O alianţă SUA-Siria împotriva Statului Islamic?

Extremiştii ISIL din Irak.
Extremiştii ISIL din Irak. (Pavel Petre / Epoch Times)

Şeful statului major Interarme, generalul Martin Dempsey avertiza recent că nu este de ajuns ca teroriştii să fie bombardaţi în Irak, ci pentru a fi învinşi, trebuie atacaţi şi în Siria. Iar ministrul de externe sirian Walid Muallem a afirmat deschiderea faţă de o cooperare internaţională împotriva Statului Islamic, inclusiv cu SUA sau Marea Britanie. Există însă motive pentru ca SUA să nu recurgă la o alianţă cu Siria, ci să aleagă alternativa moderării sunniţilor.

Interesant este că după ce generalul a făcut această declaraţie iar regimul Bashar al Assad a întins mâna americanilor, aceştia au dat înapoi. Deşi mai multe ţări au anunţat că vor sprijini o acţiune militară împotriva ISIL, grupare percepută ca o ameninţare globală, iar o coaliţie se înfiripă, Dempsey a dat înapoi, spunând că dacă ar fi existat o ameninţare (împotriva SUA) în interiorul Siriei, aş fi recomandat ferm să acţionăm”. Cu alte cuvinte, SUA încă mai cântăresc dacă merită să rişte raiduri în Siria, examinează dacă într-adevăr sunt în joc interese americane de securitate şi ezită să ia mâna întinsă de regimul Assad, pe care l-au combătut prin susţinerea rebelilor sirieni.

Chiar dacă frontiera dintre Irak şi Siria nu mai există, iar un teritoriu întins devine un fel de safe haven pentru terorişti, Dempsey susţine că ISIL rămâne doar o ameninţare regională şi că nu recomandă raiduri aeriene în Siria până ce gruparea nu devine o ameninţare directă pentru SUA, aşa cum s-a întâmplat cu Al Qaeda în Peninsula Arabă, care a plănuit atentate în Europa şi SUA şi ca urmare a fost atacată cu raiduri aeriene în Yemen.

Oficialii Pentagonului se bazează pe faptul că ISIL este prea ocupat cu Irakul pentru a plănui atacuri asupra unor ţinte din SUA şi Europa. Chiar dacă teroriştii nu au capacitatea de a organiza un nou 11 septembrie, faptul că în rândurile lor sunt mulţi recruţi din Occident creşte totuşi riscul unor atentate de mai mică amploare al unor jihadişti care s-ar întoarce.

O declaraţie interesantă a făcut-o purtătorul de cuvânt al Departamentului Apărării care a spus că SUA şi aliaţii săi trebuie să găsească o strategie de separare a jihadiştilor de populaţie. Iar purtătorul de cuvânt al Pentagonului adm. John Kirby a susţinut într-un interviu pentru Fox News că ”nu a fost nicio dispoziţie de la Casa Albă de a schimba abordarea faţă de ISIL”.

Deocamdată administraţia Obama a autorizat lovituri aeriene doar în Irak asupra ISIL pentru a proteja personalul american şi pentru a ajuta forţele irakiene şi kurde care le rezistă islamiştilor. Vocile critice spun însă că preşedintele Obama i-a subestimat pe terorişti. Desigur decapitarea jurnalistului american James Foley poate fi echivalată cu o ameninţare directă la adresa SUA.

Totuşi există o diferenţă esenţială între atacarea ISIL în Irak şi Siria. Autorităţile irakiene au cerut explicit SUA să bombardeze gruparea teroristă, în timp ce la Damasc regimul Assad încearcă să se legitimeze prin oferirea cooperării anti-teroriste, cu ajutorul SUA. Preşedintele sirian Bashar al Assad face vechiul joc de legitimare a regimului său ca contrapondere la jihadism, terorism şi extremism care i-ar lua locul în cazul în care ar fi răsturnat de la putere.

Cum Washingtonul nu poate accepta o cooperare cu regimul care şi-a pătat mâinile cu sângele propriului popor şi pe care l-a combătut deschis, am putea asista la lovituri unilaterale ca operaţiunea din Pakistan pentru uciderea lui Bin Laden.

