Stanomir spune că suntem într-un "război nedeclarat cu Rusia": Legăturile primejdioase cu Rusia sunt echivalente cu trădarea

Politologul Ioan Stanomir a ridicat problema patriotismului, într-o intervenţie la Digi24, după ce România a acuzat oficial Rusia că este în spatele incendiului izbucnit în septembrie pe platforma industrială Carfil din Braşov, în apropierea fabricii de armament Carfil SA, filială a Romarm.

Jurnalist: Dezbatem această informaţie anunţată de Serviciul Român de Informaţii. Este vorba despre un sabotaj rusesc la o fabrică de armament din România, un incendiu care a izbucnit săptămânile trecute. SRI spune negru pe alb că e vorba despre o grupare de sabotori coordonaţi de Rusia.

Ioan Stanomir: Da, sigur, este un fapt cert că Rusia nu ne este prietenă. Nu este prietenă ţărilor care...

Jurnalist: Pentru mulţi concetăţeni nu e atât de cert.

Ioan Stanomir: Vedeţi, dumneavoastră, ţara aceasta este guvernată şi cei care guvernează sunt conducătorii naţiunii într-un război nedeclarat cu Rusia.

Când o naţiune nu merge bine, în primul rând, cine este de vină? Vă întreb pe dumneavoastră retoric, nu cumva conducătorul? Nu cumva, dacă ar fi avut conducători precum ai noştri, alte naţiuni ar fi fost învinse în al Doilea Război Mondial înainte de a trage un foc de puşcă? Poporul nostru are multe care să-şi reproşeze. Dar cel mai mare reproş pe care şi-l poate face este că a pus, în asemenea timpuri, asemenea conducători în fruntea ţării.

Pentru ca Federaţia Rusă are un tip de comportament pe care, într-adevăr, unii dintre compatrioţii noştri par să nu-l înţeleagă. Dar nu-l înţeleg şi pentru ca statul nostru nu are elementele pedagogice elementare pentru a-şi lămuri cetăţenii că legăturile primejdioase cu Rusia sunt echivalente cu trădarea. Dar, ca să defineşti trădarea, trebuie să te referi la un reper esenţial, care este patriotismul.

Şi marea întrebare pe care mi-o pun în fiecare zi este dacă, pentru o parte dintre compatrioţii noştri, mai are sens termenul de patriotism. Şi dacă unii dintre compatrioţii noştri mai pot face distincţia între guvernările lamentabile pe care le avem şi o idee de patrie care transcende aceste guvernări.

Dacă fac diferenţa între Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu, Luca Niculescu, Nicuşor Dan, pe de o parte, şi un loc unde am trăit, trăim şi, să sperăm, vom trăi în viitor. Pentru că, dacă această distincţie nu se face, pentru domnii pe care i-am enumerat foarte puţini români şi-ar da viaţa. Iar defetismul este cu siguranţă un inamic încă mai teribil decât toate sabotajele.