"O moţiune pierdută, o şansă câştigată şi o ţară în derivă!" - ANALIZA momentului

"O moţiune pierdută, o şansă câştigată şi o ţară în derivă!" - Aşa se intitulează ultimul text scris, luni, cu o zi înainte de votul care va decide soarta Guvernului Bolojan, de către analistul Mihai Răzvan Moraru.

Analiza lui Moraru

Moţiunea de cenzură iniţiată de PSD şi AUR, nu avea sens, la prima vedere. Însă, dacă ne uităm la efectele pe care deja le produce în societate şi în partide, observăm că ziua de mâine poate deveni un moment de cotitură pentru alegerile din 2028, dar şi pentru traseul ţării în următorii ani!

Până atunci însă, riscăm să rămânem o ţară cu multiple crize, greu de guvernat şi periculos de aproape de marginea prăpastiei, când vine vorba de economie şi buget.

1. Care e majoritatea?

Ea nu există şi, cel mai probabil, nu va exista nici după ziua de marţi, indiferent de rezultatul votului.

O guvernare PSD–AUR este improbabilă, având în vedere că Nicuşor Dan a respins o astfel de formulă. O eventuală schimbare de poziţie din partea sa ar avea costuri politice majore, greu de susţinut într-un prim mandat construit pe votul a peste 6 milioane de români care au respins exact această direcţie.

O guvernare PSD–PNL–USR–UDMR este, la rândul ei, puţin probabilă. Puntea de încredere dintre PSD şi foştii parteneri de coaliţie este grav afectată, iar costul electoral al unei reconstrucţii a acestei coaliţii ar fi uriaş pentru PNL şi USR, în perspectiva alegerilor din 2028.

Prin urmare, dacă moţiunea va trece, vom avea foarte probabil un guvern minoritar, într-o formulă încă incertă. Dacă nu va trece, va continua actualul guvern, tot în formulă minoritară.

În ambele cazuri, riscul unor noi moţiuni de cenzură rămâne unul ridicat.

Aşadar, ce s-a câştigat? Aproape nimic.

Ce a câştigat PSD-ul ? Tot nimic, dar încă nu îşi dau seama!

Este o moţiune pierdută politic, indiferent de rezultat.

De aici încolo PSD şi AUR vor lupta pentru relevanţă în 2028, pe un segment care nu va fi majoritar!

2. Dar, în acelaşi timp, este o oportunitate pentru zona reformatoare a politicii!

Şi încă una foarte mare, pentru a guverna fără blocajele PSD-ului şi a schimba raportul de forţe din 2028.

Se conturează deja liderul taberei pro-europene: Ilie Bolojan!

Protestele din ultimele zile, audienţele posturilor TV atunci când e invitat la o emisiune, reacţiile şi susţinerea din mediul online – toate aduc o concluzie clară : Ilie Bolojan are o susţinere tot mai mare în societate. Există o bază reală de susţinere pentru un lider reformator.

Chiar dacă guvernarea sa a avut şi greşeli sau decizii nepopulare (creşteri de taxe, decizii discutabile în educaţie sau cultură) insistenţa pe reforme structurale (pensiile speciale, companiile de stat, administraţia publică) pare să cântărească mai mult în percepţia publică.

PSD rămâne, în mare parte, blocat într-o paradigmă veche, în care electoratul poate fi mobilizat predominant prin 100 de lei în plus, la venit. Această strategie încă funcţionează pentru o parte din populaţie, dar influenţa ei e în scădere.

PSD s-a opus în mod vizibil acestor reforme, încă de când se afla în acest guvern. A blocat cât a putut reforma pensiilor şi a administraţiei, a ieşit de la guvernare când se lau decizii importante pentru companiile de stat.

În acelaşi timp, AUR riscă o contradicţie strategică: alianţa parlamentară cu PSD intră în conflict cu profilul antisistem al propriului electorat. Aparatul de stat este în mare parte coordonat de către PSD. George Simion a judecat greşit, crezând că deciziile nepopulare ale guvernului au erodat suficient imaginea premierului.

În acest context, PNL, USR şi alte partide mai mici au acum o oportunitate reală: să îşi rezolve problemele interne şi să construiască o alianţă reformatoare credibilă, dincolo de orgoliile mărunte şi de veşnica problemă: cine va fi şeful?

3. O ţară în derivă!

Indiferent de rezultatul moţiunii, România rămâne într-o zonă de risc.

Un guvern minoritar înseamnă instabilitate legislativă şi presiune constantă. O nouă moţiune poate aduce noi săptămâni de instabilitate.

Cu o economie globală care se apropie în doar câteva săptămâni de o criză economică, generată de războiul din Iran ( avertismente ale FMI şi Băncii Mondiale ), cu dobânzi şi rate ale inflaţiei care cresc în toată lumea, cu SUA care începe să retragă soldaţi din Europa, cu noi taxe anunţate de Trump pentru industria auto din UE, cu un conflict comercial care se extinde, inclusiv pe axa China-UE, România este vulnerabilă şi expusă: deficit bugetar ridicat, costuri mari de finanţare, dependenţă de pieţele externe şi presiuni pe investiţii şi reforme.

Depindem de exporturi pentru industria auto dar şi de piaţă comunitară, plătim dobânzi mari, avem preţuri mari la energie şi mai avem doar câteva săptămâni pentru a închide dosare grele pe PNRR şi SAFE. Mai avem de îndeplinit peste 170 de jaloane din PNRR pentru a putea încasa încă 9 miliarde de euro şi doar 4 luni la dispoziţie!

România nu are mai multe variante. Nu avem un plan A şi un plan B. Suntem prinşi doar între varianta falimentului, precum Grecia, şi varianta redresării situaţiei, cu sacrificii. Doar atât ne-a mai rămas, după un dezmăţ al guvernărilor din 2023 şi 2024.

În loc de concluzie

Nicuşor Dan a mizat pe o reconstrucţie a unei majorităţi largi, dar această strategie pare, în acest moment, greşită. A mizat greşit pe o nouă alianţă PSD-PNL-USR, crezând că liberalii vor renunţa la Ilie Bolojan, sau că acesta se va retrage.

Acum, mai mult ca sigur, ND îşi va schimba comunicarea, pentru că rolul de mediator a devenit deja o glumă naţională, într-un spaţiu politic polarizat. Dar între reforma statului şi căpuşarea acestuia, nu prea ai ce media.

Dar există şi un câştig din acest moment politic, chiar dacă nu este imediat: 2028 ar putea deveni anul în care o alternativă reformistă reală să câştige o majoritate.