Agenţia iraniană Fars dezvăluie că Rusia l-a avertizat pe Erdogan cu câteva ore înaintea puciului

Odată cu iminenta trecere a Turciei de partea Kremlinului, întrebarea care se pune este ce a mai rămas din fosta Aliantă Nord Atlantică. Victoria Kremlinului în Orientul Mijlociu este totală, iar acum Alianţa are de administrat o relaţie toxică cu un fost partener pe care nu mai poate pune nicio bază.
Vladimir Putin împreună cu Recep Tayyip Erdogan la Ankara, arhivă, 2004
Vladimir Putin împreună cu Recep Tayyip Erdogan la Ankara, arhivă, 2004 (TARIK TINAZAY/AFP/Getty Images)

Conform agenţiei de ştiri oficiale a Iranului, Fars, şi a unor organizaţii mass media arabe, care citează surse diplomatice din Ankara, Rusia este cea care l-a ajutat pe preşedintele turc Recep Erdogan să supravieţuiască unei tentative de puci prin interceptarea comunicaţiilor criptate.

Agenţiile ruse de informaţii l-ar fi informat pe preşedintele turc cu câteva ore înaintea puciului, exact înainte ca operaţiunea să înceapă să se desfăşoare, conform dezvăluirilor, care oficializează, practic, noua axă Turcia - Rusia.

Informaţiile despre puci ar fi fost colectate de serviciile militare ale Rusiei din regiune. Analiştii sunt de părere că rolul cheie în adunarea de informaţii ar fi fost deţinut de instalaţiile militare de la baza aeriană de la Hmeimim din nordul Siriei, care găzduieşte sisteme moderne de interceptare, capabile să captureze şi să decripteze mesaje radio, dezvăluind astfel planurile generalilor turci de instaurare a unui regim militar şi de capturare şi/sau omorâre a preşedintelui Erdogan.

Informaţiile primite de Erdogan de la agenţiile ruse au dat regimului de la Ankara suficient timp pentru a prepara un răspuns adecvat evacuând hotelul unde era staţionat preşedintele turc, înainte ca mai multe elicoptere militare să sosească şi să bombardeze hotelul.

Dacă informaţiile dezvăluite de Fars sunt adevărate, ele ar explica convorbirea care a avut loc a doua zi, 17 iulie, între Erdogan şi Vladimir Putin, precum şi sechestrarea, de către Ankara, a soldaţilor americani şi a tehnicii nucleare la Incirlik.

Rolul dual jucat de Erdogan în relaţia cu Rusia şi China, este probabil cheia rezolvării acestui mister, iar recenta declaraţie de împăcare cu Rusia, după doborârea avionului rus de către aviaţia turcă, este şi el semnificativ pentru evoluţia geopolitică majoră din regiune - declanşând, probabil, chiar începerea organizării puciului.

Sursele ruseşti au indicat aparent agenţiei MIT de informaţii turce că "teroriştii" încercau să-l captureze sau să-l lichideze pe preşedintele turc. A fost dezvăluit şi un material video, care arată că în Marmaris, oraşul unde staţiona Erdogan, existau deja soldaţi pucişti.

Nu este de aşteptat ca Rusia să confirme public adevărul despre aceste dezvăluiri, care provin probabil de la SVR, agenţiile de spionaj ale armatei ruse. Cu toate acestea comentariul făcut de purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dimitri Peskov, este semnificativ:

“Nu deţin asemenea informaţii şi nu cunosc sursele la care se referă agenţia Fars”.

De notat, declaraţia lui Peskov nu neagă colaborarea ruşilor cu Erdogan.

Conversaţia telefonică ce a avut loc în dimineaţa zilei de 17 iulie între preşedinţii Putin şi Erdogan este şi ea semnificativă. Este prima pe care Erdogan a avut-o cu un lider străin, după puci, şi a fost iniţiată de Vladimir Putin, fiind, probabil, un gest simbolic de sprijin. La momentul respectiv, situaţia în Turcia era încă instabilă, unele unităţi militare turce afiliate puciştilor opunând încă rezistenţă.

În lumina noilor dezvăluiri semi-oficiale, este de aşteptat ca situaţia geopolitică din zonă să se schimbe dramatic, mai ales după ce oficiali turci au declarat deja, folosind media socială, că SUA este implicată în lovitura de stat.

Alianţa mai există?

Canalul pe care a fost dezvăluită informaţia este şi el ales cu grijă. Iranul este un alt aliat major al Rusiei în zonă. Întâmplător, la Washington tocmai a izbucnit un nou scandal, privind clauzele secrete "negociate" de administraţia Obama cu Teheranul, care practic au permis Iranului să îşi dezvolte mai departe un program nuclear.

Cu acest ultim episod al puciului din Turcia, eşecul politicii administraţiei Obama în Orientul Mijlociu devine final. Evoluţia, după dezastrul marcat de secretarul de stat Hillary Clinton în Libia, implicarea jalnică în Siria, acordul nuclear perfectat de SUA cu Iranul şi retragerea americană de pe scena de conflict din Siria după impunerea, de către Rusia, a zonei no-fly, aduce mai degrabă a program decât a serie de greşeli monumentale.

Tiparul nu a scăpat neobservat de aliaţi tradiţionali - precum Israelul - care s-au orientat rapid către noul stăpân al regiunii - Moscova.

Alianţa îşi vede acum distrusă singura insulă de sprijin rămasă în Turcia - eşalonul superior al armatei turce - şi va trebui să administreze o relaţie complet distrusă cu un potenţial inamic câştigat de Kremlin chiar în sânul Alianţei, care are acces atât la sisteme strategice cât şi la diverse secrete militare.

Toate acestea în faza finală a campaniei prezidenţiale americane, având doi candidaţi catastrofali din punctul de vedere al cunoştinţelor şi experienţei în politica externă.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Externe