Supravieţuitor al lagărelor din România: "Comunismul e un cancer pentru umanitate, care se mişcă rapid"

Dan Novacovici, supravieţuitor al lagărelor de reeducare din România comunistă, are o intuiţie de nepreţuit în ceea ce priveşte starea actuală a lumii: el recunoaşte toate semnele evidente ale unei agende comuniste şi a început să realizeze în urmă cu câţiva ani că "comunismul era implantat în mod deschis în Statele Unite".

Novacovici, în vârstă 85 de ani, locuieşte în prezent în Washington, D.C.

El a fost deţinut politic în România în perioada comunistă după cel de-al Doilea Război Mondial.

Faptul că era fiul unui general din armata regelui nu a ajutat cu nimic. De fapt, tatăl lui Dan a fost comandant al forţelor speciale şi mâna dreaptă a ultimului rege al României, Mihai I, care a fost forţat să abdice de la tron în 1947, după ce nu a reuşit să respingă invazia sovietică.

În afară de această legătură de familie cu cineva pe care comuniştii îl considerau "duşman al poporului", Dan a fost găsit "vinovat" ca fiind membru al unui grup de poezie anticomunistă.

Dan a fost trimis în două lagăre de concentrare şi a ajuns la limita morţii sub tortură extremă şi înfometare. Din fericire, a supravieţuit şi în cele din urmă a fugit în Franţa, emigrând ulterior în Statele Unite împreună cu soţia sa, Emilia, şi fiica sa, Anca, gândindu-se că "Statele Unite vor fi ultima ţară în care va ajunge comunismul".

"Nu am crezut niciodată că va veni aici, în generaţia mea", a declarat Dan, într-un interviu acordat publicaţiei The Epoch Times. "A început, cred, în 1948 - fiecare universitate are un club de comunism".

Dan a declarat că repetarea aceloraşi mesaje prin mai multe mijloace de comunicare şi "teama care este creată odată cu această pandemie" sunt semne prea familiare, revelatoare ale unei mass-medii şi ale unui guvern infiltrate de comunism. "Structura propoziţiilor şi modul în care sunt prezentate lucrurile în acest moment în mass-media sunt aceleaşi ca în comunism", a menţionat el.

"Nu pot indica un document specific care să enumere frazele, dar le recunosc din comunism. ... Fraze despre cum le pasă de oameni, de viitor, dar în special modul în care este formulat - că o fac pentru binele poporului. Deci sancţiunile sunt pentru sănătatea ta, 'ne gândim la tine şi la cei dragi ţie'."

El a adăugat că încurajarea separării între membrii familiei şi prieteni "este, de asemenea, o abordare comunistă clasică", subliniind apariţia acesteia în timpul pandemiei COVID-19.

Per total, în ciuda răsturnării comunismului în tot blocul estic în 1989 şi a prăbuşirii Uniunii Sovietice în 1991, supravieţuitorul gulagului românesc susţine că ameninţarea comunismului mondial prevalează.

"Îl văd apropiindu-se în Occident", a spus el, "şi câştigând încet teren în întreaga lume".

Dan detaliază călătoria sa extraordinară, de la a fi martor la începuturile comunismului în ţara sa natală, a se opune acestuia şi a supravieţui sub tiranie - la a evada şi a deveni un susţinător al măsurilor de protecţie împotriva răspândirii comunismului în Statele Unite.

"Când au venit comuniştii"

Dan Novacovici, acum soţ, tată şi bunic, avea 8 ani când comuniştii ruşi au preluat controlul României în 1944.

"Când au venit comuniştii, tatăl meu ne-a dus într-un loc lângă Piteşti, la aproximativ 100 de kilometri de Bucureşti, pentru a ne ţine în siguranţă", a spus el, referindu-se la o fermă de 100 de hectare deţinută de mătuşa sa.

"Îmi amintesc că ruşii au venit călare şi, descoperind unul dintre caii mătuşii mele, Dolina, care era un cal de curse, l-au luat [pentru ei]. Au omorât câinii; au intrat în casă, au căutat alcool, au găsit 10-15 sticle... le-au băut pe toate. Au găsit uniforma şi decoraţiile tatălui meu şi au spus: 'Omul ăsta a omorât o mulţime de ruşi'".

Dan Novacovici la vârsta de 16 ani, în 1952 (Courtesy of Dan Novacovici)

Ofiţerii ruşi au luat doi cai, dar l-au ucis pe unul când nu s-a lăsat călărit.

