Un regal la Sala Radio: Răzvan Suma cu Haydn, Orchestra şi Corurile Radio cu „Carmina Burana” sub bagheta lui Cristian Măcelaru
alte articole
Seara a fost deschisă de invitatul special, violoncelistul Răzvan Suma, care a interpretat, în stilul caracteristic plin de pasiune, bucurie şi sensibilitate, alături de Orchestra Radio, sub bagheta lui Cristian Măcelaru, ''Concertul nr. 1 în do major pentru violoncel şi orchestră'' de Haydn.
Re-chemat în scenă de aplauzele şi ovaţiile publicului, talentatul violoncelist a bis-at cu un fragment din Bach.
În a doua parte a serii, dedicată cantatei „Carmina Burana” de Carl Orff, sala s-a umplut de tineri care au ocupat locurile de pe trepte şi de pe culoarele libere.
În faţa sălii arhipline, au urcat pe scenă Orchestra Naţională Radio, Corul Academic Radio pregătit de Ciprian Ţuţu şi Corul de copii Radio condus de Voicu Popescu, alături de solişti: soprana Olga Pudova, tenorul Sunnyboy Dladla şi baritonul Şerban Vasile.
Muzicienii au evoluat magistral sub bagheta dirijorului Cristian Măcelaru iar, la final, ovaţionaţi îndelung de public, au reluat, într-un bis, celebra „O Fortuna”.
„O Fortuna” este fragmentul de început şi de încheiere a monumentalei „Carmina Burana”, în care corul exploziv şi partea instrumentală dominată de percuţie conferă dramatism şi emoţie acestei bucăţi muzicale, care vorbeşte despre soarta cea crudă, mereu schimbătoare şi necruţătoare.
Una dintre cele mai cunoscute lucrări muzicale din secolul XX, Carmina Burana, de Carl Orff, este, de fapt, o culegere de cântece şi poezii medievale, de la începutul secolului al XIII-lea. Titlul este în limba latină şi s-ar traduce „Cântecele din Beuren” – Beuren fiind numele mănăstirii din Bavaria unde au fost descoperite aceste creaţii. Colecţia numără peste 1.000 de cântece şi poezii, scrise într-o combinaţie de limbi: latină, germană şi franceză medievală, publicate în Germania, în 1847.
Carl Orff a descoperit textele abia în 1934 şi a ales 24 dintre ele, transpunându-le pe muzică şi trasformându-le într-o „cantată scenică” – după cum singur şi-a numit compoziţia. Carmina Burana a fost compusă între 1935-1936. În cadrul a trei părţi (cu peste 20 de numere), subiectele textelor descriu profanul vieţii din acele timpuri – moravurile, dragostea, cântecele de joc şi de băutură. Muzical, compozitorul foloseşte ritmuri pulsatorii, o melodică simplă, armonii noi, o orchestraţie modernă. De la prima audiţie (8 iunie 1937, Frankfurt am Main) şi până în prezent, Carmina Burana se bucură de o celebritate fără precedent şi pare a nu-şi pierde nicicând din valoarea expresivă.
Cu Cristian Măcelaru, dirijor al Orchestrei din Philadelphia, în faţa Corului Academic, a Corului de copii Radio şi a Orchestrei Naţionale Radio, cu soliştii care au transpus vocal, în limba latină, complexele teme ale cantatei, sarcina dificilă de a trezi la viaţă ''Carmina Burana'' a fost îndeplinită magistral.
Despre solişti
''Violoncelistul Răzvan Suma a fascinat publicul prin talentul, sensibilitatea şi inteligenţa sa". Astfel caracteriza renumita publicaţie germană "Das Orchester" prestanţa tânărului violoncelist român - un mare talent muzical, o certitudine artistică a momentului.
Prin repertoriul impresionant pe care l-a realizat în cele peste cinci sute de recitaluri şi concerte susţinute în turneele din Europa, America de Nord, America de Sud, Africa şi Asia, Răzvan a dovedit o mare sensibilitate şi intuiţie muzicală, o tehnică performantă redând impecabil - prin diversitatea sonorităţilor - specificul stilistic al fiecărei piese.
A cucerit publicul din multe oraşe ale ţării în turneele sale naţionale „Vă place Bach? şi Vă place Brahms?”. Este apreciat ca solist în concertele Sălii Radio şi participă în proiecte aflate la graniţa dintre mai multe genuri muzicale - colaborarea cu trupa Viţa de Vie sau concertele cu Analia Selis. A susţinut, de asemenea, sute de recitaluri şi concerte în străinătate; alături de pianistul spaniol Josu Okiñena a concertat în Auditorio Nacional de Madrid, Teatro Colon din Buenos Aires, Centrul Cultural Belem din Lisabona, Kursall din San Sebastian sau Casa da Musica din Porto. Violoncelul pe care cântă Răzvan Suma a fost conceput de lutierul Charles Adolphe Maucotel - unul dintre cei mai apreciaţi creatori de instrumente ai epocii sale - şi a fost realizat la Paris în 1849.
