De ce preia Germania cei mai mulţi refugiaţi

Cancelarul german Angela Merkel.
Cancelarul german Angela Merkel. (ODD ANDERSEN / AFP / Getty Images)

Cancelarul Angela Merkel a anunţat iniţial că Germania se aşteaptă la 800.000 de cereri de azil anul acesta, a deschis graniţa pentru refugiaţii sirieni şi a suspendat temporar regulamentele de la Dublin pentru a evita un dezastru umanitar în Ungaria. În prezent, ea a făcut o voltă, reintroducând controalele la frontiera cu Austria. Calculul este asimilarea primului val şi transformarea lui pe termen lung în forţă de muncă calificată.

S-a speculat mult în legătură cu poziţia Berlinului în criza refugiaţilor. Pare total paradoxal ca Angela Merkel care declara eşecul total al multiculturalismului în Germania să fie cea care-i îndeamnă pe nemţi să arate flexibilitate şi să-i primească cu braţele deschise pe sirieni. Scriam la vremea respectivă că multiculturalismul, servit ca un termen golit de sens de apologeţii corectitudinii politice, este un eşec total pentru că a încurajat separarea sub pretextul toleranţei. Referitor la ideologia Multi-kulti, care n-a fost decât o formă fără fond, Seyran Ateş, o apărătoare a femeilor musulmane abuzate de soţii lor în Germania, îmi spunea într-un interviu că „aceasta se bazează pe ideea potrivit căreia culturile care nu se amestecă deloc pot trăi separate, una lângă alta. Alăturarea unor culturi fără obiective şi valori comune nu este însă o soluţie bună pentru o societate multiculturală. Se discută în fiecare zi despre integrare şi migraţie şi toţi îşi dau cu părerea. Nemţilor le place să dezbată mult timp, dar problemele nu sunt rezolvate astfel, ci mai degrabă tocate, până ce se observă că ele s-au acutizat. De mulţi ani se încearcă minimalizarea efectelor emigraţiei şi menţinerea unui număr scăzut de nou-veniţi”.

Actualul val de imigranţi vine pe un fond deja problematic. Într-un serial realizat la Berlin am arătat care sunt problemele pe care le ridică integrarea musulmanilor în Germania. Seyran Ateş îmi vorbea deja despre instituirea de societăţi paralele, în care se practică un Islam mai conservator decât în Turcia, şi în care pe pământ german au loc crime de onoare şi căsătorii forţate. Germania care până acum nu recunoştea că este o destinaţie de migraţie şi îi denumea pe turci Gastarbeiter, amăgindu-se ca aceştia se vor întoarce înapoi, este acum ţara care va primi cel mai mare număr de refugiaţi din UE.

Fluxul uriaş de imigranţi a forţat Germania să-şi schimbe total abordarea avută ani de zile legată de o politică de azil restrictivă, aproape peste noapte. Din păcate însă Willkommenskultur-ul nemţesc, un alt termen golit de sens, nu este echivalent cu capacitatea de a-i integra pe noii veniţi. Nu mult înainte de declanşarea exodului dinspre Orientul Mijlociu spre Europa, Germania s-a confruntat cu o largă mişcare populară împotriva Islamizării ţării, PEGIDA, care a apărut şi ca o reacţie la pericolul salafist. PEGIDA pare să se fi stins, dar ar putea căpăta amploare din nou odată ce criza refugiaţilor va pune la grea încercare capabilităţile statului german.

Dincolo de germanii care i-au primit pe refugiaţi şi pe copiii lor cu bomboane şi jucării şi de numeroşii voluntari care s-au grăbit să-i ajute pe cei aflaţi în nevoie, există temeri în societate şi o extremă dreaptă tot mai agresivă care încearcă să profite de acestea. Numărul atacurilor asupra imigranţilor şi al incendierilor adăposturilor pentru refugiaţi creşte în fiecare zi.

