Obiceiuri japoneze: Kuki yomenai sau arta "citirii aerului"

O tânără japoneză îmbrăcată într-un kimono tradiţional
O tânără japoneză îmbrăcată într-un kimono tradiţional (Buddhika Weerasinghe / Getty Images)

Kuki yomenai (空 気 読 め な い), lit. "a nu şti să citeşti aerul", este un termen utilizat pentru a-i defini pe indivizii care au probleme în înţelegerea rapidă a unei situaţii, care nu pricep prea bine comunicarea non-verbală sau aspecte de bază ale codului social japonez. Aceştia sfârşesc prin a spune sau a face lucruri nepotrivite şi nedorite, punându-şi interlocutorii în situaţii delicate şi stânjenitoare.

Japonia este o ţară unde importanţa grupului este mai presus decât cea a individului, unde majoritatea liniilor directoare şi a convenţiilor sociale se reglementează în funcţie de acesta. Un obicei înrădăcinat în cultura japoneză: se ia în considerare mai întâi grupul - menţinând pacea şi armonia în mijlocul acestuia, pentru a evita conflictele inutile - mai degrabă decât individul în sine. Acesta este motivul pentru care japonezii acordă o mare importanţă capacităţii individuale de a "citi aerul". Adică, fiecare trebuie să ştie şi să înţeleagă o situaţie "din zbor", înainte ca aceasta să fie exprimată în cuvinte.

De fapt, persoana care "nu ştie să citească aerul" nu controlează prea mult limbajul corporal şi non-verbal. Este incapabilă să înţeleagă expresiile faciale şi indiciile non-verbale care arată dacă o altă persoană este furioasă, tristă, neinteresată de subiect etc. Limbajul non-verbal este foarte important într-o societate precum cea japoneză, acesta fiind considerat o adevărată artă, şi folosit pentru a evita conflicte directe. Deci, cine nu este în măsură să înţeleagă acest limbaj non-verbal sau ambiguitatea care predomină în comunicarea japoneză este o persoană Kuki yomenai, cineva care "nu poate citi aerul".

Pentru a evita o confruntare, în Japonia nu se spune un "nu" direct

Un instrument important de comunicare în Japonia este tăcerea. Japonezii folosesc diferite modalităţi pentru a face ca o persoană să înţeleagă refuzul, utilizând în mod subtil fraze vagi, cuvinte goale sau tăcerea.

Dacă în ţările occidentale, în general, comunicarea este destul de directă, în Japonia este indirectă. Sunt folosite expresii apropiate pentru a transmite mesajul real. Cu alte cuvinte, pe de o parte este important să se menţină armonia socială, de cealaltă parte este important să se înţeleagă mesajul transmis.

De exemplu, într-un cadru în care se discută despre afaceri, când cineva spune că proiectul la care te-ai gândit este: "AAA ... muzukashii ..." (lit. "oh, greu ..."), nu spune că este dificil dar va încerca (aşa cum s-ar înţelege în ţările occidentale într-un context asemănător), în principiu spune un "nu". Incapacitatea unei persoane de a înţelege situaţia, de a înţelege această limbă specială formată din fraze ambigue şi vagi, este un alt exemplu de cineva care este Kuki yomenai "nu ştie să citească aerul". În termeni de cooperare, aceasta poate fi o sursă de neînţelegere între companiile japoneze şi cele străine. În multe cazuri, cineva care "nu ştie să citească aerul" este pentru japonezi unul lipsit de educaţie sau chiar nepoliticos şi de multe ori provoacă un mare disconfort şi o stare de tensiune.

Nu fi KY!

De câţiva ani, de fapt odată cu apariţia internetului şi a reţelelor media sociale, se foloseşte abrevierea KY, pronunţată ke wai (ケーワイ), pentru a se referi la persoanele care "nu pot citi aerul ". În multe cazuri, este folosit pentru a glumi cu prietenii, dar chiar şi în acest context are un sâmbure de adevăr. Într-un mediu mai formal, cu toate acestea, majoritatea japonezilor încearcă să schimbe subiectul şi nu se lasă atraşi într-o situaţie delicată, mai ales faţă în faţă.

Timpuri moderne, modă nouă. Astfel că, până şi termenul KY se pare că începe să dispară puţin câte puţin fiind înlocuit de imperativul kuki yome! (空気読め!) lit. "citeşte aerul". Expresie adresată celor care nu sunt atenţi la protocol sau nu iau în considerare, atunci când vorbesc, convenţiile sociale ale situaţiei în cauză. Mai mult, aceasta este o expresie folosită în special în Internet şi printre prieteni, în timp ce în situaţii mai formale, de cele mai multe ori, japonezii nu au curajul să o spună, fiind prea directă (şi, prin urmare, capabilă să genereze un conflict pe care ei încearcă să-l evite cu orice preţ).

Uneori, imperativul KY este utilizat în ocazii mai puţin grave şi în mod nu foarte serios pentru a defini sau a atrage atenţia cuiva care este "distrat", "cu capul în nori", o persoană care nu înţelege mai nimic... nu din răutate, ci pur si simplu pentru că este foarte confuz.

În mod evident, capacitatea de a înţelege limbajul non-verbal, ambiguitatea şi expresiile indirecte, este importantă în orice context cultural, dar este cu siguranţă baza societăţii japoneze. Dacă nu reuşim să "citim aerul" nu numai că suntem etichetaţi ca KY, dar, de asemenea, generăm tensiuni inutile în jurul nostru.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Cultură