Olga Pudova
Tânăra soprană de origine rusă Olga Pudova are toate premisele pentru a deveni una dintre cele mai interesante soprane de coloratură de astăzi. În stagiunile recente a cântat în Flautul fermecat la Festivalul din Edinburgh, la Teatro la Fenice din Veneţia, la Komische Oper din Berlin, într-un turneu cu opera Lucio Silla la Philharmonie de Paris, la Le Volcan, Le Havre, la Theater an der Wien, Festivalul din Aix-en-Provence, Opera Royal de Versailles; a avut numeroase apariţii la Teatrul Mariinski, cu Bărbierul din Sevilla, Visul unei nopţi de vară, Povestirile lui Hoffmann, Cocoşul de aur, Il viaggio a Reims, rolul principal în Crăiasa zăpezii şi Zerbinetta în Ariadna la Naxos.
A debutat recent la Opera de Stat din Viena, într-o nouă producţie a Flautului fermecat, sub bagheta lui Eschenbach, la Opera de Paris, în rolul Zerbinettei la Opernhaus Zurich, al Gildei din Rigoletto, la Opera Naţională din Letonia, a interpretat rolul Giunia în Lucio Silla la Komische Oper, şi rolul Königin der Nacht din Flautul fermecat la Opernhaus Mannheim, Teatro Regio di Torino, Angers Nantes Opera şi la Festivalul din Aix en Provence.
Sunnyboy Dladla
Sunnyboy Dladla a studiat muzica la University of Cape Town şi canto cu Sidwell la Hartman la South African College of Music. În stagiunile recente a fost membru al International Opera Studio (IOS) din Zurich şi a interpretat roluri ca Arturo din Donizetti Lucia di Lammermoor, Dorvil în Rossini La Scala di Seta, Nick în Puccini La Fanciulla del West, 1.Junger Offizier în Die Soldaten de Zimmermann şi Kutscher şi Vorarbeiter în Lady Macbeth of Mtsensk de Şostakovici. A obţinut diploma de masterat la Universitatea din Zurich.
Şerban Vasile
Baritonul Şerban Vasile desfăşoară o frumoasă activitate artistică şi abordează roluri de referinţă precum Dandini în Cenuşăreasa, Figaro în Il Barbiere di Siviglia, Figaro în Nunta lui Figaro, Nabucco în Nabucco, Evgheni Onegin în Evgheni Onegin, Brânzovenescu în O scrisoare pierdută, Morales în Carmen, Theseus în Oedipe, Belcore în L’elisir d’amore, Marcello în La Bohème, Enrico în Lucia di Lammermoor.
A participat la numeroase concursuri naţionale şi internaţionale: The International Spoleto Canto Competition (2008), Opera Maestros – Magda Ianculescu (2009), Opera Maestros – Arta Florescu (Bucharest, 2010), As.Li.Co (Italy), The International Opera Competition (Bucharest National Opera). A colaborat cu opere presitigioase precum Opera Naţională din Bucureşti, Burgas Opera (Bulgaria), Teatro Regio di Torino, Teatro di Brescia. Printre ultimile succese reputate amintim un spectacol susţinut la Opera Metropolitană din New York dirijat de celebrul James Levine, în care artistul a abordat rolul lui Ford din opera Falstaff de Verdi.
Dirijorul Cristian Măcelaru
Dirijor asociat al Filarmonicii din Philadelphia, Cristian Măcelaru colaborează în mod curent cu Orchestra Métropolitain din Montreal, Orchestrele Simfonice din Washington, Seattle, Toronto şi Baltimore.
Cu o activitate dirijorală în plină ascensiune, Cristian Măcelaru şi-a început cariera alături de Philadelphia Orchestra, în stagiunea 2010-2011 a fost numit dirijor asistent al aceleiaşi orchestre, fiind distins cu Sir Georg Solti Emerging Conductor Award pentru merite deosebite.
A studiat la Universitatea Rice şi a obţinut diploma de master pentru dirijat. Având şi formaţie de violonist, Cristian Măcelaru a fost concertmaestru al Orchestrei Simfonice din Miami, debutând la Carnegie Hall cu aceeaşi orchestră. A fost invitat să dirijeze Orchestra Simfonică din Chicago pentru a-l înlocui pe Pierre Boulez. De asemenea, Cristian Măcelaru a debutat cu succes alături de Orchestra Simfonică din Gothenburg, Suedia.
Preocupat de formarea şi susţinerea tinerilor muzicieni, Cristian Măcelaru a pus bazele proiectului Crisalis Music.
