Motivarea CCR în cazul OUG 13: DNA, pusă la zid. Livia Stanciu, opinie separată

DNA nu doar că şi-a depăşit atribuţiile prevazute de lege, dar îşi arogă atribuţii ce aparţin puterii legislative. Aprecierea oportunităţii adoptării unei ordonanţe de urgenţă constituie un atribut exclusiv al legiuitorului delegat, care poate fi cenzurat doar prin controlul parlamentar, se arată în motivarea deciziei prin care Curtea Constituţională a apreciat că ancheta DNA în cazul OUG 13 a perturbat activitatea Guvernului Grindeanu.

Pe de altă parte, judecătoarea Livia Stanciu, fosta şefă a Înaltei Curţi, a formulat o opinie separată, în care a precizat că din documentele depuse la dosar, nu rezultă că s-a anchetat oportunitatea sau legalitatea/constituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.13, ci doar fapte penale cu privire la care Ministerul Public a fost sesizat prin denunţul formulat.

"Curtea reţine că aprecierea oportunităţii adoptării unei ordonanţe de urgenţă, sub aspectul deciziei legiferării, constituie un atribut exclusiv al legiuitorului delegat, care poate fi cenzurat doar în condiţiile prevăzute expres de Constituţie, respectiv doar pe calea controlului parlamentar. Aşadar, doar Parlamentul poate decide soarta actului normativ al Guvernului, adoptând o lege de aprobare sau de respingere.

Având în vedere prevederile constituţionale invocate, Curtea constată că nicio altă autoritate publică, aparţinând altei puteri decât cea legislative, nu poate controla actul normativ al Guvernului din perspectiva oportunităţii actului de legiferare", se precizează în motivarea publicată vineri pe site-ul CCR, citată de Agerpres.

CCR a apreciat că tot ceea ce DNA a prezentat drept elemente materiale constitutive ale infracţiunilor sunt doar aprecieri personale sau critici formulate de autorii denunţului formulat cu privire la legalitatea şi oportunitatea actului adoptat de Guvern, iar în acest caz se impunea clasarea dosarului.

"Toate faptele reclamate priveau în realitate aspecte legate de procedura de adoptare a unui act normativ, respectiv aspecte de oportunitate şi legalitate care nu cad sub incidenţa controlului organelor de cercetare penală, indiferent de încadrarea juridică stabilită de către procuror. Întrucât, doar prin ea însăşi, adoptarea actelor normative nu poate constitui elementul material al unor infracţiuni, Curtea constată că faptele reclamate prin denunţul care a stat la baza întocmirii Dosarului nr.46/P/2017 (...) nu pot intra sub incidenţa legii penale, indiferent de încadrarea juridică dată", se arată în motivarea instanţei.

În opinia CCR, prin decizia procurorului de începere a urmăririi penale în acest caz s-a încălcat principiul separaţiei puterilor în stat.

"Apare cu evidenţă faptul că Ministerul Public, ca parte a autorităţii judecătoreşti, s-a considerat competent să verifice oportunitatea, respectarea procedurii legislative şi, implicit, legalitatea adoptării ordonanţei de urgenţă a Guvernului. O astfel de conduită echivalează cu o încălcare gravă a principiului separaţiei puterilor în stat, deoarece Ministerul Public nu doar că îşi depăşeşte atribuţiile prevăzute de Constituţie şi de lege, dar îşi arogă atribuţii ce aparţin puterii legislative sau Curţii Constituţionale", se precizează în motivare.

CCR a mai susţinut că, prin verificarea circumstanţelor în care a fost adoptată OUG 13, DNA şi-a arogat o competenţă ce poate conduce la un blocaj instituţional.

