Uniunea Europeană nu poate ignora problema sa românească (Wall Street Journal)

România a făcut obiectul unui interes crescut din partea investitorilor în ultimii câţiva ani, în contextul în care Bucureştiul s-a străduit să diminueze vastul sector de stat şi să amelioreze competitivitatea, însă corupţia care continuă şi eruperea unei încurcate crize politice ameninţă în aceste momente să împingă ţara înapoi în zona de risc economic, scrie Tom Gallagher într-un articol apărut vineri în Wall Street Journal.

Noul guvern al premierului Victor Ponta, nemulţumit de faptul că unii susţinători de frunte ai stângii au fost trimişi la închisoare sub acuzaţia de corupţie, este hotărât să-l îndepărteze din funcţie pe preşedintele centrist Traian Băsescu. Oficialii lui Ponta îl acuză pe dl Băsescu de intervenţie în sistemul de justiţie. Mutările procedurale complexe ale guvernului Ponta, pentru care termenul de bizantine pare inadecvat, au determinat Uniunea Europeană să avertizeze luna trecută că premierul ar putea abuza de echilibrul constituţional al puterilor pentru a asigura destituirea dlui Băsescu.

Guvernul Ponta a mers totuşi înainte, organizând luna trecută un referendum pentru a finaliza destituirea dlui Băsescu. Nu a reuşit însă să obţină participarea necesară de 50% - au votat doar 46%, pe fondul unui boicot al susţinătorilor preşedintelui şi al unor acuzaţii de vot multiplu în fieful lui Ponta. Curtea Constituţională urmează să decidă luna viitoare cu privire la validitatea referendumului.

Între timp, eforturile continue ale guvernului de a-l menţine pe dl Băsescu privat de funcţie au dominat ultimele două săptămâni ale vieţii politice româneşti. După proteste publice, Bucureştiul a abandonat o încercare bizară de a organiza un recensământ pentru a arăta că electoratul este de fapt cu două milioane de votanţi mai mic decât se credea iniţial. Săptămâna aceasta ministrul de interne al dlui Ponta a demisionat, evocând presiuni politice înaintea deciziei curţii. Dl Ponta l-a înlocuit prompt, împreună cu miniştrii de externe, justiţie şi pentru relaţia cu parlamentul.

Este uşor ca toate acestea şi politica românească în general să fie privite ca nişte conflicte de personalitate duse la extrem. Mulţi oameni - în principal români - se plâng că ţării îi lipseşte un fel de genă socială care i-ar permite unei societăţi democratice să funcţioneze normal. Această atitudine este de înţeles, dată fiind îndelungata istorie a României de invazii străine dezastruoase şi conducători nedrepţi şi capricioşi.

Dar principala problemă nu constă într-un caracter naţional deficitar, ci mai curând în existenţa unui stat al cărui obiectiv primordial este de a servi grupuri de interese.

Aceste grupuri puternice îşi bat joc de concepte cum ar fi calitatea de cetăţean, opinia publică şi interesul naţional, îndeosebi prin controlul lor asupra unei mari părţi a media. De exemplu magnatul de televiziune Dan Voiculescu, fost colaborator cu poliţia secretă din epoca Ceauşescu care a primit un loc în Senat în 2004 şi a demisionat abia anul acesta, la vârsta de 65 de ani. Într-un raport din 2009, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa a atras atenţia asupra unei atitudini marcate anti-Băsescu în ziarul Jurnalul Naţional şi la postul de televiziune Antena 1, amândouă controlate de dl Voiculescu.

Altfel spus, problema României este că statul impus de vechiul regim comunist încă nu a fost suficient desţelenit. În pofida pretenţiilor sale universaliste, statul a folosit frica şi teroarea pentru a menţine decenii la rând o castă domnitoare privilegiată. Această elită nu a dispărut odată cu linşarea judiciară a lui Nicolae Ceauşescu, în 1989. În schimb, vechile structuri au încercat să-şi prelungească influenţa minând schimbări democratice şi economia de piaţă şi marginalizând forţe care doreau schimbarea adevărată.

Aceste grupuri bine conectate continuă să se bucure de o cvasidominaţie asupra vieţii economice în mare parte din ţară, mai ales în sud. Reţele de clientelism în afacerile şi administraţia locale îi îndepărtează pe competitori şi intimidează tribunalele şi poliţia, devenite experte în recurgerea la stratageme legale nesfârşite pentru a amâna urmăririle anticorupţie.

Probabil cel mai colorat baron provincial este primarul de Constanţa, amator de surf şi costumaţii de bal mascat. Ideea lui Radu Mazăre de stimulare a economiei este de a promova 'turismul fără constrângeri' - un eufemism care dă de bănuit că dl Mazăre ar dori să transforme Constanţa într-o capitală europeană a sexului. El şi alţi oficiali locali au fost anchetaţi acum câţiva ani sub acuzaţia că au vândut terenuri de milione de dolari din domeniul public unor prieteni, rude şi asociaţi. Dar ancheta nu a dus nicăieri şi dl Mazăre a sfârşit prin a primi compensaţii pentru cheltuielile judiciare.

Astfel de scamatorii au fost ani la rând o normă. Parlamentul român seamănă acum mai curând cu sala de primire a unor grupuri de interese rapace decât un organ legislativ. A sfidat pe faţă cererile UE de a conferi puteri reale unei organizaţii menite să prevină conflictele de interese în rândul parlamentarilor, a blocat legi anticorupţie şi a încercat să-şi protejeze membri urmăriţi pentru acuzaţii grave.

În acelaşi timp, media din Româna - o vreme una din cele mai independente din Europa exsovietică - este din nou în mâinile vechii gărzi, predispusă la concedieri în masă ale jurnaliştilor care scriu ceva neplăcut. Posturile de televiziune îi atrag pe telespectatori cu tiradele lor nocturne împotriva politicienilor reformişti sau independenţi învăluind conţinutul politic în bârfe şi calomnii.

Până în această vară, sistemul de justiţie a rămas în general neatins de acest nou sistem feroce, în parte datorită presiunilor din partea UE. În egală măsură, a fost crucială decizia preşedintelui Băsescu de a susţine independenţa justiţiei în 2005, chiar dacă anchetele penale îi incomodau pe propriii săi aliaţi.

Acest lucru s-ar putea schimba dacă dl Băsescu este răsturnat. Tabăra lui Ponta speră că Bruxelles este atât de preocupat de celelalte probleme ale Europei încât se va sătura de problema sa românească şi va privi astfel în altă parte în timp ce sistemul judiciar suferă aceeaşi soartă ca parlamentul şi media.

Dar Bruxellesul are aşi în mânecă în ce priveşte Bucureştiul, îndeosebi datorită sprijinului economic crucial pe care i-l acordă României. Dacă UE nu-şi menţine vigilenţa şi nu este pregătită să-şi impună propriile reguli, deriva României ar putea fi ireversibilă, conchide autorul articolului.

Tom Gallagher este autorul volumelor 'Theft of a Nation: Romania Since Communism' ('Furtul unei naţiuni: România după comunism' - 2005, Hurst and Co.) şi 'Romania and the European Union: How the Weak Vanquished the Strong' ('România şi Uniunea Europeană: Cum cel slab l-a învins pe cel puternic' - 2009, Manchester University Press).