Noi investigaţii arheologice la Periprava, „lagărul morţii” din perioada comunistă

Campanie de investigatie arheologică
Campanie de investigatie arheologică (IICCMER)

Formaţiunea 0830. Aşa se numea în limbajul birocraţiei penitenciare, unul dintre cele mai îngrozitoare locuri de exterminare din Gulagul românesc - Periprava.

Acolo, între anii 1958-1964, pe Braţul Chilia în Dobrogea, „duşmanii poporului” munceau 12 ore pe zi, fără hrană, dar bătuţi cu ranga sau cu sârmă ghimpată, din ordinele lui Ion Ficior (torţionarul condamnat abia recent de justiţia română, pentru crimele din perioada comunistă). În urma tratamentului inuman la care au fost supuşi, mulţi deţinuţi au pierit cu zile, neavând parte nici măcar de un mormânt unde familiile să le poată aprinde o lumânare.

Dovezi în acest sens au fost identificate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Investigaţii de teren ale ICCMER, de la Periprava, din septembrie 2013, şi apoi din 2014 şi 2016 au devoalat existenţa unor gropi comune şi a unor morminte în care au fost înhumaţi un mare număr de deţinuţi politici de la colonia de muncă.

Cercetările vor continua şi în perioada următoare, în comuna C. A. Rosetti din care face parte satul Periprava urmând să aibă loc în perioada 17 - 27 iulie cea de-a patra campanie de investigaţii arheologice, organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.

Demersurile vizează descoperirea şi recuperarea rămăşiţelor pământeşti ale deţinuţilor politici decedaţi în această aşa-zisă colonie penitenciară de muncă şi alcătuirea unei baze naţionale de date.

E imposibil de cuantificat suferinţa pricinuită de „regimul” Ficior (1959-1963). Dar au rămas mărturiile supravieţuitorilor descrise în mii de pagini de memorialistică şi mai multe date statistice care au documentat această perioadă de coşmar a istoriei: între anii 1958-1963, la Periprava s-au înregistrat peste 103 decese ale deţinuţilor politici, cel mai tânăr dintre aceştia având vârsta de 19 ani, iar cel mai în vârstă, 71. În anul 1960 s-au înregistrat jumătate din numărul total al deceselor de acolo.

Gropile comune

În urma discuţiilor cu localnicii sau cu supravieţuitorii, cercetătorii au aflat de existenţa unor „gropi comune” în care erau aruncaţi deţinuţii noaptea sau, cum, iarna, fiind pământul îngheţat, cadavrele se aruncau în Dunăre.

Marieta Hrabanov, unul dintre supravieţuitori, aflată alături de soţul ei în colonie începând cu anul 1958, îşi aminteşte: „Era lagăr de exterminare… Nu trecea zi să nu vezi cum mai duc cu vasul câte un om omorât în bătaie. Îi dezbrăcau până la piele, îi legau cu sârmă de mâini şi de picioare şi îi aruncau ca pe nişte câini… Nu aveai voie să te uiţi, erai pedepsit aspru dacă erai prins, însă fiecare din noi văzuse cel puţin de câteva ori pe săptămână acele scene. Ei numeau acest loc colonie de muncă, lagăr de muncă, însă adevărul este că era lagăr de exterminare”.

Muncă istovitoare şi bătaie în loc de hrană

Munca era incredibil de grea. Fie că era vorba de recoltarea stufului care producea tăieturi grave ale palmelor, cu răni care se infectau, sau de muncă în agricultură, de ridicarea de diguri sau de construirea de drumuri.

Costică Budu, condamnat la zece ani pentru că s-a opus colectivizării, mărturisea în cadrul procesului Ficior: „Munceam în fiecare zi de la răsăritul soarelui până la apus. (...) Hrana era insuficientă, nu am fost sătul niciodată, obişnuiam să mănânc boabe de porumb şi coji de cartofi de la gunoi. Mi-au fost aplicate sancţiuni în general pentru că încercam să aducem în dormitoare porumb, sancţiunile constau în aplicarea de lovituri de către gardieni care ne băteau cu bâte. Din câte cunosc sancţiunile erau dispuse de comandant şi puse în aplicare de către gardieni”. În fine, Nea Colea Vanea, localnic, în vârstă de 70 de ani, îşi aminteşte: „la bac, aici, la Gironde, îi băteau şi se auzea şi în sat cum îi băteau, îi dezbăcau în pielea goală, îi legau de sălcii şi îi mâncau ţânţarii”.

Conform cercetărilor IICCMER, decesele din acest lagăr de muncă forţată au fost cauzate de înfometare, de frigul din sezonul rece, de lipsa apei potabile şi a asistenţei medicale, de accidente survenite în condiţii de muncă istovitoare şi de regimul de detenţie pe care mulţi l-au îndurat în lagărele şi închisorile unde au fost încarceraţi anterior. Unii dintre deţinuţi au fost împuşcaţi în diferite împrejurări, mai ales în cursul unor tentative de evadare. Toate acestea au fost potenţate de condiţiile specifice existente în Deltă şi de comportamentul abuziv şi violent al personalului coloniei.

Rezultatele cercetărilor vor completa o bază naţională de date

În campaniile anterioare de săpături arheologice arheologii au descoperit şi cercetat 20 de morminte. Toate osemintele defuncţilor au fost extrase şi recuperate, fiind transportate la Serviciul de Medicină Legală din Tulcea, ulterior fiind transferate pentru analize specializate la Institutul Naţional de Medicină Legală din Bucureşti, unde se realizează şi testele pentru stabilirea ADN-ului persoanelor decedate. Informaţiile obţinute, relatează IICCMER, într-un comunicat, vor completa o bază naţională de date, care va cuprinde treptat toate informaţiile de acest tip ce se vor obţine de la victimele care vor mai fi descoperite şi deshumate pe teritoriul naţional şi a căror identitate este incertă sau nu poate fi stabilită prin alte metode. Scopul acestui demers este ca prin verificarea şi compararea bazei de date cu ADN-ului obţinut de la rudele şi urmaşii în viaţă ai victimelor, să se poată stabili identitatea osemintelor recuperate.

În cursul campaniei de investigaţii arheologice din acest an se vor continua săpăturile în cimitirul din localitate, în zona unde se cunoaşte că au fost înhumaţi deţinuţii, prin deschiderea şi decopertarea unor noi suprafeţe arheologice care să conducă la descoperirea şi cercetarea altor morminte. Cercetările vor fi efectuate de un colectiv de arheologi şi istorici de la IICCMER şi instituţiile muzeale colaboratoare (Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, Muzeul de Istorie şi Ştiinţele Naturii din Aiud şi Muzeul de Istorie din Turda), mai scrie comunicatul IICCMER.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Cultură