Obiceiuri româneşti: Preziceri şi farmece

Tablouri, pictură naivă
Tablouri, pictură naivă (Epoch Times România)

Trăind într-o lume arhaică, încă netulburată de îndoieli moderne, ţăranii români şi-au făurit propria lor cultură, cu legi şi semne aparte, cu credinţe moştenite din tată-n fiu, cizelate de-a lungul vremii până ce s-au statornicit în poezii şi cântece, în snoave şi basme, în zicale, multe dintre ele geniale de-a dreptul, împlinind astfel zestrea spirituală a poporului nostru, cea care ne deosebeşte frumos de alte neamuri.

Când erau singuri, la lucru sau pe drum, murmurau doine ori cântau din fluier, să le mai treacă de urât. Când se adunau la şezători, la clăci ori la sărbători, petreceau cu cântece şi jocuri şi îşi împărtăşeau unii altora observaţiile, până ce acestea, mai mult sau mai puţin încercate în timp, deveneau bunuri ale întregii comunităţi.

Totuşi, unele meşteşuguri nu erau accesibile tuturor, în fiecare sat aflându-se vraci şi doftoroaie, vrăjitori şi vrăjitoare, ştiutori de descântece şi farmece, tălmăcitori ai semnelor vremii sau ale zodiilor. La unii dintre aceştia apelau bolnavii, cei cu bunurile primejduite, fetele şi flăcăii care doreau să ştie când şi cu cine se vor căsători ş. a. m. d.

Însă aproape toţi adulţii, îndeosebi femeile, ştiau câteva descântece sau farmece, şi cei mai mulţi ştiau a prevesti vremea şi chiar unele evenimente. Nu toate zilele erau prielnice vrăjilor sau semnelor, ci mai cu seamă unele dintre cele mai mari sărbători ale anului.

Întâia dintre ele era Noaptea lui Sân-Vasile sau a Anului Nou. Unele datini s-au păstrat până astăzi. Astfel, în noaptea care desparte anii, unii români pun un pahar plin cu apă pe o fereastră, bat douăsprezece mătănii înaintea paharului şi apoi merg la culcare. Dacă a doua zi dimineaţa găsesc paharul aşa de plin încât curge apa din el, cred că tot anul vor avea noroc, iar dacă, dimpotrivă, apa din pahar a scăzut, atunci ei cred că peste an nu vor fi fericiţi pe deplin, că le va merge rău.

Un obicei de pe tot pământul românesc este cel al calendarului, întocmit tot în noaptea respectivă. Astfel, cei ai casei iau douăsprezece felii de ceapă şi le înşiră pe toate la un rând, pun în fiecare felie o anumită cantitate de sare, cam până la jumătatea feliei, şi dau fiecăreia numele unei luni a anului. Apoi lasă toate feliile să stea aşa până dimineaţa. În care felie află atunci mai multă apă, acea lună va fi ploioasă; în care se găseşte sarea aşa cum a fost pusă de cu seară, în acea lună va fi secetă, arşiţă mare; în care felie va fi sarea pe jumătate umedă, pe jumătate uscată, acea lună va fi schimbătoare.

Tot aşa, de va fi Lună Plină în noaptea Sfântului Vasile, anul va fi roditor; dacă nu va fi Lună Plină, anul va fi neroditor. De Anul Nou se practică şi Vergelul, popular mai ales în Ardeal şi Moldova. Prin acest obicei, flăcăii şi fetele mari încearcă să afle cu cine se vor căsători şi ce fire va avea viitoarea soţie, respectiv viitorul soţ.

Ajunul şi ziua de Bobotează sunt şi ele prilejuri de aflare a viitorului. De asemenea, pe 2 februarie, când cade şi sărbătoarea populară a ursului, zisă şi Stretenia, se fac previziuni meteorologice după cum se comportă ursul în faţa bârlogului în acea zi.

Ultima noapte a Câşlegilor de Iarnă este şi ea favorabilă farmecelor şi vrăjilor de dragoste. Fetele mari care vor să-şi vadă viitorul soţ se duc în această noapte cu lumânări aprinse la o apă curgătoare şi, aruncând în tăcere usturoi şi bob în apă, se înclină cât pot cu lumânarea peste faţa apei şi văd atunci chipul celui ce le va fi odată soţ.