Raidurile aeriene precise împotriva ISIL ar fi mai complicate însă în Siria deoarece serviciile de securitate au mai puţine informaţii despre localizarea ţintelor. Mai mult, aviaţia siriană ar putea pune probleme iar miliţiile jihadiste se pot ascunde în centre urbane pentru a folosi civilii ca scut.

De partea siriană, ministrul de externe Walid al-Muallem, a întins mâna SUA, dar a subliniat că orice lovitură care nu va fi coordonată cu Damascul în interiorul teritoriului sirian va fi privită ca un ”act de agresiune”.

Pentru a-i înfrânge pe jihadişti este nevoie ca aceştia să piardă sprijinul triburilor locale, pe care ISIL îl cumpără cu bani şi cu propagandă legată de persecuţia sunniţilor de către şiiţi. Asta nu se poate întâmpla în Irak fără includerea sunniţilor în procesul de guvernare al ţării.

”SUA consideră că situaţia din Siria este prea complexă în termeni regionali pentru ca să se implice. SUA şi Iranul au interese diferite în Siria în timp ce în Irak acestea coincid. De aceea SUA s-au simţit mai libere să intervină în Irak. În plus, americanii au interese în regiunea kurdă din nordul Irakului şi relaţii vechi cu miliţiile peshmerga. Ca urmare nu cred că vom asista la o extindere a raidurilor aeriene limitate din prezent”, explică Charles Lister, cercetător la think-tank-ul Brookings Institution, într-un interviu pentru Spiegel. El apreciază însă că loviturile aeriene nu vor opri ISIL, care va ameninţa oraşul sirian Alep.

Mai mult, Lister susţine că ” va fi nevoie de ani şi de alocarea de resurse semnificative, nu doar militare, pentru a învinge gruparea. Va fi nevoie de măsuri sociale, economice, religioase, politice şi diplomatice. Va trebui să găsim şi o ieşire din conflictul sirian care facilitează ascensiunea unor astfel de grupuri. Iar guvernul irakian va trebui să integreze triburile sunnite în structurile de putere”.

Alternativa: sunniţii moderaţi

O altă variantă propusă de mai mulţi analişti ca alternativă la colaborarea cu regimul Assad este creşterea sprijinului american pentru miliţiile moderate din Siria care luptă şi împotriva Statului Islamic şi împotriva regimului Assad. ”Dilema americanilor este că dacă lucrează cu Assad, îşi strică reputaţia, dar dacă distrug ce a mai rămas din Siria, obţin mai multe grupări de tip ISIL”, explică Joshua Landis, expert pe Siria de la Oklahoma University.

Un alt specialist în probleme siriene, Andrew Tabler de la Washington Institute for Near East Policy, susţine că Obama n-ar trebui să colaboreze cu Assad dintr-un alt motiv – pentru ca armata siriană nu este prezentă în estul ţării şi s-a arătat incapabilă să recupereze teritoriul cucerit de ISIL.

Expertul recomandă în schimb într-o analiză publicată de ”New Republic” ca Washingtonul să lucreze cu aliaţii arabi pentru a-i sprijini pe sunniţii moderaţi care vor umple vidul de putere în Siria şi Irak după înfrângerea ISIL. Cu alte cuvinte, Tabler arată că pentru a-i înfrânge pe jihadişti este nevoie ca aceştia să piardă sprijinul triburilor locale, pe care ISIL îl cumpără cu bani şi cu propagandă legată de persecuţia sunniţilor de către şiiţi. Asta nu se poate întâmpla în Irak fără includerea sunniţilor în procesul de guvernare al ţării. Un prim pas a fost deja făcut în acest sens prin înlocuirea premierului Nuri al Maliki în vederea constituirii unui guvern incluziv.

Miza principală a SUA este deci moderarea sunniţilor din Siria şi Irak. Washingtonul şi statele arabe aliate din Golf care au influenţă în regiune trebuie să împiedice ca ISIL să devină vocea sunniţilor în Orientul Mijlociu mai ales că Statul Islamic a devenit deja, în opinia lui Tabler, ”următoarea zonă tribală gen AfPak, care funcţionează ca safe haven şi loc de antrenament pentru jihadişti”. Prin urmare, Statul Islamic nu poate fi învins doar cu armele şi loviturile din aer, ci trebuie câştigată şi bătălia la firul ierbii pentru minţile şi sufletele sunniţilor.