În acest context, se pune întrebarea de ce Merkel a decis să deschidă larg uşile unor oameni care vor fi greu de integrat, deoarece au altă cultură, nu cunosc limba şi în multe cazuri nu au nicio educaţie. Un prim răspuns poate fi că Germania, cea mai puternică ţară a Europei din punct de vedere economic, trebuie să-şi asume acum răspunderea care-i revine pentru că s-a baricadat ani de zile în spatele regulilor de la Dublin, lăsând ţări precum Grecia şi Italia să ducă toată povara. Mai mult, declaraţia iniţială germană a fost că cei 800.000 vor veni oricum, atraşi de perspectivele unei vieţi mai bune, în Germania, fie că Berlinul vrea sau nu. Autorităţile germane au înţeles că ţările prin care trec refugiaţii nu-i vor putea opri şi neavând nici capacitatea de a gestiona problema pe propriul teritoriu, s-ar fi ajuns la o catastrofă umanitară. „Este o provocare majoră pentru noi, dar care era alternativa? Să aşteptăm până oamenii mor şi să avem scene oribile pe autostrăzile din Ungaria? Nu există alternativă”, ar fi declarat un consilier al lui Merkel, potrivit Reuters.

O altă explicaţie care a fost dată pentru generozitatea germană a fost aceea că Germania caută să-şi îmbunătăţească imaginea la nivel european, care a fost grav afectată de dictatul de austeritate impus Greciei, perceput în multe ţări ca urmărind interese naţionale şi electorale înguste şi egoiste. Merkel ar arăta astfel că este liderul binevoitor care îşi asumă responsabilitatea ce-i revine în calitate de conducător al celei mai puternice economii a Europei.

S-a vorbit de asemenea despre dorinţa Berlinului de a juca un rol mai important în Orientul Mijlociu, unde preluarea refugiaţilor ar fi apreciată de multe state arabe. Personal mă îndoiesc că Germania a acceptat costuri sociale, financiare, economice atât de mari doar pentru a-şi proiecta influenţa şi soft power-ul într-o regiune în care nu a fost un mare jucător.

Forţa de muncă suplimentară

Mai plauzibil pare calculul pragmatic, făcut după începerea fluxului migratoriu actual, că imigranţii vor deveni acea forţă de muncă calificată de care Germania are mare nevoie pentru a-şi salva economia, pe fondul unei îmbătrâniri accelerate a populaţiei, a creşterii speranţei de viaţă şi a unei rate a natalităţii foarte scăzută, cea mai mică din lume, de 8,2 naşteri la fiecare 1.000 de oameni, potrivit datelor Kiel Institute for World Economy, citate de CNN. „Dacă vom reuşi să-i instruim repede pe cei care vin la noi şi să le găsim locuri de muncă, atunci vom rezolva una dintre cele mai mari probleme pentru viitorul economic al ţării noastre: insuficienţa forţei de muncă”, declara joia trecută în faţa Bundestagului ministrul Economiei, Sigmar Gabriel în acest sens.

Aceasta va fi una dintre principalele provocări. Firmele germane şi statul sunt dispuse să investească în cursuri de limbă şi stagii profesionale pentru ca refugiaţii să înveţe germana şi meserii practice precum brutar, instalator şi altele pe care nemţii nu vor să le practice. În Germania sunt la mare căutare ingineri, specialişti IT, instalatori, medici, asistente medicale şi, mai ales, îngrijitori pentru persoane în vârstă. De exemplu, Camera de Comerţ din Dortmund (HWK) a selecţionat 15 imigranţi, dintr-un grup de 85, proveniţi din Siria, Congo şi Eritrea, pentru a urma cursuri de calificare în meserii precum mecanici, electricieni, montatori de parchet sau opticieni, arată Reuters. Şi mai există multe iniţiative de acest fel.

Problema este că mulţi dintre refugiaţi sunt complet necalificaţi, iar unii dintre ei chiar analfabeţi, astfel încât statul german va trebui să investească serios în ei pentru a-i transforma în forţă de muncă calificată. Iar până vor deveni angajabili, asistenţa socială pentru imigranţi va pune presiune pe bugetul de stat, Ministrul Muncii, Andrea Nahles, estimând că numărul imigranţilor beneficiari de ajutoare sociale ar putea ajunge până la sfârşitul anului la circa 460.000.

