Saad al-Hariri, “Ulise al Libanului”, revine în Beirut şi îşi amână demisia. Ce urmează?

Saad al-Hariri s-a întors în final în Beirut, marţi noaptea, după ceea ce a fost, în esenţă, un arest la domiciliu de două săptămâni în Riad, care a început în 4 noiembrie, în urma anunţării demisiei printr-o declaraţie televizată din Arabia Saudită, precizează website-ul Zero Hedge. Televiziunea libaneză a difuzat imagini în direct cu aterizarea premierului demisionar, însă acesta a refuzat să discute cu jurnaliştii prezenţi la aeroport.

Demisia şocantă a lui Hariri, pe care preşedintele libanez Michel Aoun a refuzat să o accepte oficial, a fost anunţată în condiţiile în care prinţul moştenitor saudit Mohammad bin Salman a lansat o campanie agresivă de suprimare în sânul familiei regale şi împotriva unor oficiali de rang înalt, soldată cu moartea a cel puţin doi prinţi şi arestarea a altor cel puţin 12 persoane. Apoi, miercuri dimineaţa, Hariri a declarat că şi-a schimbat poziţia şi a amânat prezentarea demisiei la cererea preşedintelui Aoun.

În comentarii televizate citate de Reuters, Hariri a afirmat că şi-a prezentat demisia miercuri preşedintelui Aoun, iar acesta i-a cerut să mai aştepte pentru a avea un dialog suplimentar. “Am fost receptiv la această perspectivă”. În plus, Hariri a negat rapoartele că Riadul l-ar fi forţat să demisioneze, precum şi rapoartele că Arabia Saudită l-a reţinut împotriva voinţei sale, precizând că nu sunt decât “zvonuri”.

Între timp, după cum s-a raportat anterior, pe fondul campaniei de epurare desfăşurate de prinţul Salman, au apărut şi au fost confirmate noi dezvăluiri privind o relaţie oficială saudito-israeliană de schimb de informaţii – o relaţie care vizează Iranul şi grupul libanez Hezbollah.

Hariri încercase să calmeze temerile libanezilor într-un interviu stângaci - şi posibil impus cu forţa, susţine website-ul Zero Hedge – ce a fost televizat din Riad, declarând: “Demisia ar putea fi retrasă dacă Libanul îşi păstrează politica de disociere [de Hezbollah/Iran/Siria]. Am fost în locuinţa mea [din Arabia Saudită] şi nu la hotelul Ritz [făcând referire la prinţii saudiţi arestaţi]”. Totuşi, el nu s-a întors imediat în Liban ci, în schimb, a călătorit sâmbăta trecută în Franţa pentru a se întâlni cu preşedintele Emmanuel Macron.

Unii analişti au descris deplasările ciudate ale lui Hariri ca un exil şi peregrinare în stilul lui Ulise, în condiţiile în care, după ce a părăsit Franţa, s-a oprit în Egipt pentru a se întâlni cu preşedintele Abdel Fattah el-Sisi şi apoi în Cipru pentru a se întâlni cu preşedintele ţării, înainte să se întoarcă în cele din urmă în Liban.

Hariri a declarat că va participa la ceremoniile din capitala Beirut organizate cu ocazia Zilei Independenţei.

Totuşi, de la odiseea lungă de peste două săptămâni a lui Hariri, puterile regionale au ameninţat cu război, iar armata libaneză şi forţele Hezbollah au fost plasate în stare de “alertă ridicată”. Siria a promis de asemenea că va face front unit cu Hezbollah dacă Israelul va amplifica tensiunile deja ridicate.

Ce va urma pentru Liban şi, de altfel, pentru întreaga regiune? Mai jos este un raport întocmit şi depus de Elijah Magnier, corespondent şef pe probleme de război şi pe probleme internaţionale la Al Rai Media, care în prezent se află în regiune şi a avut discuţii diplomatice, privind criza actuală, cu o sursă de nivel înalt şi cu un factor de decizie.

“Nu este vorba de un război împotriva Hezbollah, a Iranului sau Libanului, ci este vorba de o pregătire preliminară pentru o relaţie deschisă între Arabia Saudită şi Israel”. Afirmaţia a fost făcută de oficialul respectiv în ceea ce priveşte lupta israeliano-arabo-iraniană.

În Yemen, Hezbollah nu a fost niciodată prezent cu un număr mare de luptători: câţiva zeci de consilieri s-au aflat în ţară pentru a oferi pregătire şi pentru a-şi împărtăşi experienţa căpătată în numeroşii ani de război împotriva Israelului şi Siriei. Luptători din forţele speciale ale Hezbollah au fost prezenţi în Yemen pentru a-i pregăti pe rebelii Zaydi Houthi [secta Zaydi din Islamul Şiit] să se apere împotriva coaliţiei conduse de SUA şi a agresiunii saudite continue.

