egiptul antic cunoşteau deja secretul înfrumuseţării cu acest fruct - prin spălarea feţei cu vin obţineau un efect de întinerire a pielii - în timp ce femeile din Franţa îl folosesc sub formă de mască de frumuseţe cu acţiune uşor exfoliantă.

Prepararea compreselor cu struguri: cojile de struguri obţinute după stoarcerea mustului se aplică, pe un tifon subţire, direct pe suprafaţa dorită, după care se îndepărtează. Această aplicaţie are efecte benefice foarte intense asupra pielii. Cojile de struguri folosite extern redau elasticitatea tegumentelor, fac să se resoarbă porii inestetici, favorizează vindecarea plăgilor atone, ajută la refacerea pigmentaţiei normale a pielii. Cercetări recente au arătat că anumite substanţe conţinute în struguri împiedică proliferarea tumorilor maligne.

Pentru tenul cu pori dilataţi se aplică seara o compresă cu coji de struguri pe zonele afectate, care se menţine 30 de minute. Se fac minim două aplicaţii pe săptămână.

În cazul tenului obosit se aplică o bucată de tifon înmuiată bine în suc, 10 minute.

Pentru menţinerea tinereţii şi supleţii pielii se face un masaj uşor al pielii cu suc de struguri, o dată la trei zile.

Natura continuă să ne ofere darurile sale minunate, iar noi le acceptăm cu bucurie, mulţumindu-i şi ocrotind-o!

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Știință