Tradiţii populare: Constandinul Păsărilor

Barză pe căpiţa de fân
Barză pe căpiţa de fân (Epoch Times România)

La 21 Florar, în calendarul popular românesc este sărbătoarea păsărilor de pădure, numită Constandinul Păsărilor, Constandinul Puilor sau Constantin Graur. Se crede că, în această zi, păsările îşi învaţă puii să zboare. Nu se lucrează, altfel recoltele vor fi mâncate de păsări.

Această zi este considerată ultima în care se mai pot semăna porumbul, ovăzul şi meiul. Se zice că tot ce se seamănă după această zi se usucă. Este ziua când ciobanii hotărăsc cine vă va fi baci, unde se vor face stânele şi pe cine vor plăti să le păzească în vremea păşunatului, se măsoară pe răboj laptele de la oile fiecăruia.

Femeile înlătură cu aghiasmă şi tămâie duhurile rele. Ca apărare de puterile necurate, ţăranii stau în jurul unui foc. Prin fumul acestui foc sunt trecute şi oile, ca să fie ferite de rele câtă vreme vor sta singure, la stână.

Am văzut, de-a lungul prezentării vechilor datini româneşti că, de multe ori, sărbătorile populare, care provin în mare majoritate din cele geto-dacice, coincid ca dată cu cele din calendarul ortodox. Aşa se întâmplă şi cu cea a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.

În calendarul geto-dacic, în ziua de 21 Mai se sărbătoreau marele rege Decebal şi, probabil, sora lui. Istoricul got Jordanes scrie că, în urma victoriilor repurtate pe câmpul de luptă, Decebal fusese ridicat la treapta de ANSES, denumirea semizeilor la care se închinau strămoşii noştri. Aşadar, marele rege era divinizat ca arhanghel, şi era firesc să i se stabilească o sărbătoare în calendar.

Numele viteazului, pronunţat DE-CHEBAl, însemna ”Pe Cal; Cavalerul; Cel care mână Calul; Calul Deosebit (Învăţat; Isteţ); Calul Năzdrăvan” (cf. rom. de; die! alban. di ”a şti; a cunoaşte”; latin. caballus ”cal”; Ducipal – calul năzdrăvan al împăratului Alexandru cel Mare, în cartea populară ”Alexandria”, şi al lui badea Troian în ”Pluguşor”).

Acest cal, care apare pe reversul multor monede dacice descoperite în teritoriul cetăţii Sarmizegetusa Regia, precum şi în basmele populare româneşti, se mai numea şi CON-S-TANTIN ”Calul cel Năzdrăvan” (cf. rus. kon ”cal”; rom. a dondăni ”a îndruga; a dăscăli”; dandana ”năzdrăvănie”). Acelaşi cal se mai numea şi OL-I-ROC ”Calul cu Corn” (rom. ăl, hal ”cal”; slav. rog ”corn”), din care mitofolclorul nostru a moştenit Inorogul.

Nu este exclus ca şi ciudata sărbătoare populară ”Paştele Cailor”, care cade mereu în luna Mai, să vină tot de la DE-CHEBAL ”Ziua Calului” (cf. latin. dies ”zi; ziuă”; caballus ”cal”). Denumirea de CONSTANTIN a sărbătorii de la 21 Mai fiind desluşită, mai trebuie căutate cele de (Al) Păsărilor sau Puilor şi Graur. Amândouă denumirile trimit la păsări, a căror sărbătoare şi este ziua de 21 Florar.

Graur vine din graiul geto-dacilor, anume din COR-ALL, COR-ILO, COR-YLLUS ”Care se înalţă; Care zboară; Cu Aripi” (cf. rom. care; latin. ala ”aripă; rom. ilău ”nicovală”; slav. orilu ”vultur”; alban. kurilă ”cocor”; rom. corlă ”pasăre acvatică”; graur

Abia acum se lămureşte unul dintre tâlcurile celebrei inscripţii descoperite la Sarmizegetusa, DECEBALUSPERSCORILO, ştampilată în aşa fel încât să poată fi citită în mai multe chipuri. Mai trebuie spus că, în această inscripţie, litera P are adăugată o bară în partea de jos, ceea ce sugerează că poate fi citită şi B. Aşadar, una din lecturi ar putea fi aceasta: DECEBAL U SBER S CORILO. Traducerea: Decebal este plâns de Corilo. Cf. rom. a zbiera.

Multe din substantivele feminine geto-dacice aveau terminaţia –o, din care provine şi –ă, terminaţia multor substantive feminine în limba română, deci Corilo ar putea fi numele unei femei din familia regelui Decebal, mama, sora sau soţia lui.

Într-un text de pe o tăbliţă de plumb de la Sinaia, frumoasa şi viteaza soră a lui Decebal se numeşte GE-O-PYR ”Cea care arde; Cea Strălucitoare” (cf. rom. cea; a opări; pară ”flacără”; giuvaier ”bijuterie”). Dar şi COR-ILO mai putea fi tradus şi prin ”Care arde; Care străluceşte” (cf. rom. care; alban. yll ”astru; stea”; latin. corallus ”coral; mărgean; bijuterie din coral”).

Din acelaşi text de la Sinaia, se înţelege că prinţesa Geopyr conducea oastea amazoanelor din Sarmizegetusa şi că, în câteva rânduri, i-a învins pe romani. Aşa cum scria Jordanes că, în urma unor victorii, Decebal a fost divinizat, e posibil ca şi sora lui să fi fost trecută în rândul divinităţilor Daciei, iar ziua de 21 Mai să le fi fost închinată amândurora.

Totuşi, în ziua de 21 Florar, românii îi serbează şi pe Constantin şi pe Elena. HEL-ENE este atestat şi în limba tracilor, ca nume feminin, şi se traduce, ca şi Geopyr şi Corilo, tot prin ”Arzătoarea; Strălucitoarea” (cf. get. HelisHelios – zeul Soarelui la greci; alban. yll ”stea; astru”; sufixul rom. ean,ă; rom. Lună; olan; coroană).

Tâlcul de ”Ardere” al numelui prinţesei dace explică şi aprinderea focului, în jurul căruia stau ţăranii, la Constandinul Puilor sau Constantin Graur, precum şi aprinderea tămâiei de către femei, pentru alungarea duhurilor rele.

Iată dar pe cine sărbătoreau geto-dacii şi, multă vreme, românii medievali, în ziua de 21 Florar! În acelaşi timp, se cuvine amintit că şi împăratul Constantin cel Mare era tot get, născut în cetatea Naissus, astăzi oraşul Niş, din Serbia, iar pe arcul său de triumf, ridicat la Roma, se află opt statui ce reprezintă opt semizei ai Daciei.

alte articole din secțiunea Cultură