“În prezent, yemeniţii sunt exterminaţi şi lumea priveşte neputincioasă şi paralizată, permiţând Arabiei Saudite să distrugă ţara şi să ucidă”, a afirmat sursa.

Totuşi, în prezent, este mai puţin necesară o expertiză Hezbollah în Yemen. Rezistenţa a achiziţionat suficientă experienţă şi pregătire, luptând într-un mediu diferit decât cel din Liban, Siria sau Irak. Nu mai este nevoie ca Hezbollah să rămână în Yemen sau în Irak, unde grupul Statul Islamic (ISIS) a fost înfrânt şi expulzat din fiecare oraş irakian. Astăzi, irakienii au suficienţi soldaţi, echipamente avansate şi o mare experienţă pentru a se opune singuri oricărui pericol. Prin urmare, nu mai este nevoie ca Iranul sau Hezbollah, sau chiar forţele SUA, să rămână în Mesopotamia.

În ceea ce priveşte Siria, sursa consideră că “Hezbollah se află în Levant la cererea preşedintelui sirian Bashar al-Assad pentru a lupta împotriva jihadiştilor şi terorismului. În condiţiile în care oraşul Albul Kamal se află sub controlul armatei siriene, ISIS a pierdut şi ultimul oraş [capturat] în Siria, deşi încă este prezent la est de Eufrat, în al-Badiya (stepa siriană) şi în câteva porţiuni mici la graniţele sudice siriene. Există totuşi mii de luptători Al-Qaeda în Idlib şi în jurul al-Hajar al-Aswad şi în sudul Siriei. Prin urmare, doar la cererea directă a preşedintelui sirian poate Hezbollah să rămână sau să plece din ţară. Indiferent cât de tare strigă americanii, israelienii şi arabii, prezenţa Hezbollah în Siria este asociată cu guvernul sirian şi cu nimeni altcineva”.

Referitor la Liban, premierul Hariri a fost eliberat din “închisoarea sa de aur” saudită şi s-a întors în Beirut. Conform sursei, “nu există niciun război arab împotriva Iranului în regiune sau un război israelian împotriva Libanului. Acest lucru nu înseamnă că Hezbollah se poate întoarce acasă şi să suspende orice pregătire pentru un posibil viitor război”.

Întoarcerea lui Hariri este în mod evident legată de o agendă saudită în baza căreia el va cere grupului Hezbollah să se retragă din Siria, Yemen şi Irak şi să îşi predea armele. Trebuie notat că Hezbollah a susţinut libertatea lui Hariri, acuzând că acesta a fost ilegal reţinut de saudiţi. Arabiei Saudite nu i se poate permite să trateze Libanul ca şi cum ar fi o provincie saudită. Şi, în acelaşi timp, mai precizează Zero Hedge, ar fi iluzoriu ca Hariri să creadă că se întoarce în Liban ca un erou pentru a dicta politica sau dorinţele saudiţilor sau că poate obţine ceea ce SUA, Israelul şi Arabia Saudită au eşuat să obţină.

Dacă într-adevăr el insistă pe agenda saudită, se va putea întoarce la locuinţa sa din Riad, doar că de această dată ca un fost premier înfrânt. Viziunea saudiţilor asupra Orientului Mijlociu pur şi simplu nu se aplică în cazul multietnicităţii şi coexistenţei în Liban între diverse religii şi grupuri politice şi a reprezentărilor lor.

Prin urmare, nu este o problemă legată de Iran sau rezervele de arme ale Hezbollah, sau intervenţia sa militară regională. Războiul din Siria a fost câştigat de aşa-zisa “Axă a Rezistenţei” şi cealaltă parte (SUA, UE, Qatar, Iordania, Turcia şi Arabia Saudită) au eşuat să schimbe regimul, să distrugă cultura multietnică din Siria şi să lege mâinile extremiştilor, susţine Zero Hedge.

Arabia Saudită se comportă ca şi cum are nevoie de acest scenariu pentru a masca viitoarea sa relaţie cu Israelul. Zilnic, reprezentanţi ai mediului academic, scriitori şi chiar oficiali saudiţi folosesc scuza “lupta împotriva Iranului, inamicul comun”, pentru a justifica viitoarea relaţie cu regimul din Tel Aviv, mai afirmă Zero Hedge.