Până în 1948, comuniştii au luat averea mătuşii sale şi au plasat-o în arest la domiciliu într-o căsuţă din Piteşti, unde "trebuia să semneze în fiecare zi o foaie că acolo se afla", a povestit Dan.

Între timp, el s-a întors la Bucureşti împreună cu sora sa, Doina, şi fratele său, Doru. Mama sa, Lucia, profesoară de fizică, chimie şi matematică la liceu, a murit când Dan avea doar 13 ani.

"La liceu, au schimbat directoarea cu femeia de serviciu", a spus Dan. "Primul lucru, doamna de la curăţenie s-a întâlnit cu toţi profesorii şi le-a spus să măture toate sălile de clasă şi că ea îi va verifica. Mama mea a fost atât de supărată, încât a făcut cancer la sân şi a murit la 39 de ani."

Viaţa în comunism

Când tatăl lui Dan, Ticu, a părăsit armata la sfârşitul războiului, în 1945, a înfiinţat o firmă de construcţii cu lucrări în Bucureşti pentru reconstrucţia Adunării Naţionale - echivalentul Senatului. Lucrând sub supravegherea lui Mihail Sadoveanu, care era pe atunci preşedinte al Adunării Naţionale, Ticu a primit doar două luni pentru a remodela sala mare a clădirii, Sadoveanu temându-se că timpul este prea scurt.

"Sadoveanu i-a arătat un pistol şi i-a spus: 'Dacă nu este gata în două luni şi ruşii intră pe aici, poţi să mă omori pe mine mai întâi, apoi să te omori tu, pentru că ne vor omorî pe noi dacă nu este gata'", a spus Dan.

La şcoală, toată lumea trebuia să urmeze cursuri despre marxism şi leninism. "Profesorii nu aveau voie să spună nimic în afară de ceea ce era scris pe scriptul lor adaptat la nivel local", a menţionat Dan. Scriptul, a adăugat el, explica "cum funcţiona societatea" şi că burghezia era "clasa care îi exploata pe ceilalţi... duşmanul poporului".

"Colegii din liceu au fost daţi afară pentru că părinţii lor erau 'exploatatori' ... unul dintre profesorii mei ştia rusă şi a ajutat o mulţime de copii să nu fie daţi afară; el i-a învăţat pe elevi să spună că părinţii lor nu făceau parte din clasa exploatatorilor". Totuşi, unul dintre colegii de clasă ai lui Dan a fost exmatriculat pentru că avea un părinte care lucra în management la o companie americană.

Elevii erau forţaţi să cânte cântece comuniste şi existau, de asemenea, bande care băteau copiii care erau consideraţi ca aparţinând clasei greşite. "Am avut un profesor care ne-a învăţat să cântăm un cântec marxist. Era despre ura faţă de clasa 'conducătoare' - să batem şi să ucidem clasa conducătoare", a spus el.

"Era un tip în clasa mea a cărui poreclă era Tarzan - era un bătăuş şi bătea pe oricine făcea parte din 'clasa exploatatoare'".

Pentru a intra la facultatea de construcţii din Bucureşti, Dan a trebuit să concureze împotriva altor circa 20 de persoane, susţinând un examen scris şi oral ale cărui rezultate erau separate între cei din clasa muncitoare şi cei din burghezie - clasa de mijloc - pentru a putea fi evaluaţi diferit. Aproximativ 8-10 la sută dintre cei 20 de studenţi erau consideraţi burghezi, în timp ce ceilalţi 90 la sută făceau parte din clasa muncitoare. "În acei 10 la sută, trebuia să iei o notă între 9,5 şi 10; ceilalţi erau admişi când aveau nota 4 sau mai mult", a povestit el.

Uneori, chiar dacă un elev se descurca bine la un examen, notele se dădeau în funcţie de ordine, cum a fost cazul surorii lui Dan.

"Doina a dat un examen scris la matematică, a luat nota 9; la proba orală, au dat-o afară pentru că era fiica unui fost colonel; 'banditul' nu are voie să meargă la facultate".

Nu era ceva neobişnuit ca membrii familiei să se întoarcă unii împotriva altora. Fratele adoptiv al lui Dan, Gigi, pe care Ticu l-a adoptat spre sfârşitul războiului, a devenit în cele din urmă socialist şi s-a întors împotriva tatălui său adoptiv, în ciuda a tot ceea ce acesta făcuse pentru el. "Era cu aproximativ 12 ani mai mare decât mine, avea în jur de 21 de ani în 1944", a spus Dan despre Gigi. "L-a acuzat pe tatăl meu că este un capitalist exploatator".