Refugiaţii ar urma sa devină acea forţă de muncă calificată de care Germania are mare nevoie pentru a-şi salva economia, pe fondul unei îmbătrâniri accelerate a populaţiei şi a unei rate a natalităţii foarte scăzută, cea mai mică din lume, de 8,2 naşteri la fiecare 1.000 de oameni.

Deocamdată Germania se bazează pe faptul că şomajul în ţară este la cel mai mic nivel de la reunificare, în jur de 6,4%, iar creşterea economică susţinută i-a permis guvernului să realizeze un surplus bugetar record de 21 miliarde de euro în prima jumătate a anului. „Generozitatea este o chestiune de prosperitate, ceea ce Franţa, Italia şi Spania nu au”, explica în acest sens Josef Joffe, editorul săptămânalului Die Zeit.

Instituţii suprasolicitate

Guvernul Merkel a alocat peste 6 miliarde de euro pentru adăpostirea şi îngrijirea celor 800.000 de aplicanţi la azil aşteptaţi să sosească anul acesta. Totuşi odată cu venirea primului val de imigranţi, Landul Bavaria, unul dintre cele mai bogate, dă deja semne că este depăşit de situaţie. Primarul oraşului München, Dieter Reiter, a criticat lipsa de solidaritate a autorităţilor centrale şi a celorlalte Landuri, amintind că în capitala bavareză doar sâmbătă au ajuns 13.000 de oameni, în timp ce alte Landuri au preluat doar 8 autobuze cu 400 de oameni, potrivit Spiegel.

Vicecancelarul Germaniei, Sigmar Gabriel, a avertizat şi el pentru ziarul Tagesspiegel că „Germania este deja la limita capabilităţilor sale. Nu este vorba doar despre numărul de migranţi, ci şi despre viteza cu care sosesc care face situaţia greu de gestionat”.

Comunele şi Landurile au cerut deja mai mulţi bani de la centru, avertizând că alocările actuale sunt insuficiente. Mai mult, este nevoie de o suplimentare serioasă a personalului responsabil pentru ajutorarea şi integrarea refugiaţilor, de spaţii de cazare şi de accelerarea procedurilor de tratare a cererilor de azil în contextul în care Oficiul pentru migranţi şi refugiaţi este blocat de sute de mii de cereri vechi de azil nesoluţionate. La toate aceste probleme complicate, guvernul trebuie să găsească repede un răspuns.

În plus, potrivit unui sondaj Emnid realizat pentru canalul TV N24, doi din trei germani cred că guvernul face o treabă proastă sau foarte proastă în gestionarea crizei, ceea ce arată că costurile vor fi şi politice, nu doar economice. La o primă vedere, Merkel este aflată la al treilea mandat şi nu mai are ce pierde. De modul în care va gestiona criza refugiaţilor va depinde însă în mare parte cum va intra în istorie. Cancelarul a recunoscut că această criză va transforma Germania şi avea dreptate. Rămâne de văzut dacă ţara cea mai bogată a Europei va face faţă provocării sau va pierde controlul.

Schimbare de curs

Măsura reintroducerii controalelor vamale la graniţa cu Austria şi apelurile la un sistem de cote obligatorii la nivelul UE pentru împărţirea refugiaţilor arată că Germania, în ciuda încrederii afişate, este deja suprasolicitată, deşi valul de refugiaţi este abia la început. Merkel încearcă să împiedice o imigraţie masivă necontrolată, care ar prăbuşi ţara în haos, şi să câştige timp pentru a putea gestiona măcar fluxul deja intrat pe teritoriul german. De asemenea, aşa cum arăta BBC, schimbarea macazului este menită să-i liniştească pe aliaţii de la CSU şi autorităţile regionale, care se confruntă direct cu o provocare logistică uriaşă, şi să dea impresia că situaţia este sub control.

Pe de altă parte, anunţul reintroducerii controalelor la frontieră nu a avut însă efectul scontat de a pune presiune pe celelalte state europene să împartă povara cu Germania. Consiliul JAI al miniştrilor de Interne s-a terminat fără niciun rezultat palpabil. Berlinul nu a reuşit să se impună şi să obţină solidaritatea esticilor.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii