Şacalii modei vânează fete anorexice

Când un fotomodel moare de anorexie, toată lumea este şocată.
Când un fotomodel moare de anorexie, toată lumea este şocată. (FRED DUFOUR / AFP / Getty Images)

Atunci când un fotomodel moare de anorexie toată lumea vorbeşte. Sunt şocaţi, scandalizaţi, protestează. Se decide că nu se mai poate continua cu această poveste a slăbitului la orice preţ şi că lumea modei trebuie să fie prima care să reacţioneze. Şi uneori se iau decizii importante, cum ar fi în Spania sau Israel, unde, după moartea în 2006 a supermodelului brazilian Ana Carolina, s-a decis să nu se mai defileze cu fete prea slabe.

Dar după emoţia de moment, toţi (sau aproape toţi) încep să trăiască în linişte uitând incidentul. Într-adevăr, există, de asemenea, cei care continuă să profite de durerile multor fete care suferă de tulburări de alimentaţie, până la punctul de a nu ezita să "recruteze" modelele din rândul pacienţilor unei clinici suedeze specializate chiar în tratamentul de anorexie.

Este ceea ce a fost descoperit în aceste zile, după plângerea făcută de către medicii de la Centrul pentru Tulburări de Alimentaţie din Stockholm, care au decis să nu mai permită pacienţilor lor să vină şi să plece liber de la clinică. "Unii agenţi care lucrează în lumea modei au oferit acestor fete, care au o vârstă cuprinsă între 14 şi 15 ani, să lucreze ca modele" reclamă o doctoriţă a clinicii. "Cum să le facem să fie conştiente de boala lor, atunci când există cei care le curtează şi le propun să devină celebre?"

Una dintre cele mai mari probleme pentru cei care suferă de anorexie este de a înţelege şi accepta că relaţia lor cu alimentele este problematică şi periculoasă. Multe fete sunt convinse că a nu mânca le face mai puternice şi mai sigure. În spatele simptomului de anorexie există întotdeauna nevoia de a controla produsele alimentare ca în acest fel să se controleze ei înşişi, să nege foamea pentru a se simţi mai puternici şi independenţi. Din păcate se depinde atât de mult de judecata altora, încât se preferă mai degrabă moartea decât să nu se satisfacă aşteptările acestora.

Deci, cum poate o fată care are o fractură narcisistă de acest gen să înţeleagă că este pe cale să distrugă propria sa viaţă atunci când cineva se apropie de ea şi îi spune că este "atât de frumoasă încât poate deveni un model de succes”?

Medicii de la Centrul pentru Tulburări de Alimentaţie din Stockholm denunţă aceşti şacali din lumea modei şi închide uşile clinicii sale. Dar nu este deja timpul pentru a opri o dată pentru totdeauna aceste practici lipsite de etică şi să se înceteze cu acest mit fals şi mincinos de "corp-fashion"? Câte victime inocente mai sunt necesare înainte ca societatea să îşi dea seama că viaţa unei fete valorează mult mai mult decât câteva fotografii pe prima pagină a unei reviste?