Statutul de 'primă doamnă' nu există în Constituţia franceză

Constituţia franceză nu acordă niciun statut consoartei preşedintelui Republicii, fie că este sau nu căsătorită legal cu el, iar această funcţie nedefinită, dar de multe ori costisitoare, a fost de multe ori subiect de polemică, notează miercuri ziarul El Periodico.

Totuşi termenul de 'primă doamnă' este citat la nesfârşit de mass-media, mai ales după scandalul suscitat de preşedintele François Hollande. Dar acest statut nu există în Franţa, iar protocolul nu prevede nimic în acest sens. Există o singură menţiune în legislaţia franceză privind soţiile preşedinţilor, care face referire la pensia pe care o primesc dacă rămân văduve.

Acest vid legal este totuşi contrazis de realitate: partenera preşedintelui are la dispoziţie un birou şi un secretar la Palatul Elysee, oficial pentru a răspunde la corespondenţa pe care o primeşte, iar cheltuielile sunt acoperite din bugetul preşedinţiei. Are de asemenea la dispoziţie două gărzi de corp.

Întrebat pe această temă la conferinţa de presa de marţi, preşedintele a pledat pentru 'transparenţă', astfel încât 'mijloacele puse la dispoziţia consoartei (şefului statului) să fie cunoscute, publice şi cât mai reduse posibil'.

În 2006, deputatul socialist René Dosiere avertizase că soţiei lui Jacques Chirac, Bernadette, îi sunt puse la dispoziţie, fără niciun control, maşinile oficiale cu tot cu şoferii Palatului Elysee. Un an mai târziu, acelaşi deputat se întreba cum de a fost posibil ca Cécilia Sarkozy, pe atunci încă soţia lui Nicolas Sarkozy, a putut achita cumpărăturile cu un card de credit decontat de Preşedinţie.

Potrivit unei informaţii publicate recent de revista franceză VSD, 'întreţinerea' lui Valérie Trierweiler costă statul francez 19.742 de euro pe lună, puţin comparativ cu 60.000 de euro cheltuiţi pentru Carla Bruni-Sarkozy sau cu 80.000 de euro pentru Bernadette Chirac. Când preşedintele face o vizită în străinătate însoţit de consoartă, cheltuielile de deplasare sunt decontate de Elysee, la fel ca şi pentru invitaţii speciali care îi însoţesc.

Situaţia inedită a lui Valérie Trierweiler, necăsătorită legal cu François Hollande, a ridicat câteva probleme în unele state adepte ale unei morale mai riguroase. Nu este prevăzut, de exemplu, ca Trierweiler să-l însoţească pe preşedintele francez în cadrul vizitei sale la Vatican din 24 ianuarie. Nici soţiile şefilor de stat sau de guvern, căsătorite a doua oară sau divorţate, nu sunt admise de Sfântul Scaun.

Valerie Trierweiler, care nu îl însoţeşte pe François Hollande în toate deplasările sale oficiale, ar trebui oficial să-l însoţească în vizita pe care o va realiza la 11 februarie în SUA, ca răspuns la invitaţia lui Barack Obama. Nu este însă clar dacă ultimele evenimente din viaţa privată a preşedintelui francez nu vor modificarea până la urmă programul.

Pentru a pune capăt acestei ambiguităţi, unii propun adoptarea statutului 'primei doamne' care să definească în mod precis funcţia, locul şi bugetul de care dispune consoarta preşedintelui. Alţii sugerează dimpotrivă o separare strictă între viaţa publică şi viaţa privată a şefului statului, cum se întâmplă în multe alte ţări occidentale.

Ei văd în aceasta o dovadă de modernitate a unei societăţi în care rata divorţurilor creşte, ca şi numărul uniunilor libere şi unde partenerele sau partenerii personalităţilor publice nu vor să renunţe la cariera lor profesională. François Hollande şi-a expus deja părerea pe această temă, în 2012, anul alegerii sale: 'Nu familia este cea aleasă', a subliniat el.