"Declanşarea unei ample anchete penale care s-a concretizat prin descinderi la Ministerul Justiţiei, ridicarea de acte, audierea unui număr mare de funcţionari publici, secretari de stat şi miniştri a determinat o stare de tensiune, de presiune psihică, chiar pe durata derulării unor proceduri de legiferare, creându-se premisele unui blocaj în activitatea de legiferare. Astfel, sub imperiul unei temeri declanşate de activitatea de cercetare penală şi de formularea unor viitoare acuzaţii care pot determina incidenţa răspunderii penale, Guvernul este blocat în activitatea sa de legiuitor.

Împrejurarea creată goleşte de conţinut garanţia constituţională referitoare la imunitatea inerentă actului decizional de legiferare, de care beneficiază membrii Guvernului, garanţie care are ca scop tocmai protejarea mandatului faţă de eventuale presiuni sau abuzuri ce s-ar comite împotriva persoanei care ocupă funcţia de ministru, imunitatea asigurându-i acesteia independenţa, libertatea şi siguranţa în exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor ce îi revin potrivit Constituţiei şi legilor", se afirmă în motivare.

În această situaţie, CCR a constatat existenţa unui conflict de natură constituţională între DNA şi Guvern, pe care, în calitatea de garant al supremaţiei Constituţiei, trebuie să-l soluţioneze, arătând conduita la care autorităţile publice trebuie să se conformeze.

"În ceea ce priveşte Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, conduita conformă Constituţiei transpare din cele statuate mai sus, şi anume exercitarea competenţelor stabilite de lege în conformitate cu prevederile constituţionale referitoare la separaţia puterilor în stat şi, deci, abţinerea de la orice acţiune care ar avea ca efect subrogarea în atribuţiile altei autorităţi publice. Prin urmare, Ministerul Public nu are competenţa de a desfăşura activităţi de cercetare penală cu privire la legalitatea şi oportunitatea unui act normativ adoptat de legiuitor", se precizează în motivarea CCR.

Livia Stanciu, opinie separată

"Nu există conflict juridic deoarece faţă de stadiul actual al anchetei penale, nu se poate stabili o imixtiune a Ministerului Public în exercitarea competenţei Guvernului de iniţiere şi adoptare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.13.

Ceea ce se constată din actele şi lucrările dosarului, prin raportare la dispoziţiile constituţionale şi legale mai sus reţinute, este că, în cauză, Direcţia Naţională Anticorupţie a acţionat că urmare a denunţului depus, aşadar că urmare a unei sesizări legale, făcând aplicarea normelor de procedură obligatorii în vigoare la momentul înregistrării denunţului, şi conformandu-se acestora.

Astfel cum am subliniat, efectul juridic al denunţului este obligaţia organului de urmărire penală de a se pronunţa cu privire la declanşarea sau nu a procesului penal pentru infracţiunea cu care a fost sesizat prin denunţ. Pentru a se pronunţa, organul de urmărire penală trebuie să parcurgă etapele obligatorii prevăzute de lege, mai sus arătate şi explicitate, iar actele depuse la dosar sunt de natură să probeze realizarea acestei obligaţii legale a reprezentanţilor Ministerului Public.

Dosarul penal în discuţie se află însă în faza de urmărire penală în rem, care, aşa cum am arătat, are un caracteresenţialmente nepublic, iar din documentele depuse la dosar, nu rezultă că s-a anchetat oportunitatea sau legalitatea/constituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.13/2017, ci fapte penale cu privire la care Ministerul Public a fost sesizat prin denunţul formulat, dispunându-se apoi, prin ordonanţă a procurorului, extinderea urmăririi penale cu privire la fapte noi, şi ulterior clasarea pentru parte dintre cele cuprinse în denunţ.

Pretinsele 'nelegalităţi' ale anchetei penale nu formau şi nu pot formă obiectul controlului pe care Curtea Constituţională îl exercită. Acceptarea ideii contrare, cu consecinţa cenzurării legalităţii actelor de urmărire penală îndeplinite în cauză, ar însemna acceptarea încălcării, chiar de către Curtea Constituţională a competenţei altor autorităţi publice, respectiv cea a instanţelor de judecată." (sursa Hotnews.ro)