Amintindu-şi cum a ajuns Ticu să îl adopte iniţial pe băiat, Dan a povestit că tatăl său se îndrepta într-o zi spre casă când a dat peste un copil fără adăpost, pe o cutie de lemn; nu avea părinţi. Ticu i-a oferit o casă, mâncare şi cazare. Ulterior, l-a făcut şef al companiei sale de construcţii şi l-a trimis şi la şcoală. "A mers chiar şi la facultate, deoarece era considerat un muncitor ţăran".

Lupta pentru libertate

Aproape de sfârşitul liceului, în jurul anului 1952, Dan şi Doru, împreună cu un grup de prieteni, au înfiinţat un grup de poezie anticomunistă. Se întâlneau în fiecare săptămână la el acasă, stingeau luminile, puneau pe cineva să păzească uşa şi intrau într-una dintre camere pentru a discuta despre poezii şi nuvele.

În acest timp, tatăl său lucra la graniţă - însărcinat cu protecţia Bucureştiului, deoarece fusese reactivat în armată şi numit din nou colonel - şi a fost plecat timp de doi-trei ani. S-a întors în 1956, când a avut loc revoluţia maghiară, care a avut ecou şi în România. Le-a spus fiilor săi: "Aveţi grijă să nu faceţi nimic şi să nu vorbiţi cu nimeni, pentru că sunt mulţi oameni care încearcă să vă prindă, pentru că sunteţi copiii mei."

Cu toate acestea, Dan, fratele său şi ceilalţi au început să pună bilete în cutiile poştale ale oamenilor pentru a încuraja unitatea împotriva comuniştilor şi pentru a ajuta la menţinerea moralului.

"I-am asigurat că americanii vor veni şi ne vor elibera", a afirmat Dan. "Nu am folosit maşina de scris, pentru că [comuniştii] urmau exact modelul maşinilor de scris". Nu puteau să scrie nici de mână, ca nu cumva să fie urmăriţi după scrisul lor, aşa că au folosit ştampile de cauciuc din jocurile pentru copii.

"A fost un copil de 14 ani care a fost trimis la închisoare de tatăl său", a spus el, indicând cât de imperativ era să nu fie descoperit, chiar şi de către membrii potenţial neloiali ai familiei.

O mişcare de rezistenţă anticomunistă se formase în România la sfârşitul anilor 1940 şi a rezistat în mare parte până la mijlocul anilor 1950. Oameni înarmaţi au plecat în munţi, refugiindu-se în peşteri, pentru a lupta împotriva regimului comunist. Dan şi prietenii săi mergeau în drumeţii pentru a le duce provizii şi arme. Dar "oamenii din munţi au fost ucişi", a spus Dan, când un prizonier român al comuniştilor ruşi a devenit parte a Securităţii - poliţia secretă din acele vremuri - şi a primit sarcina de a-i vâna pe aceşti oameni.

"S-a îmbrăcat ca un preot şi a mers în sate spunând că vrea să-i ajute pe cei de la munte", a spus Dan. "Acei oameni aveau încredere în el şi îi spuneau unde se ascundeau oamenii. El trimitea grupuri pentru a-i ucide direct. El făcea parte din contrainformaţii, aşa că îi spiona şi pe spioni. În România, el putea aresta pe oricine şi îl putea ucide - până la nivel de miniştri".

Mica societate de poezie a lui Dan a fost păcălită în mod similar atunci când un informator comunist şi-a făcut loc în grup, după ce membrii acestuia au încercat să găsească noi adepţi.

"Unul dintre cei din grup, care era un mare scriitor, Paul, era un fost legionar", a spus Dan. "În principiu, legionarii erau naţionalişti şi îşi iubeau ţara, aşa că am presupus că el va fi de partea noastră. El a fost trădătorul".

Membrii grupului îl recrutaseră pe Paul crezând că, în calitate de ultranaţionalist şi om religios care fusese închis pentru că se opusese comuniştilor, ar fi ultima persoană care ar fi "turnat oameni". El avea toate numele membrilor grupului şi acţiunile planificate de aceştia, pe care le-a dat Securităţii. În 1959, Dan şi ceilalţi au fost arestaţi.

"[Am] aflat după aceea că Paul, când a fost iniţial la închisoare, a fost eliberat cu condiţia să dea numele a 8-10 persoane până la sfârşitul anului - altfel ar fi fost trimis înapoi la închisoare", a spus Dan.