Tot în această noapte se adună flăcăii şi fetele şi trag cu un cărbune de pământ un cerc mic. Apoi o fată aruncă în cerc, de la o anumită depărtare, zeci de bobi şi, după cum cad cei mai mulţi sau mai puţini bobi în cerc sau în afara cercului, se hotărăşte dacă dragostea este fericită sau nenorocoasă.

Vrăji şi farmece se fac şi în ziua de Sân-Toader, mai cu seamă pentru aflarea ursitei. Un obicei cunoscut în toată ţara este şi cel al Babelor, primele zile din luna martie, după care se ghiceşte firea şi norocul celei care şi-a ales una din aceste zile.

Şi Mărţişorul este bun de previziuni. Astfel, unii copii poartă mărţişorul 12 zile la gât, iar după aceea îl leagă de ramura unui pom tânăr. Şi dacă în acel an pomului îi va merge bine, se crede ca şi copilului îi va merge bine în viaţă.

Buna Vestire, cum îi sună şi denumirea, este foarte potrivită pentru prevestiri, îndeosebi pentru a se afla, după numărul sunetelor cucului, câţi ani mai are de trăit cel care îl ascultă sau câţi ani mai are până ce se va căsători. Bune prilejuri pentru toate prevestirile, meteorologice sau de soartă, sunt şi sărbătorile de Paşte, de Rusalii, de Sânziene, de Sfântul Andrei, de Crăciun şi altele.

Şi în luna august, în care ne aflăm acum, se fac previziuni ale vremii. Astfel, negura de pe livezi şi râuri, de se arată după apusul Soarelui, înseamnă timp bun statornic. Se spune că ploaia de august subţiază vinul. Dacă barza cloncăne, va ploua.

Dacă în august nu e căldură, atunci rămân fructele necoapte. Dacă plouă mult în postul Sântei Mării, înseamnă că la sfârşitul Câşlegilor de Carne a nins mult.

În prima zi a lunii august, românii sărbătoresc Ziua Macaveilor, Macaveii, Macovei, Cap de Post, Macoveiul Ursului, Împuiatul Urşilor, Ziua Ursului, Paştele Viţeilor sau Macoveiul Stupilor. Ziua Ursului se ţine şi pe 2 august.

Astăzi, 6 august, în calendarul popular e sărbătoarea numită Pobrajen, Pobrejeni, Probaje, Obrejenie sau Schimbarea la Faţă, când se spune că încep apele a se răci. De-acum, nimănui nu-i mai este îngăduit a se scălda. Se ţine pentru că acela ce va intra în această zi în apă se va schimba la faţă.

Începe să se îngălbenească frunza codrului. Pleacă şi berzele, purtând rândunelele pe spate; sărbătoarea se ţine pentru ca ele să poată trece toate mările fără nicio primejdie. Despre Probaje se spune că sunt nişte sfinte lăsate de Cel-de-Sus pe pământ pentru a face dreptate între oameni.

Multe gospodine se păzesc ca să nu mănânce mere, pere sau perje până în această zi; de astăzi însă pot mânca, deoarece se spune că este deschis cerul. Gustatul primului bob de strugure se face după un ritual, în care, printre altele se pronunţă cu glas tare formula de consacrare: „Boabă nouă în gură veche!”

Unele femei se duc în pădure, unde, despuiate de tot, culeg alune pentru friguri. Se culeg de pe câmpuri ierburi de leacuri, ca avrămeasa, muşeţelul, cârstineasa şi multe altele. Adunate în această zi, după un anumit ritual, plantelor şi fructelor le sporeşte puterea de vindecare a frigurilor şi a altor boli.

În ziua de Preobrajen se ia o crăcuţă cu şapte prune, apoi câteva alune, şi se păstrează la loc neumblat, ca să nu fie stricate de ceva, fiindcă sunt bune de friguri şi de alte boli în cursul anului. Tot în această zi, babele descântă de urât, zicând să se despartă cineva de o fiinţă iubită şi să plece cum pleacă berzele!

La Probaje, toţi copiii trebuie să fie ascultători şi cuminţi, ca să nu fie proboziţi, adică ocărâţi, tot anul.

alte articole din secțiunea Cultură