Triunghiul mortii din Marea Neagra
Desi zona este cunoscuta inca din Evul Mediu, putini au auzit despre acest triunghi, supranumit al "mortii", care "calatoreste" prin apele Marii Negre.
Turcii au facut primele relatari despre aceasta zona stranie, denumita de ei "Vartejul Mortii". Nenumarate asemenea povestiri relatau despre disparitii surprinzatoare in apele relativ linistite si in plina zi! Surprinzatoare sunt si unele povestiri rusesti din secolele XIII si XIV care relateaza despre un "vartej alb" care tara la fundul marii pasari, corabii si chiar mici insule! Relatarile erau facute de catre oameni care au fost de fata si au scapat cu greu din aceste vartejuri.
Studiind cu atentie acest fenomen cercetatorii au ajuns la concluzia ca este vorba despre o suprafata de aproximativ 8-10 km - relativ triunghiulara - in care se manifesta o forma stranie de magnetism, mult modificat fata de cel detectat ca fiind "normal". Cercetatorii rusi si ucraineni afirma ca falia magnetica din misteriosul triunghi mobil din Marea Neagra se deschide de la o fractiune de secunda pana la cateva minute. Aceasta anomalie magnetica se deplaseaza lent prin zona Marii Negre si, la ora actuala, zona se deplaseaza spre litoralul romanesc, mai precis spre Sulina.
Diverse disparitii
Date mai complete asupra altor disparitii misterioase s-au evidentiat dupa dezmembrarea fostei Uniuni Sovietice, deoarece abia atunci unele secrete strasnic pazite au iesit la lumina. Astfel, din dosarele ultra-secrete ale armatei rosii aflam despre disparitia la 31 mai 1944 a crucisatorului Tiolkovsloi, la sud de Crimeea (la 70 km in larg), in plina zi. Cu toate ca vremea era excelenta, capitanul navei vecine povesteste ca respectivul crucisator a fost invaluit deodata de o ceata neagra cu sclipiri verzi, dupa care, a disparut pur si simplu de pe ecranele radar. La numai doua luni dupa aceasta, o alta disparitie: cinci avioane militare plecate in recunoastere au intrat in ceata neagra cu sclipiri verzi, au disparut de pe ecranele radar cu care erau urmarite si nu s-au mai intors niciodata.
Pe 5 decembrie 1945, 5 bombardiere americane de tip Grumnan TBM-3 Avenger, dispareau in intunericul Triunghiului Bermudelor. Un lucru foarte straniu, insa deosebit de discutat la vremea aceea, a fost disparitia a 5 bombardiere rusesti, in aceeasi zi in interiorul Triunghiului Mortii de langa Crimeea (la numai 70 km de tarm).
Expeditia de cercetare sovietica ce a fost dezlantuita dupa anuntul oficial al disparitiei bombardierelor nu a reusit sa gaseasca nicio urma. Unele surse spun ca ultimele transmisiuni ale aparatelor in zbor au relatat despre o ceata deasa din care avioanele nu reuseau sa iasa. Exact ca si in relatarile avioanelor americane din Triunghiul Bermudelor. Fiind pe timp de pace, la ora acea nu exista nicio baza dusmana prin apropiere, de aceea ofiterii rusi au crezut ca este vorba despre un accident, dar de pe urma lui ar fi trebuit sa mai ramana macar niste urme fizice.
O alta disparitie misterioasa s-a petrecut mult mai recent, in 1990, cand un mic aparat de zbor grecesc disparea la numai 30-40 km de tarmul romanesc.
Zona este cunoscuta de pescari
Pescarii romani si bulgari din zona de coasta ocoleau de multa vreme acea regiune, deoarece existau diferite legende si superstitii ca acolo este o "apa blestemata".
Presa greceasca din Atena atragea atentia ca, fiind un avion particular, pilotul nu cunostea "traseul de ocolire" care era semnalat avioanelor "oficiale", dar sublinia ca este necesar ca oficialitatile romane sa precizeze clar care sunt coordonatele acestei forme, pentru a evita alte disparitii tragice.
Totusi frecventa lor este mica, aceasta mai ales datorita faptului ca este o zona relativ putin frecventata si in general ocolita. Oficiali rusi, insa, sunt de alta parere, ei sustin ca aceste anomalii magnetice au o frecventa ingrijoratoare (una la doua zile). Si aici se emite ipoteza ca aceste anomalii ar putea fi porti catre lumi paralele, care se deschid doar in anumite momente.
Una din cele mai surprinzatoare disparitii este cea petrecuta cu cativa ani in urma (in 1991) a 80 de oameni care lucrau pe o platforma marina ruseasca de extractie a petrolului. Platforma era legata prin statie de baza de la tarm, cu care era stabilit un protocol de comunicare zilnic. Intr-o zi, fara niciun SOS, platforma a ramas muta la toate incercarile de stabilire a contactului.
Dupa cateva ore, baza a alertat politia de coasta, o escadrila militara a facut o recunoastere si platforma a fost descoperita si recuperata la 50 km distanta de locul initial de amplasare, plutind in deriva, fara nicio urma de viata la bord si fara niciun indiciu care sa lamureasca misterul disparitiei echipei tehnice.
Platforma arata de parca cei 80 de oameni o parasisera in graba, fara sa-si ia niciun fel de bagaje, haine sau lucruri intime, fara sa stranga sau sa faca curat, de exemplu, pe mesele unde mancau!...
La ora actuala, armata ucraineana studiaza cu mare atentie aceasta falie magnetica ce se deplaseaza lent, din zona lor, catre apele teritoriale romanesti. Atunci, studierea ei si responsabilitatile ce decurg din aceste studii vor reveni oficialitatilor romanesti.