Lagărele

Dan avea 23 de ani când a fost arestat în octombrie 1959, iar în februarie 1960 a fost condamnat la 5 ani de muncă forţată, urmaţi de alţi 5 ani fără drepturi civile. "Am fost condamnat pentru crime planificate împotriva 'ordinii sociale", a spus el. Dar înainte de a fi condamnat, tortura începuse deja.

"Am fost pus într-o cameră şi am stat într-un colţ... în celălalt colţ era un anchetator. Apoi începeau cu interogatoriul - 'Banditule, ai făcut asta?' - dacă spuneai nu, te bătea, apoi suna clopoţelul şi veneau alţi doi şi te duceau în camera alăturată şi te băteau. Dacă, după aceea, puteai să mergi, te băgau înapoi în celulă; dacă nu, te aruncau pe o pătură şi te târau înapoi în celulă".

În prima zi după arestarea sa, anchetatorul l-a bătut atât de tare încât şi-a pierdut majoritatea dinţilor de sus şi de jos, rămânând doar doi sau trei, iar restul atârnând de nervuri. "Durerea a fost atât de mare încât nu am mai simţit restul bătăilor din acea zi".

Periodic, erau scoşi din celule pentru a fi interogaţi şi bătuţi şi nu li se permitea să vorbească între ei. Când sentinţa sa a fost finalizată, urma să fie trimis la închisoarea Jilava.

"Înainte de a pleca, m-au chemat şi mi-au cerut să le spun dacă am auzit pe cineva vorbind negativ despre ei în închisoare, iar dacă eram de acord, mă întorceam la facultate în două-trei săptămâni", a povestit Dan.

"Am spus: 'Nu îmi amintesc dacă am auzit ceva', iar tipul a zis: 'Nicio problemă, poţi să spui [despre] colegul tău'. Am spus că nu pot face asta".

După patru luni petrecute la Jilava - un fort înfiinţat de Regele Carol I al României pentru a proteja Bucureştiul, care fusese transformat acum într-o închisoare de către comuniştii ruşi - Dan a fost trimis la Luciu Giurgeni, pe Dunăre, şi pus pe o barcă numită Girond, un gulag plutitor.

"Aveam muncă forţată, în orezării, de dimineaţa până seara, cu lipitori care se agăţau de noi în timp ce munceam", a povestit el.

Odată, Dan a făcut o greşeală când un gardian i-a cerut să ridice o trapă în barăci; trebuia să o gliseze, nu să o ridice. "Gardianul m-a luat şi m-a bătut, apoi m-a pus la izolare - o cutie de metal fără fereastră", a spus el. "Nu puteam să mănânc sau să beau. Am stat [acolo] trei zile".

După aproximativ două-trei luni, toţi cei de pe vas au fost trimişi la Gradina, în Balta Brăilei. Era un alt gulag. Fiecare persoană trebuia să scoată 10 metri cubi de pământ în fiecare zi şi, cu o roabă, să transporte totul până la dig. "La sfârşitul zilei, toată lumea era atât de obosită încât ne-am legat de braţe pentru a ne putea întoarce pe jos", a spus Dan.

Gardienii monitorizau fiecare prizonier pentru a se asigura că realizează cota de pământ în fiecare zi. "Persoanele care nu [atingeau cota] stăteau la uşă când se întorceau la sfârşitul zilei; îşi scoteau hainele, se aşezau şi erau bătute cu sârmă împletită".

În cele din urmă, Dan a ajuns la o greutate de 29 de kilograme şi a fost transferat într-un grup de lucru format din persoane în vârstă şi persoane care urmau să moară în curând. Un coleg din grup, Titu, a încercat odată să-i aducă mâncare lui Dan, dar a fost prins şi a fost bătut de gardieni.

Libertatea în America

Dan a fost eliberat din lagăr după ce o convenţie internaţională din primăvara anului 1963 a obligat România să trimită acasă deţinuţii politici. "Au spus: 'Eşti liber, nu poţi vorbi despre nimic din ceea ce ai făcut, eşti liber să faci ce vrei'", îşi aminteşte Dan că i-au spus gardienii gulagului. "Nu ai nicio obligaţie, pur şi simplu nu poţi vorbi despre ce s-a întâmplat".

În momentul în care a fost eliberat, avea capul ras şi o mustaţă atât de lungă încât îi înfăşura urechile.

Zece ani mai târziu, în 1973, Dan s-a căsătorit cu Emilia, iar fiica lor s-a născut la scurt timp după aceea.

