Violeta Alexandru propune acelaşi nivel de salarizare în administraţia centrală şi în cea locală dar şi normarea muncii
Deputata USR Violeta ALexandru, fostă ministră a Muncii, a transmis luni, pe Facebook, că proiectul de lege pentru salarizarea personalului din sistemul public ar trebui să răspundă unor teme mari, tot auzite în societate, dar încă nelămurite, înainte de redactarea unui text de lege.
De asemenea, fosta ministră a subliniat că, înainte de a fi scrisă, legea trebuie trecută prin Codul Administrativ, Codul Muncii, legi distincte în anumite domenii care ating şi salarizarea, practici locale de completare a salariilor din surse ale administraţiei locale etc.
Redăm postarea deputatei Violeta Alexandru
„În legătură cu acest proiect de lege pentru salarizarea personalului din sistemul public,
1. Eu pot să sper că va exista un timp suficient de dezbateri care să înceapă cu prezentarea viziunii iniţiatorului din care să îmi dau seama cum vede realităţi importante din sistemul public:
• mişcările continue dintr-o instituţie în alta, după salarii. În opinia mea, în administraţia centrală, personalul de execuţie (TESA, să îi spunem) trebuie să aibă acelaşi salariu peste tot pentru a opri acest fenomen care dezechilibrează funcţionarea unei instituţii. Acelaşi nivel în administraţia centrală, acelaşi în cea locală. Eu îi consider pe cei din companiile publice în care statul este acţionar unic/majoritar – para-bugetari. Trebuie oprit fenomenul mutării la companii pentru salarii diferite sau chiar pentru păstrarea locului de muncă la stat. Nici nu mai deschid aici discuţia valului de societăţi locale înfiinţate, parcă, drept colac de salvare în menţinerea salariaţilor/salariilor.
• trebuie, într-un an de la apariţia noii legi, să se normeze munca în sistemul public. Tot ceea ce face fiecare se înregistrează într-un program de gestiune a performanţei. Sunt convinsă că ţările care folosesc (şi pe care le cunosc) ar fi bucuroase să ne acorde asistenţă. Ziua/săptămâna de lucru nu se poate încheia fără să introduci rezultatele activităţii într-un sistem simplu şi modern care va arăta, în mod obiectiv, conducerii ce merge şi ce nu merge bine. Urmând să răspundă, în primul rând, şefii pentru că nivelul crescut al venitului lor asta presupune - să meargă lucrurile bine.
• standardele de recrutare au rămas în urma ritmului de creştere a veniturilor din sistemul public. Crescând, în timp, veniturile pe fondul presiunii inflaţiei/preţurilor mari la absolut tot dar şi din alte motive, nu prea mai poţi avea uşor o discuţie obiectivă. Noi nu am făcut reorganizarea administrativă şi ca atare păstrăm şi plătim personal în unităţi administrative-teritoriale fără ca ele să aibă propriile venituri.
• sporurile. Am ferma convingere că acest subiect nu e înţeles în România. Dacă nu e timp, nici nu se poate face înţeles. La noi se discută amestecat şi fără o cunoaştere a practicilor internaţionale. S-a pierdut sensul iniţial al unui spor. Raportul dintre componenta fixă şi cea variabilă probabil că se va explica. Am opinia mea. Ultima decizie aici va ţine de Ministerul Finanţelor.
• sistemul de indexare, normal să existe, trebuie să fie simplu – cu rata inflaţiei. Sun ţări care se raportează la salariul mediu brut pe economie, etc. Orice altceva (un indicator inventat) înseamnă că ultima decizie o păstrează decidentul politic. Îngheţarea salariilor câtă vreme, bine stabilite de la început, ar putea creşte doar în funcţie de un parametru (dincolo de suplimentul de vechime) – doar practică excepţională. Principiul trebuie prevăzut în lege.
Mă aştept ca, de la început, viziunea să răspundă unor teme mari tot auzite în societate dar încă nelămurite înainte de redactarea unui text de lege:
• noua lege va încuraja, adică va acorda salarii mari tinerilor care intră în sistem astfel încât, de la început, să fie aproape de salariile celor cu experienţă sau vede invers lucrurile?
• noua lege va asuma că salariile din sistemul public nu ar trebui să depăşească salariile din privat (per domenii) sau, pentru că se doresc specialişti în sistem, este pregătită să explice de ce veniturile sunt şi pot rămâne mai mari? SAU
2. Eu pot să constat că nu mai e timp de nicio dezbatere pe fond, că suntem sub presiunea termenului limită din PNRR şi că important e să primim banii. Deci că trebuie să depunem ceva, un proiect. Şi atunci, mă opresc aici rămânând, în continuare, cu întrebarea pe care o lămurim cu altă ocazie:
Urmărim să avem o administraţie plătită decent pentru a livra servicii publice de calitate, una perfomanţă şi în numărul optim dat de iminenta trecere la digitalizare în care, de la început, intri printr-un proces de selecţie cu adevărat competitiv SAU urmărim egalizare, cât mai mult, în drepturi salariale dar şi economie la buget însă fără prea multe tensiuni sociale?
Se scrie un proiect al legii salarizării în sistemul public dar adevărul e că, înainte de a te apuca de scris, trebuie trecut prin Codul Administrativ, Codul Muncii, legi distincte în anumite domenii care ating şi salarizarea, practici locale de completare a salariilor din surse ale administraţiei locale, etc. Spun asta NU în sensul în care o lege a salarizării ar trebui să facă micro-management. Ea trebuie să stabilească, simplu şi explicit, principii, reguli.
Nu e un subiect mic, este greu dar nu e imposibil de condus o dezbatere profesionistă tocmai pentru că ai şansa să pui lucrurile pe drumul corect. Mă scuzaţi dacă sunt prea ambiţioasă; aşa îl doresc – corect, simplu, coerent, ambiţios, profesionist. Nu cârpit.”
