De ce a întors Republica Moldova spatele Rusiei

Republica Moldova şi regiunea sa separatistă pro-rusă Transnistria ilustrează politica externă disfuncţională din spaţiul post-sovietic, potrivit unei analize semnate de Anders Aslund, senior fellow la Institutul Peterson pentru Economie Internaţională, în ediţia de joi a publicaţiei ruse de limbă engleză The Moscow Times.

R.Moldova a ajuns cea mai săracă ţară din Europa din cauza unei tranziţii dificile şi a protecţionismului UE, Rusiei şi Ucrainei. Fiind dominată de agricultură, a fost mai vulnerabilă decât oricare altă ţară post-comunistă. În timp ce UE a fost protecţionistă la început, acum Rusia este principala vinovată. Ponderea UE în exporturile R.Moldova a crescut de la 35% în 2000 la 51% în 2011, în timp ce cota Rusiei a scăzut de la 45% la 20%.

Potrivit ''Freedom House'', R.Moldova este cea mai liberă şi mai democratică ţară post-sovietică. Comuniştii au condus timp de mulţi ani, dar guvernul actual este o coaliţie de centru-dreapta democratică.

R.Moldova are nevoie de câteva lucruri în plus pentru a prospera. Întâi de toate, de un acces adecvat pe piaţă pentru a-şi extinde exporturile. Dacă acest lucru se va întâmpla, investiţiile străine directe vor putea creşte. Prin creşterea exporturilor şi investiţiilor străine, guvernanţa mediocră ar trebui să se amelioreze, făcând ţara şi mai atractivă. În contextul în care valorile terenurilor cresc, fragmentarea excesivă a terenurilor agricole va înceta iar agricultura şi industria alimentară se vor dezvolta odată cu industria manufacturieră pe baza forţei de muncă ieftină şi calificată. Mai mult, unii dintre numeroşii imigranţi ai RMoldova în Rusia şi Europa de Sud se vor întoarce acasă.

UE a început în sfârşit să acorde atenţie R.Moldova, deoarece dintre cele şase ţări din programul Parteneriatului Estic al UE - Belarus, Ucraina, R.Moldova, Armenia, Azerbaidjan şi Georgia - R.Moldova este cea mai democratică.

La sfârşitul lunii iunie, premierul ţării, Vlad Filat, a realizat tot ceea ce ar fi putut spera la Bruxelles. În special, a semnat un acord privind facilitarea regimului de vize. UE a acordat, de asemenea, un grant de 28 de milioane de euro (34 milioane dolari) pentru acest an. Cel mai important, a lansat negocierile privind un acord de asociere, inclusiv un acord de liber schimb profund şi cuprinzător. Ambele părţi speră să finalizeze acest acord important până în iunie 2013. Acest lucru ar putea reprezenta realizarea majoră pentru R.Moldova, potrivit semnatarului articolului.

Între timp, Rusia nu face nimic bun pentru niciuna din ţări, consideră autorul analizei. Politica sa privind R.Moldova poate fi descrisă ca un atac cu şase componente ostile, care constă în discriminare comercială, presiune pentru aderare la Uniunea Vamală, agresiune Gazprom, sprijin pentru Transnistria, obstrucţie prin Biserica Ortodoxă Rusă şi o părtinire clară în favoarea Partidului Comuniştilor.

Rusia a urmărit, în general, o politică comercială capricioasă şi neprietenoasă faţă de R. Moldova. În 2006, a interzis brusc importul de vinuri din R.Moldova, reducând la jumătate exporturile ţării în Rusia.

Piesa centrală actuală a politicii Rusiei privind RMoldova este cererea sa ca Chişinăul să se alăture Uniunii Vamale cu Belarus şi Kazahstan. Din cauză că acest lucru va perturba expansiunea comercială vitală a R.Moldova spre UE şi va bloca posibilitatea unui acord de liber schimb benefic cu UE, niciun guvern responsabil al R.Moldova nu va putea face acest lucru, mai ales că Uniunea Vamală nu oferă nicio garanţie împotriva măsurilor protecţioniste frecvente ale Rusiei.

