Şefa CCR explică de ce s-au anulat alegerile prezidenţiale din 2024

Jurnalistă: Cu o zi înainte, tot Curtea Constituţională validase aceste alegeri şi atunci şocul de aceea a fost mai mare. Nu contestăm că instituţia nu a luat cea mai bună decizie. Dar, practic, Curtea Constituţională a anulat decizia Curţii Constituţionale luată nu cu 24 de ore înainte, ci cu vreo 12 ore înainte.

Simina Tănăsescu, preşedinte CCR: Sper să nu vă supăraţi pe mine. Vreau să corectez o eroare factuală aici. Într-o primă fază, Curtea Constituţională a validat primul tur al alegerilor. Iar asta cred că s-a întâmplat într-o zi de luni. Anularea întregului proces electoral, nu doar al primului tur, ci în întregime tot procesul, asta înseamnă, inclusiv de la faza, nu doar campaniei electorale, ci de la faza depunerii candidaturilor, s-a produs într-o zi de vineri. Mai mult de 12 ore, asta doar pentru precizie. Dar, motivele pentru care Curtea a ajuns la acea concluzie sunt publicate în Monitor şi ele ţin de încălcarea drepturilor electorale ale alegătorilor, încălcarea drepturilor candidaţilor de a fi aleşi şi nerespectarea flagrantă a regulilor referitoare la finanţarea campaniei electorale.

Sunt trei motive extrem de solide, ancorate în textul Constituţiei noastre. Ele sunt de domeniul de competenţă a Curţii, în măsură în care vorbim de drepturi fundamentale şi de drepturi fundamentale de tip electoral, apropo de democraţie şi de pericolele pe care aceasta le poate comporta, cu care ea se poate întâlni. Şi sunt motive care, pe de-o parte, au fost detaliate într-o hotărâre, care a trecut destul de multe teste juridice până acum, şi testul Comisiei de la Veneţia, şi testul Comisiei Europene, şi sunt motivele de natură tehnică, de natură juridică, cred că sunt destul de, e adevărat că sintetic, dar destul de bine prezentate în acea hotărâre.

Jurnalistă: Care a fost elementul cheie pe care Curtea Constituţională l-a primit pe masă pentru a anula alegerile la acel moment?

Simina Tănăsescu: Nu toţi candidaţii ajung. Nu toate candidaturile au ajuns să facă obiectul.

Jurnalistă: E adevărat. Candidatura domnului Călin Georgescu nu a ajuns atunci la CCR.

Simina Tănăsescu: Nu avea cum. Nu ajung la Curtea Constituţională decât în măsura în care sunt contestate candidaturile care au fost deja depuse la Biroul Electoral Central, iar la Biroul Electoral Central, iarăşi, sunt contestate doar cele care sunt în regiune. Deci, e un întreg circuit care se produce. Unele candidaturi nu au ajuns deloc la nivelul Curţii. Deci, din start, unele lucruri nu le ştiam. În al doilea rând, chestiuni legate de campania electorală şi de finanţare au făcut obiectul analizei la finalul procedurii, când trebuie să validăm ansamblul alegerilor.

Unele aspecte, iarăşi, nu sunt în competenţa Curţii. Ele ţin de alte instituţii ale statului, care se ocupă de comunicare şi de modul de desfăşurare a campaniei. Nu atât de mult de finanţare, dar de modul de desfăşurare a campaniei, în modul particular în mass media. Iar încălcarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, poate cel mai important dintre drepturile acestea, dreptul de vot al cetăţenilor, chiar cred că nu aveam cum să o stabilim anterior. Împreună cu o ţară întreagă, şi noi am luat la cunoştinţă de documente desecretizate, şi am avut nevoie de un timp de procesare a informaţiilor din acele documente desecretizate, care au fost desecretizate pentru prima dată, după Decembrie 1989, că aţi menţionat reperul acesta, într-o mişcare fără precedent, cred că pentru toată lumea.

Moderator: Din acel moment, în care aţi primit acel document şi până la luarea deciziei, cum s-au desfăşurat lucrurile la Curtea Constituţională?

Simina Tănăsescu: Am mai spus şi asta, şi cu alte prilejuri. N-a fost o decizie uşoară, n-a fost una pe care să ne-o dorim, n-a fost ceva la care să ne fi gândit vreodată că am putea să ne confruntăm cu aşa ceva.

Însă a fost o decizie asumată, o decizie calmă, calmă în sensul redactării unor argumente. Informaţii pe care nu le-am avut, dar nu le-a avut nimeni, înainte ca ele să fi fost desecretizate, au necesitat un timp de înţelegere şi de gândire asupra argumentelor, şi de altfel o decantare a ce poate să reprezinte informaţie utilă, interesantă, ştiu eu, pentru presă, pentru orice altcineva, dar nu din perspectiva juridică. Care să ne intereseze pe noi din perspectiva juridică. Din perspectiva juridică ne-au interesat chestiuni legate de modul de desfăşurare a campaniei electorale, pe care nu le aveam, nu le ştiam. N-ajunsese nimic legat de campania electorală.

O să fac o mărturisire, dar e făcută public de multă vreme. Eu nu am televizor acasă. Eu nu deţin instrumentul, aparatul unui televizor. Şi înţeleg că, în timpul campaniei electorale, au existat numeroase declaraţii ale unor candidaţi cu privire la modul în care s-a desfăşurat campania lor. Informaţiile astea nu le aveam. Eu, personal, cel puţin, chiar nu le cunoşteam, pentru că urmăresc media scrisă, urmăresc alte instrumente, dar nu televizorul.

Lumea din jurul meu îmi spunea că n-ai văzut la televizor că a declarat, orice va fi declarat, un candidat? Şi răspunsul meu era că n-am văzut, că n-am televizor. Asta poate fi la nivel anecdotic, dar când documente desecretizate arată faptul că e posibil ca într-o campanie electorală să ai un salt spectaculos de popularitate, cu cheltuieli absolut inexistente sau cel puţin declarate a fi zero, asta e o informaţie pe care nu o aveam anterior şi pe care a trebuit să o analizăm din perspectivă, încă odată, din perspectivă constituţională. Alte tipuri de informaţii nu au relevanţă juridică şi atunci acelea nu aveau cum să ne influenţeze.

Moderator: Bun, dar totuşi faptul că se constată post-factum un astfel de efect nu credeţi că este o problemă legală? Nu vă întreb ca şi preşedinta CCR, ci ca cetăţean român. A întregii proceduri electorale, modul în care este verificată o campanie electorală, pentru că s-a constatat după un tur de alegeri că toate aceste lucruri s-au întâmplat şi în urma unor desecretizări, ceea ce este, din punct de vedere al procedurilor, pare puţin cam târziu şi vedeţi la ce duce.

Simina Tănăsescu: Am văzut hotărârea pe care am redactat-o şi pe care am publicat-o în Monitor. Nu pot decât să fiu de acord cu dumneavoastră, dar realitatea obiectivă rămâne aceeaşi. Unele informaţii ne-au fost cunoscute nu doar nouă, ci au devenit cunoscute în spaţiul public abia în momentul desecretizării unor documente.