În 1980, hotărât să expună lumii adevărata faţă a comunismului, dar neputând să facă acest lucru din interiorul României, care se afla încă sub dominaţie sovietică, a decis să părăsească ţara. Familia a emigrat în Franţa ca refugiaţi politici. Acolo, Dan s-a alăturat unei organizaţii de prizonieri de război din Paris şi a făcut lobby cu succes pe lângă Uniunea Europeană pentru a împiedica un acord care ar fi permis României să îşi exporte produsele alimentare.

"Existau stocuri de carne de porc şi brânză din România care se pregăteau pentru un export masiv", a spus el. "O ţară care are cartele pentru alimente - ceea ce înseamnă că alimentele au fost raţionalizate - nu ar trebui să poată vinde către UE atunci când nu oferă acele alimente propriului popor." Ca urmare a eforturilor lui Dan, stocurile de alimente au fost plasate pe pieţele româneşti.

În 1983, familia a emigrat în Statele Unite şi s-a stabilit în Princeton, New Jersey, unde Dan a început o afacere în domeniul construcţiilor rezidenţiale şi al inspecţiilor. A început imediat să lucreze pentru a ajuta la eliberarea românilor de comunism şi, de atunci, a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a expune atrocităţile ideologiei comuniste.

Din 1984 până în jurul anului 1995, a scris aproape zilnic pentru diverse ziare româneşti. "Am avut propria mea rubrică într-un ziar românesc din New York, în care ofeream informaţii despre persoanele care se aflau în închisoare, astfel încât oamenii să îşi poată găsi familiile", a spus el. "Comunismul i-a luat pe toţi noaptea şi au dispărut şi nimeni nu a ştiut unde au fost după aceea."

Dan a ajutat la crearea şi a fost reprezentantul din SUA al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi (UMRL). De asemenea, el a avut un rol esenţial în aderarea României la NATO şi a fost un sprijin imens pentru Fundaţia Memorialul Victimelor Comunismului (VOC), ajutând organizaţia să educe lumea despre ce este cu adevărat comunismul şi spunându-şi povestea într-un videoclip emoţionant.

Astăzi, Dan face apel la toţi americanii şi la oamenii din lume să se "trezească" şi să vadă dovezile din jur că este chiar aici comunismul, în Occident. "Sunt prea mulţi oameni care sunt implicaţi financiar şi care nu se gândesc cu mult timp înainte la repercusiunile pe care le are urmarea liniei partidului", a menţionat el.

"Crearea 'Ministerului Adevărului' şi a unei secţii de dezinformare a Departamentului american al Securităţii Naţionale suprimă, de asemenea, în mod clar, libertatea de exprimare. În social media, [oamenii sunt] blocaţi pentru că spun lucruri care nu respectă naraţiunea principală. Declararea de către democraţi a faptului că republicanii sunt terorişti te face să-ţi fie frică să vorbeşti sau să spui că eşti republican. ... Procurorii schimbă legile în diferite state pentru a se potrivi cu naraţiunea ... definiţiile cuvintelor de bază sunt schimbate pentru a se potrivi cu naraţiunea."

Ori de câte ori se afirmă un adevăr, a spus Dan, apare o entitate media care se opune, care oferă o parte din adevăr, dar apoi falsifică restul. Şi apoi, există tehnologie care te urmăreşte şi îţi urmăreşte informaţiile şi datele.

"Este mult mai uşor decât în comunismul de modă veche, când trimiteau oameni la tine acasă pentru a-ţi pune microfoane în telefon", a spus el. "Acum, marile companii fac acest lucru şi îl împărtăşesc cu guvernul".

Ce sfat are supravieţuitorul lagărelor comuniste din România pentru concetăţenii săi americani şi pentru restul lumii?

"Nu ascultaţi presa mainstream", afirmă el. "Cea mai mare parte a presei mainstream din Occident spune acelaşi lucru folosind aceleaşi cuvinte. Asta nu este o coincidenţă, ci o spălare pe creier. ... Puneţi întrebări şi faceţi-vă propriile cercetări - verificaţi mai multe surse. Această mentalitate limitată a fost introdusă şi funcţionează foarte bine - nu există loc pentru discuţii sau dezacorduri; totul este politizat".

"Comunismul este un cancer pentru umanitate. Este un cancer care se mişcă rapid. Îl poţi opri doar gândindu-te, logic, la ceea ce este bine pentru oameni - nu la ceea ce îţi spune cineva că este bine, ci la ceea ce crezi că este bine pentru tine".