Tudor Chirilă: Ministrul Culturii nu e doar nepriceput, ci şi lipsit de bune sau constructive intenţii

Actorul Tudor Chirilă a criticat dur un proiect pilot venit de la Ministerul Culturii prin care se urmăreşte normarea orele de lucru ale artiştilor din instituţiile publice la 8 ore pe zi, 40 de ore pe săptămână.

Artistul îi reproşează ministrului Culturii că nu înţelege profesia de actor, nu ştie prea multe nici despre legea drepturilor de autor şi se bazează excesiv de mult pe consilieri sau diverşi lucrători din Ministerul Culturii care „nu-şi bat capul” nici ei să înţeleagă legea.

Redăm postarea lui Tudor Chirilă:

În general în România ne lipsesc nuanţele. Şi atunci când legiferăm. Că de multe ori sunt luate măsuri care vizează categorii distincte de muncă sau de ocupaţii astfel încât ele nu se pot aplica în bloc, tuturor. Poate că merge să normezi munca unui bibliotecar sau a unui lucrător la muzeu, să-i pui să ponteze, a unui contabil sau şef de resurse umane dintr-o instituţie de cultură, dar ar trebui să ştii, dacă tot ai ajuns ministru al culturii, că există artişti cum ar fi actorii, a căror muncă nu se poate măsura cu şublerul, calculatorul sau excel-ul. Şi că criteriile de validare a valorii unui artist ţin nu doar de orele muncite sau de prezenţă la teatru, ci de un ansamblu de factori care devin variabile ale problemei, nu constante.

De aia nu poţi să compari muzeografi cu actori, instrumentişti cu bibliotecari, dansatori cu manageri culturali şi să aplici şabloane în care nu se potriveşte nimeni. Sigur, pontajul a existat dintotdeauna conform Codului Muncii, dar de la un ministru al culturii aştepţi reglementarea specificului profesiei de artist, nu înregimentarea în aberaţiile legislative existente.

Un simplu exemplu este că de multe ori şi dacă ar vrea un actor n-ar avea ce să caute le teatru doar ca să ponteze. Noi la Teatrul de Comedie avem trei săli, să zicem că se repetă simultan în toate trei (nu ar fi posibil pentru că Primăria nu ne dă bani pentru o asemenea abundenţă) şi aceste trei producţii au distribuţii care nu acoperă întreg colectivul teatrului, ce fac ceilalţi, vin la teatru să stea în cabine sau birouri? Se desăvârşesc profesional aşteptând cuminţi următorul rol undeva pe un hol, de la 9 la 17? Dacă măsura asta vrea să demonstreze că unii (actori) muncesc mai mult şi alţii mai puţin e inutilă şi lipsită de logică, ştim deja asta.

Eu muncesc într-un teatru în care un coleg care nu a jucat nici 10% din cât am avut norocul să joc eu, câştigă mai bine ca mine pentru că are doctorat. De peste 15 ani se întâmplă asta. Cu ce va schimba situaţia dacă vine să ponteze în fiecare zi, dar nu va urca pe scenă pentru că regizorii aleg mereu altă distribuţie?

Adevărata problemă nu este cum au ajuns unii actori să îşi ia nemeritat salariul, cum au ajuns actori care nu joacă de ani de zile să câştige un concurs de pe urma căruia înţelegem că o comisie (din teatru) a decis ca s-a prezentat un actor talentat, de care teatrul, repertoriul, au nevoie.

Oricum, faptul că Ministrul Culturii nu înţelege profesia pe care o practică e la fel de frustrant pentru noi cum ar trebui să fie şi pentru el.

Doar că aberaţia asta pilot cu normarea nu e prima evidentă stupiditate. Ministrul Culturii a demonstrat că nu ştie prea multe nici despre legea drepturilor de autor, nu cunoaşte categoriile de drepturi şi se bazează excesiv de mult pe consilieri sau diverşi lucrători din Ministerul Culturii ale căror observaţii le ia ca pe litera unei noi legi pe care nu-şi bate capul s-o înţeleagă.

Asta s-a întâmplat şi cu situaţia în care, în virtutea unor directive europene greşit interpretate, s-a ajuns ca o categorie de drepturi a artiştilor să poată fi exceptată de la plată de către cei care utilizau muzica. Sau s-a propus înfiinţarea unui colector unic (al tuturor categoriilor de drepturi pentru simplificarea plăţilor de către autori) care să fie finanţat din drepturile nerevendicate de artişti, dar care tot bani privaţi sunt, la care statul nu ar trebui să aibă acces, că nu e naţionalizare, nici comunism.

Am constatat pe pielea mea cum pe parcursul a câtorva luni, deşi au fost aduse nenumărate amendamente şi propuneri de modificare, ordonanţa apărea spre publicare neschimbată. Rea voinţă, ignoranţă, prostie?

A mai demonstrat ministrul că nu are nicio treabă cu postul pe care îl ocupă când s-a pus în discuţie desfiinţarea de facto a Institului Naţional al Patrimoniului prin absorbţie sau comasare cu Ministerul, lucru care periclitează grav autonomia INP şi sună a încurajare pentru mafia imobiliară, care îşi doreşte în general cât mai puţine clădiri monument recuperate şi cât mai multe terenuri refolosite.

Nici la concursuri transparente nu se pricepe Demeter Andrasz, în şapte luni de la preluarea mandatului nu a putut să organizeze un concurs la Teatrul Naţional, ba mai mult, a reuşit să enerveze pe toată lumea, prin propunerea ca un candidat la postul de manager să fi activat minim zece ani într-o instituţie de stat. Prin urmare nu contează proiectul de management, ci vechimea în sistem. Şi sună a dedicaţie un pic, nu-i aşa?

Nu mă aştept ca ministrul culturii să-şi dea demisia. Traseul lui prin instituţiile de cultură (TVR, Radioul public, Ministerul Culturii) vorbeşte de la sine. Fudulia nu implică introspecţie sau auto analiză.

Cultura română nu este o prioritate pentru nimeni. Nici pentru guvern, nici pentru suveraniştii care se bat cu pumnii în piept că ne pierdem identitatea. N-o să vedeţi nicio poziţie oficială de protest a partidelor aşa zis naţionaliste, de fapt extremiste, cum că acest minister a ajuns la UDMR. Adică era mină de aur în comunicarea suveranistă, uite domle' cine se ocupă de cultura noastră naţională, cum e posibil, bla, bla. Nimic, nu e o temă importantă - că aşa au avut grijă toţi timp de treizecişicinci de ani. Nu s-a dat niciun suveranist cu fundul de pământ că nu are Teatrul Naţional manager sau că se politizează administrarea patrimoniului prin absorbţia INP, două instituţii în directă legătură cu identitatea naţională despre care fac ei caz atât.

Deci, nu mă aştept să-şi dea demisia Demeter András Istvan. Nici nu mă aştept să i-o ceară Bolojan, că dacă Marinescu şi Predoiu sunt în guvern Andrasz pare frecventabil.

Dar asta nu înseamnă că nu văd, după cât mandat a avut, că ministrul culturii nu e doar nepriceput, ci şi lipsit de bune sau constructive intenţii.

PS. La fel cum nu mă aştept ca Ciprian Ciucu să organizeze concurs în teatrele din Bucureşti. Deşi a promis. Cultura, am convenit, nu e o prioritate. Va deveni, când nu va mai fi deloc.