Jocuri geopolitice masive. Ce stă în spatele războiului tarifar dintre Trump şi UE

Nave comerciale în portul Qingdao, provincia Liaoning, China.
Nave comerciale în portul Qingdao, provincia Liaoning, China. (STR/AFP/Getty Images)

Manifestându-şi exasperarea tot mai mare faţă de refuzul preşedintelui american Donald Trump de a pune capăt războiului tarifar cu China – începând de vineri, SUA va aplica tarife de 25% asupra unor importuri chineze în valoare de 34 miliarde de dolari – Beijingul a propus o nouă idee: formarea unei alianţe cu UE, cel mai mare bloc comercial al lumii, împotriva SUA, promiţând în acelaşi timp să deschidă mai mult economia chineză pentru corporaţiile europene.

Ideea a fost aparent promovată în timpul unor întâlniri în Bruxelles, Berlin şi Beijing între oficiali chinezi seniori, inclusiv vicepremierul Liu He şi ministrul de Externe Wang Yi, conform Reuters. Fiind dispuşi să ofere recompense şi pedepse pentru a-şi atinge obiectivele, în cadrul acestor întâlniri China a aplicat presiuni asupra Uniunii Europene în vederea emiterii, în cadrul unui summit care va avea loc în această lună, a unei declaraţii comune puternice împotriva politicilor comerciale ale preşedintelui Donald Trump.

Totuşi, poate din cauză că nimeni nu a putut pune vreo bază pe promisiunile vreunui Partid Comunist, sau poate din cauza faptului că Beijingul a fost şi va rămâne o putere pur mercantilistă – ale cărei politici protecţioniste le îngroapă cu mult pe cele ale Europei şi Statelor Unite – Uniunea Europeană a respins categoric orice idee privind încheierea unei alianţe cu Beijingul împotriva Washingtonului, înaintea unui summit sino-european care va avea loc în Beijing, în perioada 16-17 iulie.

În urma evoluţiei, este probabil ca summitul să producă un “comunicat modest” care să confirme angajamentul ambelor părţi faţă de sistemul comercial multilateral şi să promită crearea unui grup de lucru pentru modernizarea Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC).

Întâmplător, ultimele două summit-uri sino-europene, în 2016 şi 2017, s-au încheiat ca-n tren - fără vreo declaraţie - din cauza neînţelegerilor masive legate de comerţ şi situaţia din Marea Chinei de Sud, unde Beijingul desfăşoară o campanie agresivă de revendicare a majorităţii teritoriului, construind insule artificiale şi militarizându-le sub privirile îngrijorate ale vecinilor.

Nu întâmplător, de curând, organizaţia Rhodium Group a publicat un raport cuprinzător asupra aşa-numitului comerţ liber practicat de regimul comunist de la Beijing, care arată că restricţiile chinezilor asupra investiţiilor străine sunt mai mari în toate sectoarele, cu excepţia celui imobiliar, comparativ cu cele ale Uniunii Europene. În acelaşi timp, arată raportul, marile achiziţii chineze în blocul european nu ar fi fost posibile pentru companiile UE în China.

Promisiunile Chinei de deschidere reală a pieţei sale interne către companiile internaţionale au fost făcute la începutul anilor 2000, cu prilejul intrării în OMC. Cu toate acestea ele nu s-au realizat nici măcar 18 ani mai târziu, lucru ce contribuie la lipsa totală de credibilitate pe care China o are în cercurile economice.

Cu toate acestea, China se preface că încearcă în continuare să sprijine obţinerea unui acord. Vicepremierul Liu He a declarat, în privat, că ţara sa este pregătită ca la summitul anual să stabilească pentru prima dată care sectoare pot fi deschise pentru investiţiile europene.

Mesajul este dublat de propaganda oficială a Beijingului - în condiţiile în care războiul comercial sino-american a ajuns pe primele pagini ale propagandei comuniste interne, iar mass media de stat chineză promovează mesajul că Uniunea Europeană este de partea Chinei. Într-un comentariu făcut miercuri, agenţia chineză de ştiri de stat Xinhua a precizat că China şi Europa “ar trebui să se împotrivească împreună protecţionismului comercial”. “China şi ţările europene sunt parteneri naturali. Ei cred cu tărie că comerţul liber este un motor puternic pentru creşterea economică global”, a subliniat Xinhua.

Presiunea exercitată de SUA asupra UE va avea un efect de domino asupra Chinei - pentru a rezista, UE va începe să strângă şurubul asupra importurilor chineze - astfel că SUA va reuşi să scoată castanele din foc - să reteze abuzurile chineze fără a risca foarte mult un răspuns brutal - de exemplu vânzări masive ale rezervelor valutare chineze în USD sau ale bonurilor de Trezorerie - folosind mâna Europei.

Refuzul Europei de a se alia cu un partener - chiar lipsit de orice morală şi credibilitate, aşa cum este regimul comunist chinez - poate avea la bază o recunoaştere, măcar tacită, a faptului că plângerile aduse de Donald Trump faţă de regimul protecţionist al Chinei şi de includerea acesteia în OMC sunt perfect valabile.

În ciuda tarifelor impuse de Trump asupra exporturilor europene de metale şi ameninţărilor sale de a lovi industria europeană de automobile cu tarife piperate, Bruxelles-ul împărtăşeşte temerile Washingtonului legate de pieţele închise ale Chinei.

Membrii marcanţi ai administraţiilor anericane anterioare au declarat în repetate rânduri că Beijingul se foloseşte de statutul său în cadrul OMC pentru a submina comerţul liber din interior, folosind muncă din cadrul sistemului laogai - o reţea vastă de lagăre de muncă şi puşcării negre - precum şi prin manipularea şi controlarea yuanului, ţinut devalorizat pentru a subvenţiona mascat exporturile.

“Suntem de acord cu aproape toate plângerile pe care SUA le are împotriva Chinei, doar că nu suntem de acord cu modul în care abordează problema Statele Unite”, a afirmat un diplomaţi pentru Reuters.

Oferta Beijingului faţă de Europa ar putea avea un motiv cu totul diferit decât izolarea lui Trump: oferta pe care o face China la summitul sino-european din această lună - posibilitatea existenţei, pe viitor, a unor controale mult mai stricte din partea Uniunii Europene.

Presiunea exercitată de SUA asupra UE va avea un efect de domino asupra Chinei - pentru a rezista, UE va începe să strângă şurubul asupra importurilor chineze - astfel că SUA va reuşi să scoată castanele din foc - să reteze abuzurile chineze fără a risca foarte mult un răspuns brutal - de exemplu vânzări masive ale rezervelor valutare chineze în USD sau ale bonurilor de Trezorerie - folosind mâna Europei.

Rezumând poziţia Europei, un diplomat a declarat pentru Reuters că “nu ştim pe moment dacă această ofertă de deschidere [a pieţei şi economiei] este una reală”, adăugând că “este improbabil [ca oferta] să marcheze o schimbare sistemică”.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Economie