Târziu, atac frontal la Simion: Să vorbim despre paradoxurile din ultimele luni. Despre PSD, Ciolacu, despre candidaţi apăruţi din neant
Preşedintele Consiliului Naţional al AUR, Claudiu Târziu, a reacţionat, duminică, după ce a fost atacat de un membru al partidului, el precizând că ştie foarte bine că „nimeni nu mişcă în front fără un ordin precis de la şeful suprem al AUR” şi acuzând o „coterie inertă care parazitează conducerea colectivă a partidului”.
Într-o lungă postare pe Facebook, Târziu acreditează ideea că realitatea din AUR nu este nici pe departe cea postulată public de Simion, ci dimpotrivă: "Să vorbim despre AUR, despre coteria inertă care parazitează conducerea colectivă a partidului şi despre fanaticii care au făcut un zid de netrecut în jurul Conducătorului. Să vorbim şi despre paradoxurile şi lucrurile de neînţeles pe care ne-am făcut că nu le vedem în ultimele luni. Despre PSD, Ciolacu, despre candidaţi apăruţi din neant, despre execuţii politice şi despre competenţă. Dincolo de toate acestea, vom începe să vedem ceva cu adevărat şocant pentru oamenii de bună-credinţă: realitatea", scrie el
Redăm integral postarea lui Claudiu Târziu:
Am fost atacat, printr-o postare publică, de un membru de partid, care a găsit de ne-cuviinţă să îmi ceară socoteală şi să îmi solicite demisia din AUR.
Din poziţia pe care o ocup, nu mai am libertatea de a ignora astfel de provocări, oricât de gratuite sau impertinente ar fi.
Dacă aleg să dau un răspuns la fel de public mesajului transmis de colegul Bogdan Velcescu, este doar din respect pentru membrii şi simpatizanţii de bună-credinţă ai AUR.
Altminteri, nu aş considera că asemenea teme de uz intern trebuie vânturate în public, atâta vreme cât nimeni nu a avut curajul să le discute deschis şi onest în structurile de partid.
Şi pentru că sunt la capitolul respect, nu port şi nu accept dialoguri la per tu cu persoane pe care le ţin în afara cercului de prieteni sau de colegi apropiaţi.
Răspund mesajului menţionat şi pentru că sunt un foarte bun cunoscător al partidului pe care l-am fondat alături de George Simion, iar din această poziţie ştiu foarte bine că nimeni nu mişcă în front fără un ordin precis de la şeful suprem al AUR.
Povestea cu membrul de partid revoltat care răbufneşte public şi cere înfierarea ”trădătorului” ar fi fost doar comică, dacă nu ar fi ascuns ceva mult mai grav: frica preşedintelui absolut de a tranşa o dispută cu un vechi coleg de partid.
De ce ar alege un autocrat pur-sânge să arunce în luptă un plutonier provincial (ştiu bine semnificaţia la propriu a termenului „provincial”, căci şi eu sunt născut în Bacău, dar nu pe aceea o am în vedere), în loc să accepte o discuţie pe care i-am cerut-o în multe rânduri până acum?
Mai răspund şi pentru că suntem în ochiul unei furtuni politice şi geopolitice, în care oamenii pla cap strâng rândurile, dar atenţie, se trezesc din visare sau din halucinaţiile propriilor iluzii.
Demisia rămâne, chiar şi în cazul meu, un act unilateral, pentru care nu cer voie şi nu primesc sugestii.
Privind în ansamblu, îi asigur pe semnatarul scrisorii şi pe instigatorul ei că prezenţa mea în partid, oricât de incomodă ar fi, este cea mai mică problemă cu care se confruntă AUR în aceste zile.
Un paradox: colegul Bogdan îmi atribuie, în mod deschis, paternitatea Scrisorii deschise care a apărut în presă anul trecut ca un rechizitoriu (aproape) complet al problemelor interne din partid.
Preşedintele AUR a repetat insistent la vremea respectivă că Scrisoarea era un fals, propagat de adversarii politici. Ştie membrul de partid Bogdan că şeful lui şi candidatul AUR la preşedinţie a minţit public, cu bună ştiinţă şi cu rea credinţă?
Dacă da, să parcurgem din nou textul scrisorii şi să o reevaluăm, la aproape şase luni distanţă.
Să discutăm astăzi despre proiectul politic al partidului, despre bătăliile câştigate şi despre şansele de a schimba ceva în perioada următoare. Despre umilinţa infinită prin care au trecut românii în decembrie 2024, despre apelul la calm din ziua în care a fost demolată democraţia din România şi despre proiectele pe care AUR le-a dus la bun sfârşit în această perioadă. Despre România care şi-a predat finanţele şi dezvoltarea Ungariei lui Orban, despre toată vorbăria goală de conţinut în spatele căreia Ciolacu, Bolojan, Kelemen au făcut tot ce au vrut în această ţară.
Vă propun să vă gândiţi unde eram acum, dacă nu ar fi existat această paranteză în politica românească, numită plastic anularea alegerilor prezidenţiale. Ce alianţe am fi făcut în Parlament? Ce promisiuni am fi îndeplinit de la înălţimea celor 20 de procente pe care le-am cucerit în alegeri? Cine discută serios cu AUR astăzi şi cine ne ţine în zona de carantină din Parlament?
Dar pentru că sunt evaluat şi pus în centrul unei dezbateri de partid, vă lansez o provocare pe măsură.
Revedeţi procesele verbale de şedinţă ale BNC şi CNC! Studiaţi cu atenţie propunerile şi discuţiile din jurul problemelor reale!
Amintiţi-vă chiar şi de o dezbatere adevărată, în care vreunul dintre cei prezenţi să fi susţinut o alternativă la directivele liderului suprem!
Publicaţi procesele-verbale cu voturile pentru listele de candidaţi şi propunerile de candidaturi. Procesele-verbale de şedinţă, nu listele de prezenţă!
Am avut decenţa şi ataşamentul faţă de acest partid să amân dincolo de orice limită raţională o discuţie despre direcţia în care ne îndreptăm.
Am înţeles să pun mai presus interesul electoral şi cauza pentru care am intrat în politică, deşi problemele se amplificau de la o zi la alta.
Înţeleg că acum a venit momentul adevărului. Accept provocarea.
Să vorbim despre AUR, despre coteria inertă care parazitează conducerea colectivă a partidului şi despre fanaticii care au făcut un zid de netrecut în jurul Conducătorului.
Să vorbim şi despre paradoxurile şi lucrurile de neînţeles pe care ne-am făcut că nu le vedem în ultimele luni. Despre PSD, Ciolacu, despre candidaţi apăruţi din neant, despre execuţii politice şi despre competenţă.
Dincolo de toate acestea, vom începe să vedem ceva cu adevărat şocant pentru oamenii de bună-credinţă: realitatea.