Deşi R.Moldova a cedat controlul şi dreptul de proprietate al gazoductelor sale Gazpromului, nu a primit nimic în schimb. Gazprom cere în continuare preţuri exorbitant de ridicate la gaze de peste 400 de dolari pentru 1.000 de metri cubi, mult mai mult decât percepe clienţilor din UE. Lecţia evidentă este că orice concesie făcută Rusiei va fi pedepsită de Moscova cu cereri suplimentare, potrivit autorului analizei.

Transnistria este adesea descrisă ca ''un parc tematic'' sovietic, dar conducătorii ei încearcă să justifice semi-autonomia teritoriului lor ca pe o ''odă'' pentru armata imperială rusă. Transnistria rămâne în afara jurisdicţiei Chişinăului, din cauza prezenţei a 1.000 de soldaţi ruşi, pe care Kremlinul îi clasifică drept forţe de menţinere a păcii, la fel ca în Abhazia şi Osetia de Sud. Transnistria nu plăteste pentru gazul său, pe care îl obţine efectiv gratuit de la Gazprom.

În mod logic, conducătorii Transnistriei s-au ocupat de construirea de monumente închinate unor generali ţarişti. Aleksandr Suvorov l-a înlocuit pe Lenin ca erou local, din moment ce a încorporat Transnistria în Imperiul Rus în 1780. El figurează chiar pe bancnotele rublelor locale. Prinţul Grigori Potemkin este a doua figură istorică favorită, foarte potrivit dat fiind că şi-a construit aici sate. Dar un nou monument construit în cinstea Baronului Munchhausen la vechea cetate turcească de la Bender, ia premiul chiar şi pentru un parc tematic. Justificarea este că, de fapt, el a luptat împotriva turcilor ca ofiţer imperial rus.

Transnistria nu a păstrat sistemul economic sovietic sau proprietatea de stat. Dimpotrivă, arată ca un capitalism monopolist într-o singură familie. Totul pare să aparţină companiei numită sugestiv 'Sheriff'. Aceasta deţine supermagazine, benzinării precum şi marea fabrică de coniac şi vin, în timp ce a construit un impresionant palat al sporturilor pentru locuitorii din Tiraspol. Se spune că fiul fostului lider transnistrean Igor Smirnov controlează Sheriff.

Cel mai puternic braţ al Kremlinului în R.Moldova este atotputernica Biserică Ortodoxă Rusă. Aceasta face agitaţie împotriva ambiţiilor europene ale Chişinăului. Cel mai recent, Biserica şi Partidul Comuniştilor încă puternic au mobilizat împotriva unei legi anti-discriminare, care ar acorda drepturi egale pentru homosexuali, o cerinţă a UE pentru liberalizarea vizelor.

R.Moldova este doar un exemplu al politicii auto-distructive a Rusiei în spaţiul post-sovietic. Uniunea Vamala nu aduce beneficii Rusiei ci îi înstrăinează pe toţi. Drept consecinţă, doar opt ţări care fac parte din Comunitatea Statelor Independente (CSI) au semnat acordul recent multilateral de liber schimb şi numai Rusia şi Belarus l-au ratificat. După cererile dure adresate de Putin la Taşkent, ca Uzbekistanul să semneze noul acord de liber schimb, preşedintele uzbek Islam Karimov a decis să scoată ţara sa din Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă.

Gazprom comite abuzuri împotriva tuturor, în special în Turkmenistan, unde a lăsat conducta spre Rusia să explodeze în aprilie 2009, convingând Turkmenistanul să nu vândă nimănui în afara Rusiei. Comportamentul brutal al lui Putin face ca liderii din CSI să evite summiturile grupului. După războiul Georgiei cu Rusia, în 2008, Tbilisi a plecat din CSI cu totul. Dacă Rusia continuă politica sa actuală, mai multe ţări i-ar putea urma exemplul, consideră autorul articolului.

Politica Rusiei în spaţiul post-sovietic este costisitoare pentru toţi, dar mai ales pentru Rusia, deoarece face ca ţările din CSI să nu aibă de ales decât să întoarcă spatele Rusiei. Nu este surprinzător că R.Moldova face tot ce poate pentru a ajunge mai aproape de UE, conchide analistul.