Se împlinesc 75 de ani de la primul val de deportări staliniste

În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 circa 25 mii de basarabeni au fost deportaţi de către autorităţile staliniste în Siberia. Potrivit istoricilor, au fost duşi în cele mai îndepărtate regiuni ale fostei Uniuni Sovietice oamenii care erau cei mai înstăriţi, dar şi cei care erau priviţi drept o ameninţare la adresa URSS (Uniunea Sovietică).

După un an în care, imediat după instaurarea ocupaţiei sovietice, aproximativ 100 de mii de persoane au fost trimise la muncă forţată în regiuni îndepărtate ale Siberiei, în iunie 1941 autorităţile sovietice au trecut la acţiuni mai dure de luptă împotriva aşa-numiţilor ”duşmani ai poporului”, apoi au urmat deportările. Proprietatea privată a fost scoasă în afara legii, şi a avut loc organizarea colhozurilor. Ilegală a devenit şi religia, iar în locul acesteia a început promovarea ateismului militant, menit, după cum a mărturisit istoricul Marius Tărâţă pentru radiochisinau.md, să distrugă orice datină sau obicei religios.

Despre natura deportărilor, istoricul Marius Tărâţă detaliază: ”Pe lista celor care au fost supuşi represaliilor au fost incluşi primari, lucrători ai judecătoriilor, jandarmi cât şi ţărani mai înstăriţi. Au fost împărţiţi în două categorii: cei deportaţi pentru cinci ani şi cei deportaţi pentru 20 de ani. Cei incluşi în a doua categorie erau consideraţi mai periculoşi, erau aşa-zişii culaci, ţăranii care aveau ceva mai mult pământ. Cifrele exacte ale victimelor nu pot fi stabilite nici în baza documentelor de arhivă. Martorii şi supravieţuitorii acelor acte au murit deja”.

Istoricul Ion Varta mai susţine că deportările, care au ţintit în special populaţia intelectuală, au avut rolul de a distruge coloana vertebrală a poporului, ca mai apoi să-i determine pe cei rămaşi acasă să accepte mai uşor colectivizarea şi exproprierea de bunuri.

Chiar dacă datele oficiale aproximează numărul celor deportaţi în toate cele trei văluri de deportări staliniste la 70 de mii, mai mulţi istorici, printre care şi Ion Varta consideră că numărul real este cu mult mai mare. ”Eu cred că este vorba de aproximativ 80 de mii de persoane deportate, părinţi, copii, bunici. Foarte mulţi copii. Sunt cazuri când copiii nu aveau nici un an, erau în faşă şi au fost şi ei deportaţi. Ce vină aveau ei faţă de regimul sovietic de ocupaţie? De fapt toată lumea a fost absolut nevinovată. Toţi cei care au fost deportaţi nu aveau nicio legătură cu învinuirile absolut stupide. Era floarea naţiunii, cea mai harnică parte a populaţiei, care a reuşit prin muncă asiduă să-şi agonisească nişte bunuri ” a argumentat Varta.

La Chişinău, primul val de deportări va fi marcat prin depuneri de flori la “Monumentul de flori în memoria victimelor deportărilor regimului comunist” din Scuarul Gării Feroviare.